Cât de importantă este problema segregării pe vârste?

Definind importanța acestei chestiuni

Cât este de importantă segregarea pe vârste în biserică în domeniul doctrinelor, escatologiei și practicii (evanghelizare și ucenicie)? Este prescrisă în Biblie metoda pe care noi o folosim ca să atingem generația viitoare, sau este doar o chestiune de preferințe? Este aceasta doar o opțiune legitimă dintre multe alte modele de ucenicizare dintre care alegem? Când facem un „triaj teologic” unde se găsește aceasta pe listă?

Nu toate crizele sunt create în mod egal. Unele probleme din biserica modernă sunt mai rele decât altele. Cea mai devastatoare problemă din Biserică din orice timpuri este denaturarea Evangheliei și, de aceea, Biserica trebuie mereu să se străduiască să păstreze și să prezinte Evanghelia curată. Stricarea Evangheliei lui Hristos trebuie mereu să fie întâmpinată cu cea mai agresivă atitudine și autoritate în argumente după modelul apostolului Pavel, care a spus: „Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1:8). Pavel a întâlnit această problemă printre credincioși din bisericile galatiei, și a abordat această chestiune cu pasiune, claritate și grijă părintească: „O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi,” și „Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Galateni3:1, 4:11).

Evangheliile false

Este un lucru bine cunoscut faptul că biserica modernă este afectată de evanghelii false. Tipul cel mai vizibil al acestora este credința ușoară care nu presupune nici o pocăință sau viață schimbată. Trebuie să înțelegem că același lucru care-ți aduce o evanghelie falsă îți aduce de asemenea metode nebiblice pentru a comunica evanghelia. În timp ce mesajul evangheliei este de importanță majoră, metodele pe care le folosești sunt de asemenea importante. Singura deosebire este că există o singură evanghelie adevărată, dar sunt multe metode diferite poruncite în Scriptură pentru ucenicizarea tinerilor.

Poți obține o evanghelie falsă neluând în serios tot ceea ce Dumnezeu a spus despre evanghelie. Dacă elimini un singur detaliu, ai pierdut evanghelia. Dacă elimini pocăința ai o evanghelie falsă. Dacă elimini credința și o înlocuiești cu fapte ai o evanghelie falsă. Dacă elimini orice ai o evaghelie falsă. Același lucru este valabil cu adăugarea. Dacă adaugi orice ai o evanghelie falsă. Dacă adaugi anumite daruri spirituale, o rugăciune a păcătosului sau discipline spirituale ca cerințe ale evangheliei, rezultatul va duce la o evanghelie falsă pentru că păcătoșii sunt răscumpărați doar prin har, prin credința doar în Hristos (Efes.. 1:7; 2:5, 8-9 2. 1 Cor. 15:1-4).

Evanghelia adevărată este primul mesaj pe care trebuie să-l comunicăm (1 Cor. 15:1-4) și cel mai important mesaj, pentru că acesta este “puterea lui Dumnezeu pentru mântuire” (Rom. 1:16). Fără evanghelie nu există adevărată convertire, nici abilitate de întoarcere de la păcat, nici adevărată biserică, nici adevărată sfințire și nici intrare în gloria cerului. Predicarea adevăratei evanghelii și răscumpărarea păcătoșilor este începutul tuturor transformărilor. Este motivul pentru care lumea a fost creată.

Cu așa o comoară prețioasă de comunicat, mai contează cum anume comunici evanghelia tinerilor? În această cartea, spunem că Biblia explică clar moduri specifice de a comunica evanghelia tinerilor. În timp ce există doar o singură evanghelie adevărată, Biblia vorbește clar despre metode specifice de a comunica evanghelia pentru generația care se ridică. Contrar cu ceea ce oamenii au fost învățați să creadă, există o metodologie biblică pentru evanghelizarea și ucenicizarea tinerilor. Biblia nu vorbește doar despre interesul acordat mesajului, ci și despre modul în care mesajul este oferit. Este chiar așa de simplu. Pentru că Biblia afirmă asta, ar trebui să ne pese mult despre cum arată această metodologie. Când ne uităm la practicile noastre și descoperim că noi nu facem aceste lucruri, ci de fapt un program diferit trebuie să înțelegem ce înseamnă asta pentru noi. Este o chestiune foarte serioasă.

Deși criza sistematică a segregării pe vârste nu se ridică la același nivel cu evanghelia falsă, totuși această carte afirmă că este o eroare foarte seriosă. Nu credem că segregarea pe vârste ca și practică primară este pur și simplu o altă opțiune pe masă, împreună cu alte modele viabile ale ucenicizării generației viitoare. Mai mult de atât, noi susținem că este un simptom al aceleași probleme care duce la o evanghelie falsă: dând la o parte porunca lui Dumnezeu pentru o tradiție a oamenilor (Marcu 7:8). Când oamenii leapădă ancora suficienței Cuvântului lui Dumnezeu, evangheliile false abundă și practicile lumești și pragmatice se ridică în cadrul bisericii. Când cineva predică o evanghelie falsă este ca urmare a faptului că a ignorat adevărul Scripturii. Și când biserica pledează pentru metode nebiblice și ea a ignorat adevărul Scripturii. Ori de câte ori ignorăm Scripturile înălțăm tradițiile oamenilor.

