Cum Glorifică Suferința Noastră Pe Dumnezeu - John Piper



Ieri noapte tarziu, familiile s-au adunat in Sago Baptist Church in West Virginia. Incepusera sa auda zvonul circuland: „Sunt vii, sunt vii. Toti 12 sunt vii.” Asa ca SUA are prima pagina : „Sunt vii.” Nu sunt vii. Sunt morti. Toti in afara de unul, si el se afla in conditie critica. Stiri incredibile se sting.

52 de morti in Iraq ieri. 32 din ei au avut inmormantarea. Inundatii in California. Incendii arzand case in Sudest. Si, cine v-a sunat ieri la telefon? Permiteti-mi sa va arat inainte de a ma ruga o serie de versete din Biblie. Numai pentru ca... sentimentul acestui mesaj, cuvintele lui sa fie si in voi.

Matei 16:24: Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze.” „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine... si sa-si ia crucea." Iti multumim pentru cruce. Pentru a Lui si pentru a noastra. „Daca pe Stapanul casei L-au numit Beelzebul, cu cat mai mult vor numi asa, pe cei din casa lui?”
Matei 10:21 „Fratele va da la moarte pe frate-sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva parintilor lor, si -i vor omorî. Veti fi urati de toti, din pricina Numelui Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit.”
Ioan 16:2 „Va veni vremea cand, oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu.” Toti musulmanii radicali cred aceasta, cand omoara un crestin.
2 Timotei 3:12 “De altfel, toti ceice voiesc sa traiasca cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniti.” Vreti sa fiti evlaviosi? Aceasta va veni la voi. Nu este alta cale.
1 Petru 4:12 „Prea iubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru." Nu este ceva ciudat! ,,...care a venit ca sa va incerce, ca de ceva ciudat." Nu este ciudat! ,,Ci bucurati-va, intrucit aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui. Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi.”
Romani 8:16 „Însusi Duhul adevereste împreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si împreuna mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat împreuna cu El, ca sa fim si proslaviti împreuna cu El. Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare." Vine. Inca nu a-ti avut-o? Vine. Daca umblati cu El. Daca umblati cu El.
Filipeni 1:29 „Voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti, ci sa si patimiti.” Va este daruita, va este data. Este un dar pentru voi cu o mare inclinatie ca veti suferi. 2 Timotei 1:8 „Sa nu-ti fie rusine dar de marturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnitatul Lui. Ci sufere împreuna cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu.” Inca unul.
Fapte 5:41. „Ei au plecat dinaintea Soborului." Petru, Ioan. „Ei au plecat dinaintea Soborului, si s-au bucurat ca au fost învredniciti sa fie batjocoriti, pentru Numele Lui.”

Scopul lui Dumnezeu in crearea Universului... este pentru a arata maretia slavei Harului Sau, in mod suprem prin suferinta Fiului Sau. Aceasta a fost ieri. Astazi, chemarea este: „O sa te unesti cu Fiul... in expunerea satisfactiei supreme a slavei harului, unindu-te cu El pe drumul de suferinta al Calvarului?” Pentru ca nu este nicio alta cale pentru ca lumea sa vada slava suprema a lui Hristos astazi, decat daca scapam din Disneyland-ul Americii si incepem sa traim vieti de sacrificiu misionar, care sa arate lumii ca comoara noastra este in cer, nu pe pamant. Este singura cale. Evanghelia prosperitatii nu va face ca nimeni sa Il slaveasca pe Isus; va face oamenii sa slaveasca prosperitatea. Clar ca vreau sa am un Isus, care imi da o masina. Cine nu ar vrea un Isus care sa imi dea sanatate, o masina, o casnicie buna... o sa iau pe acel Isus al tau daca plateste bine.

Acesta nu este felul in care veti castiga campusurile voastre. Imbracandu-va ca cei mai smecheri, conducand cea mai tare masina, tastand pe cel mai tare computer. Aceasta nu va aduce nici o slava Hristosului in suferinte. El va cheama in serviciul acesta, in conferinta aceasta, in viata aceasta, in lumea aceasta, in lumea aceea din ziare. Va cheama la o alta cale.

Sa ne rugam.

Tata, ajuta-ma sa asez bine baza biblica pentru aceasta. Nadejdea care este in aceasta, slava si puterea care sunt in ea, chemarea adresata noua prin ea. Ajuta-ma. Da-ne un gand Dumnezeule. Da-ne un gand. Fa ca gandul aceasta sa fie in Tine asa cum a fost si in Isus Hristos, care n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a golit luand forma de rob. Fiind in forma umana a devenit ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. Fa ca gandul acesta sa fie in noi Doamne. Creaza gandul acesta in aceasta incapere chiar acum, Te rog. In numele lui Isus. Amin.

Iubesc ce a trait Richard Wurbrand, romanul care a fost in puscarie mai mult de zece ani din cauza comunistilor. A spus o data o istorie despre un calugar Cistercian - este unul din ordinele Bisericii Catolice - el a fost intervievat de o televiziune italiana si... acesta este ordinul care este in tacere toatala. Ei canta impreuna, isi marturisesc pacatele unii altora si nu vorbesc in nici o alta ocazie. Si un reporter de la televiziune l-a intrebat pe calugar: „Si daca ti-ai da seama la sfarsitul vietii tale ca ateismul este adevarat, ca nu este Dumnezeu, spune-mi: Ce s-ar intampla daca ar fi asa?” Si asa a raspuns el: „Sfintenia, tacerea si sacrificiul sunt frumoase in ele insele. Chiar fara nici o promisiune de recompensa. Tot mi-as fi folosit bine viata.”

Eu citesc ceva foarte diferit in 1 Corinteni 15:19. Acestea sunt cuvintele apostolui Pavel: „Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea în Hristos,” in alte cuvinte, daca se termina... daca viata se termina, si nu este nimic mai departe... „atunci suntem, noi crestinii, suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!” Si intrebarea mea este:  De ce nu a zis Pavel ceea ce a zis si calugarul acesta? Nu este aceasta viata cea buna? Nu este crestinismul viata cea buna? Si daca este o amagire, chiar conteaza? Ne-am dus! Cui ii pasa daca e o amagire? Este viata cea buna!

GRESIT!

Nu este viata cea buna! Nu este nici o posibilitate ca Pavel sa fi zis: „Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea în Hristos... atunci suntem cei mai nenorociti, daca aceasta este viata cea buna.” O... cat de grestit am luat-o in America. Este cu adevarat greu sa fi crestin in America, cu adevarat greu. Este printre cele mai grele locuri din lume. Ne-am convins pe noi insine ca beneficiile psihologice de a crede in Isus... ca beneficiile relationale de a crede in Isus, ca beneficiile prosperitatii de a crede in Isus... ca beneficiile sanatatii de a crede in Isus... fac o viata destul de buna asa ca daca la urma este ceva gresit, nu conteaza prea mult. A fost o viata buna. Este atat de diferit fata ce a zis Pavel... Atat de diferit.

Ce se intampla cu Pavel? Ce se intampla cu tine? ,,Daca nu este inviere, suntem dintre toti oamenii cei mai nenorociti." Vreau sa zic, uitati-va in jur! Pentru ce sa se planga de mila? Totul este bun nu? Este o sala mare, are aer conditionat, muzica buna si suntem imbracati si suntem bine si... Pentru ce sa se planga de mila, daca totul este fals? A fost o viata buna. Ne vedem mai tarziu.

Nu, nu ne vedem mai tarziu. Sa vedem. Raspunsul care Pavel l-ar da la „Ce se intampla cu tine Pavel?” este acesta: „Am ales de bunavoie sa imi asum atatea riscuri in viata mea din pricina slujirii Regelui meu... incat sufar mult mai mult decat as alege sa sufar daca as sti ca acest lucru ar fi fals.”

Este o cale mai buna pentru a maximiza placerea pe pamant ca a fi un Crestin. Sunt un crestin hedonist: este o cale mult mai buna pentru a maximiza placerea pe pamant, pe pamant! ca a fi crestin. De fapt Pavel a zis in versetul 32, capitolul 15 in 1 Corinteni: „Daca aceasta nu va fi urmata de inviere si recompensa... si a vedea pe Domnul Isus si a avea bucurii infinite tot mai mari in vesnicii... atunci ,,sa mancam si sa bem, caci maine vom muri." Si cand a zis „sa mancam si sa bem,” nu a vrut sa zica sa fim betivani si gurmanzi. Si ei vor fi la fel de nenorociti ca crestinii, daca nu va fi inviere. Felul de a maximiza placerea in viata aceasta nu este devenind betiv si gurmand, ci doar sa ajungi de clasa medie. Sa conduci.. o masina buna. Sa ai o casa frumoasa, haine frumoase, nimic iesit din comun, nu betii ci doar la mijloc... Aceasta este calea inainte daca nu ar fi inviere.

Asa cum traiesc majoritatea crestinilor.

Pavel a zis: „Daca nu ar fi invierea, am fi cei mai nenorociti dintre toti oamenii.” Ascultati cum dovedeste aceasta prin propia sa experienta. A zis: „Daca nu înviaza mortii nicidecum, de ce sunt eu în primejdie în orice clipa? Atat este de adevarat lucrul acesta, fratilor, in lauda care o am în Hristos Isus, Domnul nostru. Mor in fiecare zi.” Zice deci doua lucruri: ,,Sunt in primejdie in orice clipa si mor in fiecare zi."

,,Aleg, aleg atatea lucruri pentru a mari pe Isus in locurile unde este greu, ma raneste in fiecare zi. Nu as alege acestea daca nu ar fi fost adevarat. Daca nu as putea astepta o inviere din morti... unde totul imi va fi platit de o mie de ori mai mult decat tot ce am lasat in slujirea lui Isus, nu as merge pe calea aceasta. Sunt in primejdie in orice clipa. Mor in fiecare zi.”

Vreau sa intreb: ,,De ce, Pavel? La ce aspiri? Ce inseamna viata aceasta de alegere a riscului si a suferintei?" Si voi trebuie sa va puneti aceasta intrebare chiar acum. De ce as alege sa ma leapad de mici lucruri normale si inocente... si sa imi asum riscuri in viata mea din pricina lui Hristos? De ce as face asta?

Vreau sa mergem la Coloseni 1. Daca aveti Biblie puteti sa o vedeti... si apoi o vom vedea impreuna, daca doriti. O sa citesc Coloseni 1:24-29. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi.” Era un om foarte ciudat, nu-i asa? „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi. si în trupul meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos... pentru trupul Lui, care este Biserica.” Sa ne oprim aici, este suficient. Ne vom concentra pe asta. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi." – vorbind Bisericii. „Si în trupul meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” Aceasta este aproape o erezie. Aproape. Sa zici: ,,In trupul meu, in trupul meu cazut pacatos... eu completez sau implinesc ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos?" Este aproape o erezie.

Ar fi o erezie daca ar fi vrut sa zica: „Suferintelor lui Hristos le lipseste ceva in valoarea lor ca ispasire. Nu este suficienta moartea prin care a platit pentru pacat. O sa adaug eu restul pentru ca lumea sa aiba o ispasire care sa fie suficienta pentru pacatele lor.” Asta este o erezie. Si nu asta a vrut sa zica. Ce a vrut sa zica? Ce a vrut sa zica? Cand a zis in trupul meu.. ce ati vrea voi sa ziceti? Daca maine iesiti de aici si ziceti: ,,Bine... Eu, daca Domnul ma ajuta, voi implini ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos in campusul meu, sau printre oamenii neevanghelizati din lume.” – ce ati vrea sa ziceti?

Cred ca ar trebui sa fiti in stare sa ziceti aceasta, sper sa o ziceti. Cred ca ceea ce ar trebui sa vreti sa ziceti este, nu ca voi ati adauga vreun merit sau valoare mortii lui Hristos, ci ca adaugati extensia acelei suferinte la acei pentru care El a murit in propiile voastre trupuri si suferinte.

Lasati-ma sa va arat de unde iau asta. Ascultati, sau puteti urmari cu mine daca vreti. Este o declaratie paralela cu cea din Coloseni 1:24 in Filipeni 2. Situatia este ca biserica din Filipi il iubeste pe Pavel. Pavel este intemnitat in Roma, la sute de kilometri. Epafrodit zice: „Doresc sa iau oferirea si binecuvantarea pe care noi ca biserica vrem sa o aratam, dragostea noastra pentru Pavel, vrem sa o aratam.” Asa ca Epafrodit ia orice ar fi fost, nu ne zice: poate ar fi fost bani, poate carti, poate mancare. Orice, imbracaminte, si o duce la Roma, si aproape moare, sufere facand aceasta. Sufere intinzand dragostea filipenilor catre Pavel. Si apoi, aveti fraza in care Pavel incurajeaza oamenii sa laude pe acei ca Epafrodit. „Caci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, si si-a pus viata în joc, ca sa împlineasca... ce lipsea slujbei voastre pentru mine.”

A zis aceasta filipenilor. Avem aproape aceleasi cuvinte din Filipeni 2:30 in Coloseni 1:24. Aproape aceleasi cuvinte: „Eu implinesc ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos.” „Epafrodit implineste ceea ce lipseste slujbei filipenilor.” Acum, ce ii lipseste slujbei filipenilor? Ascultati pe comentatorul Marvin Wilson. Cred ca are perfecta dreptate. Zice asa

„Darul pentru Pavel era un dar Bisericii ca trup. Era o jertfa de dragoste. Ceea ce lipsea era darea in persoana a acelui dar de catre Biserica. Aceasta era imposibil si Pavel reprezinta pe Epafrodit ca implinind aceasta lipsa prin slujirea lui cu afectiune si cu zel.”
Cred ca este exact ceea ce inseamna Coloseni 1:24.

Dati-mi voie sa o spun in felul urmator; Cand Pavel zice: „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi; si împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, patimilor lui Hristos, in trupul meu, in carnea mea," vrea sa zica: ,,Hristos a murit pentru milioane de oameni din toata lumea, oameni din campusul vostru, oameni din popoarele neevanghelizate ale lumii, datoria lor a fost platita... ...si ei nu stiu aceasta.” Nu pot sa o guste, nu pot sa o simta... Ei nu pot canta cantarea: „Iti multumesc pentru cruce, Prietenul meu. Iti multumesc pentru cruce.” Lipseste ceva in suferinta aceasta. Si nu se mai arata o data! Nu se arata in 639 de grupuri neevanghelizate din lume cu o populatie de peste 100.000... care nu au nici o marturie de la oamenii din aceasta incapere sau de la mine.

Nu exista o conexiune.

Lipseste ceva in suferinte, si anume prezentarea, prezentarea suferintelor. Si iata aici lucrul nemaipomenit. Poate voi veti zice: „Evident... Evanghelia trebuie sa fie raspandita.” Nu-i asa, nu este evident in ceea ce zice aici. Nu zice doar ca Evanghelia trebuie sa fie raspandita. Zice: „Este prin trupul si prin suferintele mele ca suferintele lui Hristos ajung la popoarele neevanghelizate ale lumii, in campusul vostru.” Cum ajung suferintele lui Hristos in campusul vostru? Ajung prin suferinta voastra, acesta e intelesul lui Coloseni 1:24. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi; si în trupul meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos.”

Este o afirmatie nemaipomenita! Doar ganditi-va o clipa la istoria misiunilor. Daca aveti vreo idee despre cum am ajuns astazi la 1.3 sau 4 bilioane de oameni care cred in Isus Hristos cand totul a inceput de la 12. Cum am ajuns pana aici? Stiti care este raspunsul? Suferinta! Niciodata nu a fost biruinta in vreun loc sau in vreun popor neevangelizat fara suferinta. Daca veti fi misionari, sa stiti aceasta: Durere, pierderea vreunui fiu, malarie... lupta in familie, tensiuni in echipa, opozitie demonica, martirizare. Vor veni. Sa nu credeti ca este ciudat cand va veni. Este pretul. El Si-a dat viata Lui pentru mantuirea noastra. Noi ne unim cu El in acea suferinta ca sa expunem natura ei.

Cum vor vedea ei cat de satisfacator este El in noi daca parem ca si cand computerul este cel cu adevarat satisfacator? Cred ca este minunat ceea ce Pavel zice in versetul acesta: „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi.” Nu va chem la o viata mizerabila. Va chem la o viata dureroasa. Dar in durerea aceasta in toata Biblia gasiti crestini bucurandu-se in necazuri... bucurandu-se de necazuri, pentru ca „necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta în încercare... iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Însa nadejdea aceasta nu înseala... pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata în inimile noastre.”

Vrei sa experimentezi bucuria profunda de a sti ca esti iubit de Dumnezeu? Da-ti viata pentru alta persoana. Asuma-ti riscuri in trupul tau. Asuma-ti riscuri cu mintea ta, cu banii tai, cu educatia ta. Ce lucru minunat: Dumnezeu ne cheama sa facem si sa fim.

„Crucea lui Hristos este pentru ispasire. Crucea noastra este pentru raspandire.” Acesta este un citat a lui Iosif Ton, alt roman. Dati-mi voie sa inchei cu cateva istorisiri pentru a va ilustra despre ce vorbesc.

J. Oswald Sanders este mort. Avea 89 de ani cand l-am ascultat la Trinity Seminary intr-o capela acum cativa ani. Cred ca era la inceputul anilor 90. Si ne-a spus o povestire despre calatoriile lui. Trebuie sa zic asta: Era un om batran nu? 89 de ani e batran. Si predica, si predica cu putere si a zis ca niciunul dintre noi nu trebuie sa ne pensionam vreodata... si a scris o carte in fiecare an de cand avea 70 de ani. M-a impresionat nespus de mult! 19 carti incepand de la 70 de ani. Vrei sa fi scriitor? Ai vreo 50 de ani sa te pregatesti. Si apoi da-i drumul la 70 de ani! O... America! Nu te duce in Mexic sau New Mexico sau Florida! Du-te la biblioteca! Sau... cu reducerea ta de pensionar ia un avion spre Oman.

Asa ca ne-a povestit o intamplare, si vreau sa v-o spun. Un misionar indigen mergea pe jos din sat in sat in India, unde el fusese. Greutatile lui erau multe. Dupa o zi lunga de multi kilometri si multa descurajare a ajuns la un anumit sat. Si a incercat sa evanghelizeze chiar inainte de apus. Si ei l-au respins... l-au dus afara din oras: „nu vrem sa te auzim.” Asa ca obosit si descurajat s-a pus sub un pom si a adormit. Tarziu seara s-a trezit brusc si tot satul era in jurul lui. Si liderul lor era asupra lui, si desi era uimit, omul acela a zis: „Am iesit sa vedem ce fel de om esti si cand am vazut umflaturile de la picioarele tale... ne-am simtit rau pentru ce am facut, asa ca am ajuns la concluzia ca esti un om sfant cu un mesaj important pentru noi. Si suntem aici sa te lasam sa ne vorbesti.” Si Oswald Sanders a concluzionat ca acele picioare, acelee frumoase picioare... „Cat de frumoase sunt pe munti picioarele celor ce vestesc pacea...” Ca acele picioare, cu umflaturi, au spus: „Am un mesaj care merita sa fie ascultat.”

Cred ca aceasta este o ilustratie perfecta pentru: „Implinesc in trupul meu, in suferintele mele... ceea ce lipsesste patimilor lui Hristos.” Hristos nu poate fi acolo in satul acela. Dar noi suntem trupul Lui pe pamant si Hristos are o suferinta principala sa ofere lumii. Si aceasta inseamna pentru misionari sa se ofere oamenilor.

Am o alta povestire. Billy Graham a avut o Conferinta de evanghelizare itineranta in Amsterdam. Cred ca in 1990. Un razboinic Massai a aparut acolo, si era evanghelist. Si Michael Card, de aici din orasul acesta, cantaret, a scris povestea aceasta intr-o revista pe care am citit-o. Si... dati-mi voie sa v-o citesc pentru ca este si mai dramatica decat cea dinainte. „Intro zi, Joseph...”- este razboinicul Massai care a aparut in Amsterdam din tribul lui. „Intr-o zi, Joseph, care umbla pe un drum calduros si murdar din Africa s-a intalnit cu cineva care a impartasit Evanghelia lui Isus Hristos cu el. Si atunci si acolo a acceptat pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Puterea Duhului Sfant a inceput sa transforme viata lui si a fost umplut cu atata entuziasm si bucurie incat primul lucru pe care a vrut sa il faca a fost sa se intoarca in satul lui si acolo... sa impartaseasca Vestea Buna cu membrii din tribul lui. Joseph a inceput sa mearga din usa in usa spunand la toata lumea care a intalnit despre Cruce.... suferinta. Si despre mantuirea pe care El a oferit-o... astepta sa vada fata lor luminandu-se, cum a fost cu el.

Dar spre surprinderea lui, satenii nu numai ca nu le-a pasat, dar ei au devenit violenti. Oamenii din sat l-au prins, si il tineau la pamant pe cand femeile il bateau cu fire de sarma ghimpata. A fost tarat afara din sat si lasat sa moara in tufisuri. Joseph a reusit sa ajunga pana la un izvor de apa si acolo, dupa ce a petrecut zile inconstient, a gasit putere sa se ridice. S-a intrebat despre receptia ostila pe care a primit-o de la oamenii pe care i-a cunoscut toata viata. A decis ca probabil spusese ceva gresit sau ca a omis ceva din povestea lui Isus. Dupa ce a exersat mesajul pe care il daduse si prima oara, a decis sa se intoarca si sa impartaseasca acel mesaj din nou.

A schiopatat pana in mijlocul colibelor, si a inceput sa Il vesteasca pe Isus: „A murit pentru voi pentru ca sa aveti iertarea si sa Il cunoasteti pe Dumnezeul adevarat.” – a spus. Din nou a fost prins de oamenii din sat si retinut pe cand femeile il bateau... redeschizand ranile care abia incepusera sa se vindece. Inca o data l-au tarat inconstient din sat si l-au lasat sa moara. A supravietui la prima bataie a fost ceva deosebit... a supravietui la a doua a fost un miracol.

Inca o data, zile mai tarziu Joseph s-a trezit in salbaticie – ranit, zgariat, decis a se intoarce. S-a intors la micul sat si de data aceasta l-au atacat inainte sa aiba oportunitatea de a deschide gura. Pe cand il inconjurau pentru a treia si posibil ultima data... le-a vorbit iarasi despre Domnul Isus Hristos. Inainte de a lesina ultimul lucru care l-a vazut a fost cum femeile care il bateau au inceput sa planga. De data aceasta s-a sculat in patul lui. Acei ce cu atata severitate l-au batut incercau acum sa ii salveze viata... si sa il ingrijeasca sa isi revina. Si satul intreg s-a intors la Hristos.

Cred ca acesta este un exemplu a ceea ce Pavel a vrut sa zica in Coloseni 1:24. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi; si împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos în trupul meu.”

Inca o poveste. Este aproape imposibil pentru noi sa apreciem povestea vaduvei cu banutul. Va amintiti... toti bogatii erau generosi din bogatiile lor pe cand puneau banii in templu. Si vaduva care avea doua monede a venit si ea le-a pus pe amandoua inauntru. Si Isus se uita si le zicea ucenicilor: „A pus mai mult decat oricare altul." Nu trebuie sa fi o persoana mare sau bogata sau desteapta pentru ca sa Il impresionezi in mod deosebit pe Isus. A pus totul. Acum aproape toata lumea ar zice: „E o prostie. Cum isi va plati chiria acum?” Prudenta e... normala in bisericile locale. „Fii prudent, ai grija, nu-ti asuma prea multe riscuri... ca de exemplu sa dai tot ce ai." Este greu sa ne imaginam aceasta in tara asta dar... va dau o ilustratie cu o poveste din Haiti care este o versiune moderna.

„Biserica avea o sarbatoare de multumire si fiecare crestin...” – este o istorisire a lui Stanford Kelly. „...fiecare crestin a fost invitat sa aduca o ofranda de dragoste la sarbatoarea multumirii. Un plic a unui haitian numit Edmund avea treisprezece dolari. Cantitatea aceea era salariul unui lucrator pe 3 luni acolo. Kelly a fost la fel de surprins ca si cei ce numara colecta duminicala in America si vad 6000 de dolari intr-un plic. S-a uitat dupa Edmund, dar nu l-a vazut. Apoi, Kelly l-a intalnit in sat si l-a intrebat. I-a cerut insistent sa ii dea o explicatie si a aflat ca Edmund si-a vandut calul... pentru ca sa poata da cei 13 dolari ca dar lui Dumnezeu pentru pricina Evangheliei. „Dar de ce nu ai venit la sarbatoare?" A ezitat si nu a vrut sa raspunda. Pana la urma Edmund a zis: „Pentru ca nu aveam nici o camasa de purtat.”

Scopul lui Dumnezeu in crearea universului... creandu-va pe voi toti 18.000... Scopul lui Dumnezeu creandu-va pe voi toti... si pe parintii vostri, si scolile voastre, si lumea aceasta… Scopul lui Dumnezeu in crearea voastra... a fost ca sa expuna maretia slavei harului Sau... in mod suprem prin suferinta Fiului Sau.

Apoi Fiul a zis: „Oricine vrea sa fie ucenicul meu, sa isi ia crucea... sa isi ia crucea si sa Ma urmeze.”

Si Pavel a zis: „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi... si  împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos. Implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos in trupul meu."

Asa ca... pentru Isus, va indemn sa veniti si sa va uniti cu El pe drumul inspre Calvar pentru pricina natiunilor. Sunt atatea natiuni... si atatea campusuri... si atatia prieteni ai vostri... care au nevoie ca voi sa va asumati riscuri... expunandu-L pe Hristos lor.

Amin.

Lecții de la un lepros - Jeff Noblit


În timp ce Isus era într-una dintre cetăți, se afla acolo și un om plin de lepră. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui și L-a rugat zicând: 

– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!

Luca 5:12

În Luca 5:12 un lepros venise la Isus și a căzut la pământ. Această acțiune a fost de umilință și de respect adânc pentru Domnul nostru. Apoi spune ceva interesant: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”. El nu se îndoia de puterea Domnului; știa că Hristos avea puterea. Dar se îndoia de voința Domnului! Un om, un lepros, care în momentul acesta poate să nu fie un credincios născut din nou, ne învață două doctrine esențiale despre Dumnezeu care aș vrea ca toți credincioșii și chiar și toți pastorii să le înțeleagă azi.

În primul rând, i-a zis lui Hristos, „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”. Cu alte cuvinte, „Știu că Tu ai puterea”. Această declarație face referință la credința lui și la omnipotența lui Dumnezeu. Credea într-un Dumnezeu atotputernic, omnipotent.

În al doilea rând, a spus, „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”. Declarația aceea descoperă o înțelegere umilă și face referință la credința lui în suveranitatea lui Dumnezeu. Înțelegea că Dumnezeu avea puterea să-i vindece lepra; doar că nu știa dacă era voia lui Dumnezeu să o facă.

În ziua de azi, prea puțini creștini și pastori pricep echilibriul acestor două doctrine. Cei mai mulți vor accepta omnipotența lui Dumnezeu, dar apoi, cu aroganță, dacă nu chiar blasfemiant, își declară propria lor suveranitate peste voia Lui. Unii dintre acești oameni spun celor bolnavi, „Dacă te rogi această rugăciune, Dumnezeu va face vindecarea”. „Dacă tu doar declari binecuvântarea, atunci Dumnezeu o va face”. „Dacă tu doar trimiți câțiva bani, Dumnezeu ți-i va întoarce înmulțiți”. Aceste feluri de asigurări nu sunt decât ritualuri superstițioase, mantre, și lucruri spectaculoase ce de fapt se trag din paganismul străvechi și s-au țesut în haina creștinismului, și nu este DELOC creștinism adevărat! E ca și când Dumnezeu este forța atotputernică, și dacă noi dăm cu formula magică, putem să Îl facem să ne împlinească tot ce dorim. El este obligat să ne dea însănătoșire, binecuvantare, sau orice altceva.

Leprosul ne învață un adevăr important și o doctrină valoroasă. Dumnezeu are puterea să facă orice – este omnipotent. Dar întrebarea e, „Doamne, vrei Tu?” Acesta este spiritul leprosului care trebuie avut înaintea Dumnezeului adevărat – o privire umilă și serioasă, înțelegând puterea Sa, și în același timp cedând suveranității Sale.

Scris de pastorul Jeff Noblit. Vizitați Anchored In Truth pentru mai multe resurse.

Despre enigma inabilității și responsabilității - C.H. Spurgeon


Slujitorul beat tot slujitor e”

Un slujitor beat este un slujitor, și este obligat să își îndeplinească însărcinarea; stăpânul său nu și-a pierdut dreptul din pricina deficienței omului său”.

    Nu este decât o presupunere, chiar dacă unii declară asta cu multă încredere, că inabilitatea elimină responsabilitatea. Așa cum autorul nostru arată, un slujitor poate fi prea beat pentru a împlini ordinul stăpânului său, dar serviciul lui încă îi mai este datorat stăpânului său.

    Dacă responsabilitatea ar începe și ar sfârși cu abilitatea, un om ar fi fără datorii din momentul în care îi este imposibil să plătească; și dacă un om ar simți că nu își poate controla temperamentul nu ar fi învinovățit pentru nervii lui. Un om poate fi obligat să facă ceea ce nu poate face: mincinosul obișnuit este obligat a spune adevărul, chiar dacă obișnuința lui de înșelătorie îl face incapabil de asta. Fiecare păcat îl face pe păcătos mai neputincios de a face ce este drept, dar standardul responsabilității lui nu se micșorează în proporție cu micșorarea capacității lui de a-l atinge, altfel ar însemna că cu atât mai depravat este un om de păcat cu atât mai puțin vinovate ar fi faptele sale, ceea ce este absurd.

    Fiecare creștin va mărturisi că este responsabilitatea lui de a fi perfect, și totuși se plânge de inabilitatea lui de a fi așa. Niciodată nu îi trece prin cap creștinului să se scuze de greșelile lui dând vina pe incapacitatea naturii lui; nu, aceasta este o altă cauză pentru tânguire.

    Standardul responsabilității este porunca lui Dumnezeu. Legea nu poate fi înjosită la starea noastră decăzută. Este păcat a neglija sau a încălca o poruncă divină. Toată teologia bazată pe ideea că responsabilitatea trebuie să fie măsurată conform abilității sau inabilității morale, este pătată de eroare de lucrul acesta.

    Doamne, fă-mă să-mi cunosc obligația pentru ca să mă smerești, și să mă ajute să îți cunosc harul Tău, numai prin care poate să fie produsă sfințenia în mine.

Ce înseamnă să fii mântuit - C.H. Spurgeon


Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit” (Romani 10:9).

     Nu vreau să intru în niște chestiuni prea adânci ale adevărurilor divine, ci vreau să explic calea simplă pe care orice om sau femeie poate deveni mântuit. O, dacă Duhul lui Dumnezeu ar binecuvânta cuvintele mele prin pocăința ascultătorilor mei!

     Evanghelia credinței.

     Observați mai întâi că Evanghelia pe care o vestește Pavel, e o Evanghelie a credinței. Și această Evanghelie a credinței e trimisă oamenilor rătăciți. Ea spune: „...dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit”.

     Ce mare cuvânt e acesta: mântuit! Ce înseamnă sa fii mântuit? Înseamnă să fii scăpat de pedeapsa tuturor păcatelor tale, să fii ajutat să nu cazi în fundul adânc al iadului, să fii mântuit pentru totdeauna de întunerecul din afară, să fii izbăvit de mânia Celui prea Înalt și de focul cel veșnic. Oricine mărturisește pe Isus ca Domn și crede că Dumnezeu L-a înviat din morți, e mântuit de toate urmările și pedepsele păcatului.

     Mai mult: ești scăpat și de robia păcatului! Ești scăpat și de pornirea spre păcat și de vinovăția lui, căci petele lăsate de el vor fi spălate cu sângele Mielului, și vei fi alb ca zăpada. Norul negru al păcatului va fi înlăturat, împreună cu furtuna ruinătoare pe care o provoacă. Noi nu predicăm numai mântuirea de pedeapsa păcatului, ci mântuirea și de puterea lui de a te stăpâni. Ce mare har e să fii scăpat de puterea păcatului! Asta e dorința noastră cea mai mare. Dacă ar fi iertate toate păcatele noastre din trecut, noi însă am rămâne robi ai păcatului, foarte puțin am câștiga. Păcatul care ne-ar face să cădem din nou în fărădelegi și haina curățită ar fi murdărită îndată. Dar Domnul Isus a venit să ne scape de robia păcatului, să rupă lanțurile obiceiurilor și patimilor rele, să înfrângă influențele păcătoase care ne stăpânesc și să pună în noi un duh nou și o inimă nouă. El robește patimile noastre și face ca puterea păcatului să devină tot mai mică și a harului tot mai mare în inimile noastre. În sfârșit, El ne va prezenta în fața Tronului ceresc, curați și fără pată. Noi predicăm eliberarea de sub robia păcatului.

     Ținta credinței este Hristos

     Vedeți ce spune contextul textului nostru: „... iată cum vorbește neprihănirea pe are o dă credința: Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să pogoare adică pe Hristos din cer). Sau: „Cine se va pogorî în adânc?” (Să scoale adică pe Hristos din morți). Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta”. Și cuvântul acesta este cuvântul credinței care îl propovăduim noi. Dacă mărturisești deci cu gura ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit”. Adevărata credință, credința care mântuiește se îndreaptă numai și numai spre persoana și lucrarea Celui pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. Credința se așează în fața lui Hristos și spune: „Dacă există undeva mântuire ea e în El”. Oare nu e scris: „Priviți la Mine și veți fi mântuiți toate marginile pământului, căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul?” Ea se închină înaintea lui Isus din Betleem și vede nădejde în întruparea Sa. Ea călătorește prin câmpiile Iudeii cu Isus și vede speranță în iubirea Sa plină de milă față de sufletele pierdute. Ea se duce cu El în Ghetsimani, privind la fața Lui plină de sudori de sânge și începe să vadă aici iertare. Ea Îl privește murind în chinuri pe lemnul blestemat și strigă: „Viața mea e aici: dacă e vorba să fiu mântuit, aici e locul mântuirii”. Ea caută la Domnul în mormânt și vede cum El se scoală din morți. Atunci își înalță mâinile spre cer, de bucurie, căci înțelege de unde vine siguranța nemuririi în El. Apoi își ridică ochii în sus, spre tronul Celui preaînalt. Acolo găsește pe Hristos, mijlocind pentru păcătoși, ca Dumnezeu să-i primească și toate aceste o fac să se bizuiască numai pe Mântuitorul ei în viața de aici și cea dincolo.

     Credința adevărată e hotărâtă să caute numai la Hristos, Dumnezeul ei, căci știe că, în afară de El nu mai este nici o speranță. Scumpe prietene, tu ești mântuit când ai ajuns până aici. Când Hristos este toată mântuirea și toată dorința ta, atunci lucrarea harului a început în inima ta.

     Adevărata credință mărturisește.

     „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit”. Vreau să adaug că mărturisirea cu gura e primul fapt al credinței. Multe suflete nu primesc bucurie în inima lor pentru că încă nu au mărturisit pe Hristos ca Domnul și Mântuitorul lor. Domnul nu-ți va da căldura credinței care înveselește inima, dacă tu nu ești gata să-L asculți, să-ți iei crucea și să-L mărturisești. Vreți să țineți seamă de acest lucru, voi, care strigați: „Vreau să fiu sigur de mântuirea mea?” Eu nu vă predic o Evanghelie ascunsă pentru oameni lași, nici o mântuire care să fie tăinuită ăn așa fel ca nimeni să n-o poată vedea. Nu, din porunca Domnului, vestesc o Evanghelie a eroismului, pe care n-o pot primi fricoșii și necredincioșii. Și totuși acesta e singurul drum spre Împărăția cerului. Aceasta nu e o religie a nopții negre unde te poți ascunde să nu te vadă nimeni. Să urmăm pe Hristos în lumina zilei. El spune: „De acea pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, Îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”.

     Vedeți că trebuie să mărturisim pe Isus ca Domn. Prin aceasta înțeleg că e principal în ce privește mântuirea să crezi că

Hristos e Dumnezeu

     Nu vreau să fiu aspru cu nimeni. Dar, după Cuvântul lui Dumnezeu, nu văd cum ar putea fi mântuit un om care nu crede în dumnezeirea lui Isus Hristos. El se scoate afară din cercul mântuirii căci îi tăgăduiește Mântuitorului tocmai lucrul principal, pentru a putea fi în stare să mântuiască: divinitatea Sa. Dacă e vorba ca un om să fie mântuit, el trebuie să creadă că Isus Hristos e Dumnezeu.

     Apoi, când mărturisești pe Hristos ca Domn, trebuie să înțelegi că El e Stăpân și Conducător. Trebuie să devii cu bucurie urmașul, slujitorul și supusul Său. Trebuie să mărturisești: „El e Stăpânul meu, El e Domnul meu, eu vreau să fiu soldatul Său. Dumnezeu L-a așezat în acest oficiu și eu mă supun Lui.

     Observați cât de limpede se arată cum să se facă mărturisirea: „cu gura ta”. Eu nu pot falsifica Biblia. Nu eu am scris aici. Ea scrie clar: „Dacă mărturisești deci cu gura ta...” Trebuie să rostești cu graiul tău viu, cu buzele tale, că El e Mântuitorul și Domnul tău. Nu trebuie numai să se vadă acest lucru în purtarea ta, ci trebuie să-l spui cu gura. El îți cere să faci acest lucru, pentru ca s-o rupi cu lumea care este de la cel rău.

     Bucuria credinței

Inima credincioasă are adevăruri de spus cu gura dar are și fapte pentru care se bucură. Textul spune: „...crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți”. Aceasta nu înseamnă numai să crezi că Isus a înviat din morți - ci să fii atât de convins de acest lucru, încât inima ta să fie încălzită și mângâiata în El.

     Învierea lui Hristos din morți e dovada că Dumnezeu a aprobat jertfa de pe cruce, ca singura cale de mântuire.
     Ah, scumpi prieteni, când un păcătos crede că mântuirea sa nu mai stă în sine, ci numai în Hristos, atunci el descopere un mare secret.

     Lucrul principal e să vezi pe Isus murind pentru păcatele tale, să te vezi pe tine mort în El; să vezi pe Hristos înviat din morți și să te vezi și pe tine înviat cu El; să vezi pe Hristos primit de Dumnezeu și să te vezi și pe tine primit cu El.
     Mărturisirea deschisă și credința ascunsă, iată secretul mântuirii. Trebuie să te predai cu totul Mântuitorului, aceasta este credința. În acea clipă când faci acest lucru, vei fi mântuit.

     Eu mărturisesc din nou cu gura mea pe Isus ca Domn și cred din toată inima mea că El e

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat

     Stăpânul meu și Domnul meu. Iarăși cred că Dumnezeu L-a înviat din morți și mă umplu de bucurie. Eu sunt mântuit, pentru că nu îndrăznesc să pun la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. Am aceiași convingere despre cea mai săracă femeie din această sală ca și despre mine: dacă ea mărturisește și crede va fi mântuită. Corabia pe care stau eu, a dus mii de oameni la portul cerului. Cine se urcă în ea, va ajunge sigur acolo. Până acum nu s-a cufundat și nici în viitor nu se va cufunda căci Domnul e cârmaciul ei. Nu există altă corabie afară de asta. Ea a tras lângă tine la țărm azi. Treci pe puntea credinței în corabia mântuirii: Vino îndată. Domnul să te ajute să vii în acest moment!

     Amin.

Predică transcrisă de pe Farul Creștin, mai multe informații pe Monergism.ro

Din biografia lui Robert Chapman - Robert L. Peterson


                Bineînțeles că nu toată lumea îl placea pe Chapman. Unii oameni erau foarte ofensați de predicarea lui directă despre păcat și despre nevoia de pocăință. Există o poveste mișcătoare despre dragostea și grija lui pentru unul din acești critici.

Un brutar din Barnstaple s-a supărat atât de rău când Chapman predica în aer liber încât s-a dus chiar în locul unde stătea el și l-a scuipat.

Mai târziu, una din rudele bogate a lui Robert a venit în Barnstaple pentru a-l vizita și a încerca să înțeleagă activitățile lui. Sosind într-o birjă trasă de cai la adresa care i se dăduse, rudei acesteia nu i-a venit să creadă că el stătea într-o locuință atât de simplă într-un cartier atât de sărac. Chapman l-a condus în interiorul curat, dar simplu,  și i-a explicat ce însemna trăirea în dependență de Domnul și felul în care Domnul se îngrijise de toate nevoile lui. Ruda aceasta l-a întrebat dacă putea cumpăra articole de brutărie pentru el. Chapman a încuviințat bucuros, dar a specificat că trebuia să cumpere hrana de la un anume brutar.

                Rubedenia s-a dus acolo, a făcut multe cumpărături și a achitat nota de plată. Când brutarul a aflat că mâncarea avea să îi fie dusă lui R.C. Chapman, a spus că vizitatorul trebuie să fi venit la magazinul greșit. Totuși, cumpăratorul i-a spus că Chapman însuși l-a îndrumat specific la acel magazin. Brutarul, care îl atacase răutăcios și îl criticase aspru pe Robert timp de ani de zile, a izbucnit în lacrimi. La scurt timp, a venit la casa lui, i-a cerut iertare și și-a predat viața lui Hristos.


Extras din "Robert Chapman, apostolul dragostei", scrisă de Robert L. Peterson,editura Perla Suferinței.
Puteți cumpăra cartea aici.

Prin har sunteți mântuiți - C.H. Spurgeon

 
Este prin harul lui Dumnezeu că oamenii fără evlavie sunt feriți de moartea imediată. Toporul ascuțit al justiției curând ar doborî pomul neroditor dacă vocea mijlocitoare a lui Isus nu ar striga, „Iartă-l încă puțin”. Mulți păcătoși, când s-au întors la Dumnezeu, au recunoscut cu mulțumire că a fost mila Domnului cea care i-a păstrat să nu fie mistuiți. John Bunyan a avut trei izbăviri remarcabile înainte de convertirea lui, și le menționează în Grace abounding (Har înmulțit) ca exemple ilustrate a milei îndelung răbdătoare. Uneori asemenea eliberări devin mijloace prin care inima este mișcată de emoții gingașe de dragoste înspre Dumnezeu, și mâhnire pentru că El a fost ofensat. Și nu ar trebui să fie așa? Să nu luăm noi în considerare că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este mântuire? (2 Petru 3:15).

Un ofițer, în timpul bătăliei, a fost lovit de un glonț lângă buzunarul vestei lui, dar a rămas fără rană, pentru că o bucată de argint oprise proiectilul ucigător. Moneda era marcată de cuvintele Dei Gratia (prin harul lui Dumnezeu). Această situație providențială i-a impresionat profund mintea, și l-a condus să citească o broșură pe care o soră evlavioasă i-a dat-o atunci când a plecat de acasă. Dumnezeu a binecuvântat citirea broșurii; și a devenit, prin bogata Față a lui Dumnezeu, un credincios în Domnul Isus Hristos.

Cititorule, ești tu nemântuit? Ai experimentat tu vreo întâmplare remarcabilă de izbăvire? Adoră și admiră atunci harul fără plată a lui Dumnezei, și roagă-te să te conducă la pocăință! Cercetezi tu cărarea vieții? Amintește-ți de cuvintele Dei Gratia, și să nu uiți niciodată că prin har suntem mântuiți. Harul întotdeauna presupune lipsa de valoare a obiectului lui. Sfera harului se termină acolo unde începe meritul: ce cuvânt încurajator este acesta pentru aceia dintre voi care nu aveți nicio valoare, niciun merit, nicio bunătate oricare ar fi! Crimele sunt iertate, și nebuniile sunt vindecate de Mântuitorul nostru doar prin favoarea lui fără plată. Cuvântul har, grație, are același înțeles ca termenul nostru comun gratis; rugăciunea lui Wickliffe a fost, „Doamne, mântuiește-mă gratis”. Nicio faptă nu poate cumpăra sau obține mântuirea, ci Tatăl ceresc a dăruit gratis, și nu a oprit deloc.

Harul vine la noi prin credința în Isus. Oricine crede în El nu este osândit. O, păcătosule, fie ca Dumnezeu să îți dea har să te uiți la Isus și să trăiești. Uită-te acum; căci astăzi este timpul potrivit!

Doi doctori învățați discută înfuriați despre natura mâncării, și își lasă masa negustată, în timp ce un simplu țăran mănâncă cu toată pasiunea ceea ce îi este pus în față. Lumea religioasă este plină de sofiști, de critici, și de sceptici, care, asemenea doctorilor, se luptă cu creștinismul fără nici un profit pentru ei ori pentru alții; sunt mult mai fericiți aceia care îl imită pe fermier și care se hrănesc din Cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărata mâncare pentru suflet. Rugăciunea lui Luther era: „De întrebări subtile, să ne izbăvească Domnul”. A întreba cu onestitate și candoare nu este motiv de condamnare, atunci când scopul este „a cerceta toate lucrurile, și a păstra ce este bun”; dar a trata revelația de parcă ar fi o minge de fotbal care trebuie pasată de la om la om este lipsă de reverență, dacă nu ceva mai rău. Caută credința adevărată, prin toate mijloacele care poți, dar nu îți petrece toată viața căutând-o, în afară numai dacă ești ca lucrătorul care își petrece toată ziua căutându-și sculele. Ascultă adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu; odihnește-te în el, și petrece-ți ziua nu înălțând întrebări grele, ci bucurându-te în adevărul prețios.

Este, fără îndoială, foarte important a stabili punctul Mântuirii Generale sau Particulare; dar pentru oamenii neconvertiți, problema de cea mai mare importanță este de a se uita la Mântuitorul de pe cruce cu ochiul credinței. Alegerea este o doctrină despre care se discută mult, dar acela care și-a întărit alegerea, o găsește dulce. Perseverența Finală a fost un punct dezbătut din toate timpurile; dar acela care prin har continuă să se odihnească în Isus până la sfârșit, cunoaște adevărata ei plăcere. Cititorule, ceartă-te, dacă așa dorești, dar adu-ți aminte că a te desfăta în Domnul Isus dă infinit mai multă bucurie adevărată decât ți-ar putea oferi disputa. Dacă ești nemântuit, singura ta treabă este marea poruncă, „Crede!”, și chiar dacă ai trecut de la moarte la viață, este mai bine a te uni cu Isus decât a discuta întrebări îndoielnice. Atunci când mama lui Melanchton l-a întrebat ce trebuie să creadă în mijlocul atâtor dispute, el, știind că ea se încredea în Isus într-o manieră simplă, i-a răspuns, „Continuă, mamă, să crezi și să te rogi așa cum ai făcut, și nu te tulbura de controversă”. Așa spunem și noi tuturor sufletelor apăsate, „Odihniți-vă în Domnul, și așteptați-L răbdători”.

By Grace Ye Are Saved”, articol apărut în revista lunara The Sword and the Trowel, luna februarie, anul 1865.

Războiul Sfânt - John Bunyan

    "Inima Lui era frântă pentru că ei nu L-au mai vizitat la palatul Său regal, așa ca mai înainte. De fapt, ei nici n-au observat că El nu a mai bătut la ușile lor. Prințul încă Își pregătea agapele și-i invita să vină, dar ei n-au respectat invitațiile Lui și nu se mai bucurau, nici nu mai așteptau sfatul Lui, ci au început să se încreadă în ei înșiși, socotind că acum sunt puternici, invincibili. Ei credeau că Sufletul-Omului era în siguranță, la adăpost de orice atac din partea dușmanului.

    Emanuel și-a dat seama că prin viclenia domnului Încredere-În-Sine, orașul Sufletul-Omului nu mai era dependent de El și Tatăl Lui; în schimb ei se încredeau în binecuvântările primite. La început, El S-a întristat mult din cauza căderii lor, apoi a încercat să-i facă să înțeleagă că drumul pe care mergeau era periculos. Prințul la trimis pe Marele Secretar ca să le interzică să-și continue acest drum. El a venit de două ori la ei și i-a găsit stând la masă acasă la domnul Încredere-În-Sine. Secretarul Și-a dat seama că ei nu vroiau să asculte și să facă ceea ce era pentru binele lor, așa că a plecat trist. Când i-a vorbit lui Emanuel despre indiferența lor, și El a fost cuprins de întristare și durere, gândindu-se să Se întoarcă la curtea regală a Tatălui Său.

    Cât timp a rămas în Sufletul-Omului înaintea plecării lui, Prințul a fost mai retras decât înainte. Dacă venea în mijlocul locuitorilor orașului, conversația Lui nu mai era așa de plăcută și apropiată ca mai înainte. Când locuitorii orașului veneau să-L viziteze așa cum făceau din când în când, nu-L mai găseau la fel de disponibil ca în trecut. Mai înainte, la zgomotul pașilor lor, El alerga înainte să-i întâmpine la mijlocul drumului și să-i îmbrățișeze. Acum trebuia ca ei să bată mai insistent și de multe ori la ușă, ca și când El nu-i auzea.

    Emanuel continua să se comporte astfel, sperând că Sufletul-Omului își va reconsidera faptele și se vor întoarce la El. Dar ei n-au ținut cont de acest fel de comportare față de ei, și nu au fost impresionați de amintirea bunăvoinței Lui. De aceea și Prințul S-a retras, mai întâi în secret în Palatul Lui, apoi la porțile orașului și în cele din urmă departe de Sufletul-Omului. El a părăsit orașul până aveau să-și recunoască greșelile și să caute prezența Lui cu toată seriozitatea. Și domnul Pacea-Lui-Dumnezeu s-a retras din poziția lui, și pentru un timp nu și-a mai îndeplinit funcția în oraș.

    În această vreme, oamenii erau așa de împietriți în căile lor și așa de îndoctrinați de domnul Încredere-În-Sine încât plecarea Prințului nu a atins inimile lor. De fapt, ei nu și-au amintit de El după ce plecase, și absența Lui nu avea nici un impact asupra lor.

    Într-o zi, bătrânul domn Încredere-În-Sine a dat un ospăț în orașul Sufletul-Omului. Pe atunci în oraș era un om care se numea Teamă-Evlavioasă. În trecut, el era destul de popular, dar acum nimeni nu-i acorda nici o atenție. Bătrânul Încredere-În-Sine a complotat să-l corupă pe domnul Teamă-Evlavioasă așa că l-a invitat la ospăț împreună cu vecinii săi.

    Când a venit ziua, domnul Teamă-Evlavioasă a venit cu restul musafirilor. Toți mâncau și beau, dar numai acesta nu. Domnul Teamă-Evlavioasă stătea ca un străin: nici nu mânca, nici nu se bucura. Când Domnul Încredere-În-Sine a observat aceasta a început să-i spună:

- Domnule Teamă-Evlavioasă, nu vă simțiți vine? Păreți bolnav sau cu mintea tulburată. Am un medicament tonic făcut de domnul Uită-Binele care vă va face să vă simțiți cu o inimă ușoară și mult mai relaxat în mijlocul comesenilor noștri.

Domnul Teamă-Evlavioasă a răspuns discret:

- Domnule, vă mulțumesc pentru toată amabilitatea și ospitalitatea, dar nu vreau să beau băutura tonică a dumneavoastră. Însă am de spus ceva locuitorilor din Sufletul-Omului: 'Bătrâni ai cetății Sufletul-Omului, este ciudat să vă văd așa de veseli când orașul nostru este într-o stare așa de îngrijorătoare.'"



John Bunyan, Războiul Sfânt, ed. Stephanus, 1995, pag. 137-139

Dragostea pentru slava oamenilor: radacina necredintei - John Piper


 

Ne gasim aici, la Ioan 5, si voi parcurge cu voi pasajul, si va deveni tot mai incisiv, pentru ca acesta este felul in care Isus il dezvolta. Asta este de la versetul 40 pana la versetul 47, si vom termina capitolul, daca Domnul vrea. Poate ca voi relua cateva versete in viitor dar, vom trece prin tot, si va voi arata cum decurge.
Sa incepem cu versetul 30. "Eu nu pot face nimic dela Mine Insumi," a zis Isus. Si a mai zis aceasta inainte, subliniaza armonia Lui perfecta cu Tatal. "Un pas il face El, un pas il fac Eu... suntem intotdeauna in perfecta sincronizatie unul cu altul." Aceasta este ceea ce inseamna sa fie Amandoi Dumnezeu. "Judec dupa cum aud; si judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimis." Acum, in loc sa iau partea buna de aici, cand am citit textul acesta m-am gandit: "Acesta va fi un pasaj despre dreptatea judecatii lui Isus." Dar nu se mai pomeneste nimic din astea dupa aceea. Nu aceasta ia Isus din versetul acesta. Ceea ce Isus ia din versetul 30 este ca El nu cauta Voia Lui ci Voia Celui ce L-a trimis. Putem vorbi alta data de ce aceasta asigura dreptatea judecatii Lui, si aceasta spune El, priviti: "...si judecata Mea este dreapta, PENTRU CA nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimis." Si tema aceasta: "Nu Eu ci Dumnezeu, nu Eu ci Dumnezeu, nu voia mea ci voia lui Dumnezeu, nu proslavirea Mea... ci proslavirea lui Dumnezeu, nu marturia Mea ci marturia lui Dumnezeu despre Mine," despre aceasta se vorbeste in restul capitolului. Asta este intentia Lui.
Haideti deci sa Il urmam, versetul 31 la 36. Chiar daca El zice acum ca marturia Lui nu este marturia decisiva pentru El, El are martori, Ioan Botezatorul sau minunile Lui dumnezeiesti. Sa citim. "Daca [numai] Eu marturisesc despre Mine Insumi, marturia Mea nu este [considerata] adevarata." Sar peste doua cuvinte de acolo ca sa fie literal. "Este un Altul, care marturiseste despre Mine; si stiu ca marturisirea, pe care o face El [sau "el"] despre Mine, este adevarata." Acum, acesta poate sa fie Dumnezeu Tatal sau Ioan Botezatorul. Amandoi sunt numiti in urmatoarele versete ca martori ai lui Isus. Poate ca vrea sa fie ambiguu pentru amandoi. Versetul 33: "Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit pentru adevar. Nu ca marturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca sa fiti mantuiti." In alte cuvinte, "Marturia omului, a lui Ioan in special, marturia oamenilor nu este decisiva in Cine sunt Eu." Da, poate fi adevarata... Si cred ca aici cand zice "pentru ca sa fiti mantuiti..." acest lucru poate fi folositor! "Daca a auzi aceasta marturie de om va ajuta sa treceti peste partea grea, daca va ajuta sa va indreptati spre Mine, sa va simtiti mai siguri ca ceea ce zic este adevarat, binecuvatati lucrul acesta si fiti mantuiti prin el! Dar nu este decisiv. Eu nu primesc marturie de la oameni." Insemnand "nu o primesc ca creditarea decisiva ca Eu sunt Adevarat." Versetul 35: "Ioan era lumina, care este aprinsa si lumineaza, si voi ati vrut sa va veseliti catava vreme la lumina lui. Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan." La aceasta se refera cand zice ca nu primeste marturia oamenilor, ca nu are nevoie de ea. "Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan, caci lucrarile, pe cari Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile acestea, pe cari le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimes." "Asa ca la urma urmei, marturia finala si decisiva despre ca Eu sunt Adevarat este marturia lui Dumnezeu. Dumnezeu Mi-a dat aceste lucrari sa le fac, si Eu pasesc in toate cu Tatal asa incat atunci cand fac lucrarile acestea voi vedeti lucrarile lui Dumnezeu si cand vorbesc Eu, voi ascultati cuvintele lui Dumnezeu, si Dumnezeu marturiseste ca Eu sunt adevarat."
Acum, aici vine partea dureroasa a pasajului, versetele de la 37 la 47. Daca aceasta este adevarat, am un martor, si da, este si un om, si da, ati vrut sa il auziti, dar... Eu am pe Cineva mai mare decat Ioan, lucrarile Mele sunt de la Tatal, Dumnezeu marturiseste prin Mine. Acum, daca asta este adevarat... de ce oamenii care se presupune ca Il cunosc cel mai bine pe Dumnezeu, nu cred? Despre aceasta se vorbeste in restul pasajului. Pasajul acesta, incepand de aici, de la versetul 37 la 47, este o acuzare persistenta impotriva necredintei ascultatorilor Lui. Sase acuzari. Una dupa alta. Si apoi vine, aproape la sfarsit, o profunda explicare de se intampla asa ceva. "De ce nu cred oamenii acestia? Iata Eu sunt aici! Ioan a fost martor, si ei au vrut sa-l asculte pe Ioan, si Dumnezeu lucreaza prin Mine... vorbesc intr-un mod... lucrez intr-un mod in care nici un om a lucrat vreodata si nici nu ar putea lucra. De ce nu cred?" Acuzarea numarul unu. O sa trec prin ele, si o sa vi le arat si voua.
Acuzarea numarul unu, versetul 37 si 38. "Si Tatal, care M-a trimes, a marturisit El Insus despre Mine. Voi nu I-ati auzit niciodata glasul, nu I-ati vazut deloc fata; si Cuvantul Lui nu ramane in voi, pentru ca nu credeti in Acela, pe care L-a trimis El." Niciodata nu L-au auzit pe Dumnezeu, niciodata nu L-au vazut pe Dumnezeu, Cuvantul Lui nu este in ei si nu cred in Acel pe care El L-a trimis. Acuzarea numarul unu.
Numarul doi. Versetul 39 si 40. "Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vecinica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. Si voi refuzati[*] sa veniti la Mine." Aceasta literal este: "voi nu vreti sa veniti la Mine." Este atat de important. Am scris aceasta in lista mea si vreau sa o trimit la editorii Bibliei ESV ca sa il traduca mai bine. Aceasta trebuie sa fie tradus "voi nu vreti sa veniti la Mine," pentru ca nu pot sa imi expun punctul meu de vedere fara traducerea aceasta literala. Intrebarea este, "De ce Il refuza?" Si ne spune: Nu vor sa vina! "Nu vreti sa veniti, ca sa aveti viata. Asa ca cititi Vechiul Testament, care vorbeste despre Mine peste tot," o sa predic despre aceasta in cateva saptamani... "oriunde Vechiul Testament indruma catre Mine, si motivul pentru care nu veniti este pentru ca nu vreti!" Aceasta este acuzarea numarul doi.
Acuzarea numarul 3. Versetele 41 si 42. "Eu nu umblu dupa slava care vine dela oameni. Dar stiu ca n-aveti in voi dragoste de Dumnezeu." "Nu am nevoie de slava oamenilor sa Ma completeze. Nu implinesc pofta inimii Mele avand nevoie de lauda voastra. Dar voi, voi sunteti atat de plini de alte lucruri, atatea pofte, voi nu Il iubiti pe Dumnezeu. Nu Il iubiti." Aceasta este acuzarea numarul trei.
Numarul 4. Versetul 43. "Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu Ma primiti; daca va veni un altul, in numele lui insus, pe acela il veti primi." Acuzarea numarul patru; "Nu ma primiti, ma respingeti, vreti un alt fel de Mesia. Daca altul vine in numele lui insus, mergeti dupa el, dar nu vreti sa veniti dupa Mine." Oh, uau. Ne apropiem de fund acum... fundul sufletelor noastre... inca nu, dar aproape. De ce ar merge ei dupa un mesia care vine in numele lui insus? Ce se intampla cu oamenii acestia? De ce l-ar face asta asa de atractiv pe un om pentru ei? Sa vina in numele lui insus. Ne vom intoarce la asta. Aceasta este acuzarea numarul patru.
Numarul cinci. Versetul 44. "Cum puteti crede voi, cari umblati dupa slava, pe care v-o dati unii altora, si nu cautati slava care vine de la singurul Dumnezeu?" Aceasta nu are raspuns in pasaj pentru ca este un fapt. "Cum puteti crede voi?" Nu cere nici o informatie aici. "Cum puteti crede voi, care capatati slava unii de la altii?" Raspunsul: "Nu puteti!" Asta zice. Cum sa astepti sa creada oamenii daca esti indragostit de slava oamenilor? Cum ai putea crede daca esti indragostit de aplauze? Nu poti! Acum am atins fundul. Nu poti. Daca esti in felul acesta, nu poti crede. Aceasta este acuzarea numarul cinci.
Numarul sase. Versetele 45 la 47. "Sa nu credeti ca va voi invinui inaintea Tatalui; este cine sa va invinuiasca: Moise, in care v-ati pus nadejdea. Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine." Aceasta este o declaratie extraordinara. "Pentru ca el a scris despre Mine." Iar gasim aceasta. Versetul 47: "Dar daca nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele?" Nu le veti crede, pentru ca nu credeti. Va puteti imagina cat de ofensiva a fost aceasta afirmatie? Nici nu va puteti imagina! A vorbi asa face ca un om sa fie crucificat. "Nu il credeti pe Moise asa ca nu Ma credeti nici pe Mine. Nu credeti scrierile lui, asa ca nu puteti crede nici cuvintele Mele. Toate scrierile lui Moise arata despre Mine," a doua jumate a versetului 46, "Pentru ca el a scris despre Mine. Dar voi nu vedeti, nu vedeti. De ce nu vedeti aceasta? Nu aveti nevoie de Mine ca sa va judec, Moise va va judeca. O sa se arate in muntele transfigurarii, Ma cunoaste, a scris despre Mine. M-a vazut, Ma iubeste, Ma slaveste. Este uimit acolo in Cer de faptul ca nu credeti in Mine. Si va fi martor impotriva voastra in Ziua de pe Urma." Asa ca, acesta este totalul.
Versetul 38: "Cuvantul lui Dumnezeu nu ramane in voi, nu credeti in Cel trimis de El." Versetul 40: "Nu vreti sa veniti la Mine." Versetul 42: "Nu aveti dragostea lui Dumnezeu in voi." Versetul 43: "Nu Ma credeti." Versetul 44: "Nu ma puteti crede." Versetul 46: "Nu il credeti pe Moise, si nu Ma credeti pe Mine." O acuzare persistenta.
Iata intrebarea: De ce a fost scrisa Evanghelia aceasta? Vrea cineva sa imi spuna versetul? Capitolul...? 20. Versetul...? 31. Pe cand vom termina, cand vom termina cu seria aceasta, toata lumea va sti aceasta, bine? Ma intorc acolo mereu si mereu si mereu. Ioan 20:31 "Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand, sa aveti viata in Numele Lui." Asa ca obiectivul cartii este ca voi sa credeti. Deci, ce vrea de aici? Credeti ca doar scoate cuvinte din gura pentru ca nu-I place de oamenii acestia? Acestia sunt poporul Lui. Plange pentru acesti oameni. "Ierusalime, Ierusalime! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-ati vrut!" Nu-i ca nu-I place de oamenii acestia! Ii e dor de ei si va muri pentru ei. Ce vrea atunci? Iata ce vrea: vrea sa expuna faptul necredintei si pricina necredintei pentru ca toata lumea din incaperea aceasta sa stie de ce nu credeti, sau de ce va costa atat sa credeti.
Aceasta nu este o problema a iudeilor. Iata un lucru interesant... adica poate ganditi: "O, oare de ce nu intelegeau iudeii ca Mesia lor a venit?" Nu este nici un indiciu in pasajul acesta ca problema ascultatorilor este numai etnica sau religioasa in orice grup de pe planeta. Numai un lucru este clar aici: este o problema esential umana. Asa ca sa nu mergeti in directia gresita aici zicand: "Toti oamenii aceia!" Caci este: "NOI toti, orbi, incapatanati, mandri, iubitori de slava... noi oamenii." Evanghelia aceasta este una dintre cele mai iudaice din Biblie, si intotdeauna merge mai departe de iudaism, la omenire. Intotdeauna. Este o carte foarte profunda. Daca stai la suprafata, intotdeauna vorbeste iudeilor. Cum sa nu! Cum altcumva? La cine daca nu? Isus este iudeu, un Rabin. Dar cand ajunge la probleme, cu mine trateaza. Si cu voi.
Este un raspuns decisiv in aceste versete, 37 la 47. Numai unul, pentru intrebarea: de ce, de ce ei, noi, nu credem sau ne este greu sa credem? Fundul este aproape atins in versetul 40. Unde, literal, nu zice "voi refuzati sa veniti la Mine," ci: "nu vreti sa veniti la Mine." Ceea ce vrem noi, fratii mei umani, are un control nespus de mare in ceea ce putem crede. Daca vrei ceva atat de mult, si a crede adevarul ia acel lucru de la tine, o sa vezi, VEZI, adevarul ca eroare. Si ramai robit la ceea ce vrei. Puterea orbirii a vointei umane este absolut uimitoare. Am trecut prin atatea divorturi, atata curvie, atatea lucruri cu oameni... Si cand ii auzi vorbind... gandesti: "Esti orb ca un liliac! Nu vezi ceea ce faci?!" "Dar imi place. Mi se pare bine. Nu cred ca Dumnezeu vrea sa fiu nefericit." Eu, ca pastor, stau inaintea puterii vointei umane, in mod reverentios. Este atat de infernala puterea ei... Ceea ce noi vrem influenteaza capacitatea noastra de a crede lucruri si de a vedea lucruri. O influenta uimitoare.
Asa ca acesta este aproape fundul. Inca nu este chiar fundul, dar este puternic, si trebuie sa stiti aceasta: Isus va iubeste in momentul acesta. Va ajuta sa intelegeti de ce luptati pentru a crede. O face chiar in clipa aceasta. Isus va vorbeste; "De ce ma costa atat de mult sa cred? Stii tu... cu crestinii aceia care par atat de emotionati. Eu nu o vad!" Acesta este unul din motivele pentru care nu o vezi. Esti rob dorintelor, si simti ca daca ai merge acolo, ca daca te predai in totalitate, ca daca te arunci cu totul in piscina harului si a vietii, ai pierde prea mult, care nu este decat o minciuna a iadului. Este numai castig la sfarsit. Dar diavolul nu vrea sa vezi asta.
Asa ca haideti sa atingem linia de fund. Este in versetul 40. Am vazut in notitele mele un alt lucru, inainte sa ajungem la fund; Motivul pentru care Isus i-a zis imediat lui Nicodim - Nicodim e unul din acesti oameni, una din aceste fiinte umane care a zis : "Ce...? Trebuie sa intri in pantacele mamei tale a doua oara si sa te nasti?" Aceasta este orbire totala. Si Isus i-a zis: "Vantul bate incotro vrea, nu sti de unde vine nici unde se duce. Asa este cu toti cei nascuti din Duhul." Trebuie sa fim nascuti din nou. Aceasta ma rog, ne-am rugat acolo jos, Doamne sufla in camera aceasta. Pentru ca eu nu pot sa mantuiesc pe nimeni. Nici voi nu puteti mantui pe nimeni, nici pe voi insiva. Dar Duhul Sfant poate taia radacina acestei dorinte controlatoare, in asa fel incat dintr-o data esti liber sa fi rational, si liber sa vezi, si sa urmezi.
Asa deci, versetul 44 este fundul. Si versetul 43 arata cum functioneaza. Ceea ce vreau sa zic cu fundul: Este fundul explicatiei, daca ai lua aceste 10 versete, si te intrebi: "care este fundul explicatiei pentru necredinta?" Acesta ar fi versetul 44. Si daca te intrebi: "si cum funcioneaza aceasta?" Ar fi versetul 43. Asa ca o sa petrecem restul timpului in aceste doua versete. Versetul 44: "Cum puteti crede voi..." Insemnand: "Nu puteti." "...voi care primiti slava pe care v-o dati unii altora... si nu cautati slava care vine dela singurul Dumnezeu?" "Nu puteti crede." "De ce?" "Pentru ca va place slava oamenilor, nu slava lui Dumnezeu. O iubiti." Este atat de placut sa fi laudat, magulit, acceptat, aplaudat... este atat de placut! Nu Il vreti pe Isus pentru ca vreti slava oamenilor. Vreti sa fiti centrul, vreti sa aveti controlul, vreti sa fiti inaltati, vreti sa fiti laudati, vreti sa fiti cineva. Luati oricare dintre acestea care pare sa vi se potriveasca mai bine. Pentru mine, toate mi se potrivesc la perfectiune. Acesta sunt eu! Din fire, stimez caderea omenirii in puterea ei asupra mea. M-am nascut in felul acesta. Am scuipat poruncile parintilor de cand aveam 3 zile. Si niciodata nu m-am schimbat in radacina mea umana. Pana cand Dumnezeu a lucrat, si a omorat omul cel vechi. Si a adus la viata o noua fiinta, care uraste lucrurile acestea, si se lupta impotriva lor in fiecare zi, si singurul motiv pentru care staruiesc in credinta, este ca Dumnezeu continua sa Se arate ca sa ma ajute sa fac sa moara omul acela vechi, in fiecare zi. Nu trebuie sa imi aduc aminte de acum 50 de ani cum era aceasta. Doar trebuie sa imi amintesc de acum o ora, sau poate acum 5 secunde, sperand sa va placa predica aceasta. Si cui ii pasa? Numai sa fiti mantuiti conteaza. Este o povara atat de grea.
Asa ca, versetul 43 mi se pare destul de clar: Nu puteti crede daca aveti o legatura de dragoste necontrolata de Duhul Sfant, cu lauda oamenilor, cu slava oamenilor si nici o legatura de dragoste cu slava lui Dumnezeu. Acum, cum lucreaza aceasta? Versetul 43. "Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu Ma primiti; daca va veni un altul, in numele lui insus, pe acela il veti primi." De ce? "Nu ma veti primi pe Mine pentru ca vin in Numele Tatalui. Dar, daca as veni in alt fel, in Numele Meu propriu, fara sa atrag toate privirile asupra Tatalui; judec cum judeca El, umblu cum umbla El, vorbesc cum vorbeste El, sunt in totalitate al Lui, toate sunt pentru slava Lui, sunt aici sa Il slujesc, in umanitatea Mea M-am golit de toate prerogativele dumnezeiesti, voi fi ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. Nu vreti aceasta, asa-i?" Clar ca nu vor. Nimeni nu vrea un Mesia ca Acela, NIMENI! Numai daca Dumnezeu lucreaza.
De ce am vrea noi pe cineva care vine in numele lui insusi? "Vin in numele meu! Sunt cel mai mare!" Pentru ca este la fel ca noi. Asa ca nu ne face sa ne simtim culpabili, si nu ameninta ego-ul nostru, pentru ca putem sa ne acomodam si sa mergem tantosi asa cum e el tantos. Facandu-ne cale sa ajungem regi. Nu este o amenintare sa ai un rege tantos, dar un rege umil ma face pe mine sa ma simt prost. Pentru ca iubesc puterea, iubesc lauda, iubesc sa comand... si Isus a venit, si oriunde mergea, oamenii nenorociti erau atrasi, si oamenii mandri trebuiau sa dea inapoi. Si este foarte usor sa vedem de ce. El nu a venit in Numele Sau, insemnand ca intodeauna zicea: "Sunt al Tau Tata. Nu voia Mea ci a Ta sa se faca in noaptea aceasta." Este inspaimantator. Urmezi pe un Mesia ca Acela, iti cauti singur moartea. Intotdeauna trebuie sa te orientezi catre El, nu catre tine... intotdeauna trebuie sa cauti slava Tatalui, nu a ta, trebuie sa slujesti in loc sa fi slujit. Aceasta inseamna moarte! Si viata... si viata! Viata adevarata, viata vesnica. Dar si moartea este reala, nu-i asa? Daca iti cunosti stricaciunea, asa cum eu o invat pe a mea, ai sti ca a-L urma pe El este mortal. Cat imi doresc... sa fiu un slujitor mai bun. Am 63 de ani, si sper sa pot creste. Sper sa pot creste in jos... Nu vreau sa ma dau batut, am fost crestin in toti acesti ani, si nu vreau sa zic: "Pana aici a fost, am ajuns la nivelul maxim de sfintire a lui John Piper!" Asta este ceva groaznic, vreau sa merg mai departe. Sper ca si voi vreti.
Ultima intrebare: De ce este dragostea mea pentru slava oamenilor atat de contradictorie cu natura credintei, incat nu pot sa cred daca o am. De ce? Ce se intampla cu credinta? Ce este cu credinta, pentru ca El zice: "Cum puteti crede, cum puteti avea credinta, credinta in Mine... cum puteti avea credinta daca iubiti slava oamenilor?" Si zice, "Nu puteti." De ce? De ce nu le pot avea pe amandoua? Cred ca le pot avea pe amandoua! Cred ca pot iubi slava oamenilor si sa ma incred in Isus, de ce nu? Ba chiar cred ca a-L iubi pe Isus este o buna metoda pentru a primi slava de la oameni! In biserica aceasta asa s-ar intampla. De ce? Este ultima intrebare, pana la nivelul acesta pot sa ajung. Lucrez cu mine aici, voi puteti observa.
Motivul numarul unu: credinta, in natura ei, in Biblie, da toata slava lui Dumnezeu... si nu asteapta nici o slava in ea, pentru ea. Este un pasaj cheie: Romani 4:20 "...Avraam s-a intarit in credinta, slavindu-L pe Dumnezeu." Avraam s-a intarit in credinta... si care era natura ei, natura acestei tarii? I-a dat toata slava lui Dumnezeu. Atunci cand credinta vine la Isus, vine fara nici o dorinta de a fi slavita, sau laudata. Credinta vine la Hristos fara nici o dorinta de a fi glorioasa... sau de a fi laudata. Sfintilor, veti fi glorificati! Romani 8:30, "Pe acei pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si glorificat." Si ghiciti, nu va fi a voastra! Va fi a Lui! Va va cuprinde in ea. Si voi niciodata nu va veti lauda cu ea. Va va umili pana la pamant faptul ca ati fost facuti sa straluciti ca Soarele in imparatia Tatalui vostru! Da, vei straluci, sfant umil. Da, vei straluci. Acolo va fi o slava divina peste tine pentru ca ai venit la Hristos fara sa astepti vreo slava pentru a fi venit singur, si nemeritand nici o slava in tine insuti. Acesta este primul motiv pentru care iubirea de slava omoara si face credinta grea. La inceput, ca pentru unii din voi chiar acum, daca va veti pune credinta in Hristos ca sa fiti mantuiti, pentru prima oara, si pentru restul dintre noi, fiecare zi din viata noastra este greu sa credem intr-o fagaduinta de a face un lucru greu daca lucrul acela greu poate pune un ou in fata mea plina de demnitate. Aceeasi problema, fie la inceput, fie 50 de ani mai tarziu.
Ultimul motiv. Celalalt motiv pentru care iubirea slavei oamenilor este contradictorie credintei este pentru ca credinta se adapa cu apa vie pentru satisfactia sufletelor noastre. Asta este Ioan 4, Ioan 6:35, "Veniti la Mine, Eu sunt apa, sunt apa vie, beti din Mine..." Aceasta este credinta. Credinta este a veni la Isus pentru a bea apa vie pentru sufletele noastre nespus de insetate in asa fel incat sufletele noastre sa fie odihnite, satisfacute, alinate, adanc fericite in tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi in Isus. Si cand aceasta se intampla, scoate afara ravna robitoare pentru slava oamenilor. Nu aveti nevoie de ea! O data ce ati gustat apa asta, fantana lui Isus, fantana a tot ceea ce Dumnezeu este in acceptarea lui Hristos... Cine mai are nevoie de acceptarea oamenilor vreodata? Acesta este un barometru al credintei voastre, cat de disesperat ravniti sa le placeti oamenilor. Nu este rau sa fi placut, nimanui nu ii place sa fie neplacut, eu vorbesc despre o lacomie, o nevoie, un control in viata ta: "Trebuie sa fiu placut, trebuie sa fiu acceptat, trebuie sa fiu laudat, am nevoie, am nevoie, am nevoie!" Este o dependenta, o robie care controleaza vietile noastre a avea nevoie de mai multa lauda, mai multe statistici in favoarea noastra, mai multe cuvinte placute, mai putine critici, mai mult, mai mult, mai mult! Si niciodata nu satisface. Este o inaltare, ca drogurile, o inaltare, apoi te doboara... asa functioneaza asta.
Asa ca, inchei. Cand ai gustat frumusetea lui Dumnezeu si acceptarea lui Dumnezeu in Hristos, dependenta de acceptarea oamenilor este rupta si esti eliberat. Asa ca, Dumnezeule, vino, si daruieste-ne chiar acum, in incaperea asta, niste ochi deschisi ca sa Iti vada slava... si ca papilele gustative de pe limba sufletelor noastre sa fie trezite... ca sa gustam cat de dulce este Apa vie, mai dulce ca mierea, mai dulce ca slava oamenilor, si daruieste-ne astfel credinta, si elibereaza-ne. Fie ca Dumnezeu sa faca aceasta pentru voi. Amin.
Sa ne rugam.
Tata, suntem toti culpabili in asta... nu este nici un semn de aratare la nimeni aici, nu aratam catre iudei, nu aratam catre necredinciosi, nu aratam in nici un alt loc, ci in oglinda... unde tindem inspre a ne vedea pe noi insine mult mai buni decat suntem. Iti multumesc Isuse, Iti multumesc, pentru ca ai pus cuvintele acestea inaintea noastra, pentru ca ne-ai aratat unele dintre motivele pentru care ne este greu sa credem in Tine, sa ne incredem in Tine, odihnindu-ne in Tine... si omoara-le. Te invitam ca grup, eu Te invit, stiu ca nu pot sa vorbesc pentru toti, dar noi toti care avem gandirea aceasta, te invitam sa faci crucificearea aceasta, ceva nou in viata noastra. Ia toporul harului si a Duhului, si taie radacina dragostei noastre pentru slava oamenilor, si asa sa credem. Si sa te slavim pe Tine. Iti cer acestea in Numele lui Isus.
Amin.

Introducere in catehismul familial - Paul Washer


Vrem să împărtășim cu dumneavoastră acest video, pentru că este într-adevăr important catehismul in viața familială, iar știm că este foarte neglijat în casele creștine. Credem că părinții trebuie să îl vadă împreună cu copiii, dar este la fel de folositor dacă nu aveți copii, dacă sunteți bătrân sau tânar.

Domnul să vă binecuvinteze prin mesajul acesta.


Notă: Deoarece nu avem posibilitatea de a corecta traducerea video-ului, acesta neapartinand canalului nostru de YouTube, sesizam urmatoarea greseala in traducere si oferim varianta corecta. La minutul 4:52, expresia "center of attention" este inteleasa gresit si astfel tradusa incorect ca "păcătosul din detenție". Traducerea corecta a intregii fraze este: "Ați intrat vreodată în bucluc pentru că ați dorit să fiți în centrul atenției?"

Nu Exista Nicio Ispasire Pentru Omul Care Moare In Necredinta – C.H. Spurgeon


        “Enumera fiecare nelegiuire din calendarul raului si iti voi arata persoane care au gasit iertare pentru ea. Dar intreaba-ma daca omul care a murit in necredinta poate fi salvat si iti voi raspunde ca nu exista nicio ispasire pentru acel om.
        Exista o ispasire facuta pentru necredinta crestinului, pentru ca este temporara; cat despre necredinta finala – necredinta cu care oamenii mor – nu s-a infaptuit ispasire pentru ea niciodata. Poti intoarce aceasta Carte pe toate partile, si vei gasi ca nu exista nicio ispasire pentru omul care a murit in necredinta; nu exista nicio mila pentru el. Chiar daca ar fi fost el vinovat pentru fiecare din celelalte pacate, daca ar fi crezut, ar fi fost iertat; dar aceasta este exceptia condamnabila – el nu a avut credinta. 
        Demoni, prindeti-l! Prieteni ai adancului, tarati-l spre osanda lui! El este lipsit de credinta, este necredincios, iar acestia sunt arendasii pentru care a fost facut iadul. Este partea lor, inchisoarea lor, ei sunt principalii prizonieri, catusele sunt insemnate cu numele lor, iar ei vor sti pentru totdeauna ca “cel care nu crede va fi osandit.”

Articol preluat si tradus de pe Puritan Fellowship