Asta înseamnă că este critic modul în care biserica predică evanghelia. Scriptura nu doar ne oferă conținutul evangheliei, ci de asemenea aduce lumină în modul în care mesajul să fie oferit. Este deci crucial să evităm compromiterea mesajului Scripturii, atât în ceea ce spunem, cât și în modul cum o spunem.

Contează dacă adaugi sau dacă scoți din metodele prezentate de Biblie pentru comunicarea evangheliei? Păstrăm faptul că omul păcătuiește adăugând sau scoțând din modul în care Biblia spune că tinerii trebuie să fie adunați, evanghelizați și instruiți.

Mesajul nostru afirmă suficiența Cuvântului lui Dumnezeu pentru comunicarea evangheliei pentru generația care se ridică deoarece conținutul ei “este tot ce este necesar pentru viață și evlavie” (2 Pet. 2:3).

Postat de Scott T. Brown, 10 noiembrie 2011

http://www.ncfic.org

Păcatul spurcă - Charles Leiter

    Păcatul spurcă. Păcatul nu este un joc, nu este „drăguţ” şi nu este distractiv. Păcatul este extrem de ticălos şi pervers; este „din cale afară de păcătos”. Toate păcatele sunt amăgitoare, urâte şi ticăloase. Ar trebui să fim şocaţi de cât de răi sunt oamenii şi cât de insensibili am devenit noi faţă de răutatea care ne înconjoară. Ne-am obişnuit cu ea! Primul copil care s-a născut pe pământ şi-a ucis propriul frate. De atunci încoace, istoria omenirii a devenit un lanţ lung de războaie, poftă trupească, ură, tortură, viol, perversiuni, abuz şi brutalitate. Este o bincuvântare că nu ştim în detaliu toate păcatele comise chiar azi-noapte în oraşul nostru. O astfel de cunoaştere ar fi prea murdară pentru a fi suportată.

    Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că starea actuală a lumii nu este aşa cum este din cauza câtorva oameni răi ca Hitler. Lumea este în starea de faţă din cauză că este plină de oameni ca noi înşine. Înlăuntrul nostru sălăşluieşte o răutate profundă. Câteodată Dumnezeu foloseşte lucruri aparent „mărunte” pentru a ne arăta răutatea care sălăşluieşte în noi. Ceea ce i-a revelat lui Augustin stricăciunea propriei inimi, nu a fost atât de mult viaţa imorală pe care o trăise, cât faptul că în tinereţea lui a furat nişte pere de la un vecin – nu de foame, ci pur şi simplu pentru distracţie. Păcatul comis doar de dragul de a face rău, fără motiv şi fără vreun beneficiu, izvorăşte din inimile tuturor oamenilor şi ne spurcă pe toţi.

Extras din cartea „Justificare și Regenerare” de Charles Leiter. Puteți să o găsiți gratis pe Illbehonest aici.

Nouă caracteristici ale unei biserici sănătoase - Mark Dever

Predicarea Expozitivă

Aceasta este predicarea care prezintă ceea ce spune Scriptura într-un anumit pasaj, explicând cu atenţie înţelesul acestuia şi aplicându-l congregaţiei. Reprezintă un angajament în a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi a redescoperi centralitatea Cuvântului în închinarea noastră. 

Teologia Biblică

Grija noastra ar trebui să nu fie numai de cum suntem învăţaţi, dar şi de ceea ce suntem învăţaţi. Pavel îl însărcinează pe Tit spunându-i, "tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasa" (Tit 2:1). Teologia biblică reprezintă un angajament în a cunoaşte Dumnezeul Bibliei.

Înţelegerea Biblică a Veştii Bune

Evanghelia este inima creştinismului. Prezentarea acesteia ca şi un aditiv care să dea necreştinilor ceea ce ei vor în mod normal (ex: bucurie, pace) este doar parţial adevărat şi duce la convertiri false. Întregul adevăr este că noi avem nevoie de viaţă spirituală—aceasta este Vestea Bună.

Înţelegerea Biblică a Convertirii

Schimbarea spiritulă de care are nevoie fiecare persoană este atât de radicală, atât de personală, încât numai Dumnezeu o poate duce la îndeplinire. Avem nevoie de Dumnezeu ca să ne convertească. Convertirea nu trebuie să fie o înflacarată experienţă emoţională, ci trebuie să se evidenţieze prin roadele ei pentru a fi ceea ce Biblia numeşte convertire reală.

Înţelegerea Biblică a Evanghelizării

Modul în care cineva împartăşeşte evanghelia este, bineînţeles, strâns legat de modul în care cineva înţelege evanghelia. Trebuie să fim mult mai preocupaţi în a şti şi a învăţa Evanghelia însăşi decât în a învăţa oamenii metode şi strategii de raspândire a acesteia. Biblic, evanghelizarea prezintă Vestea Buna şi se încrede în Dumnezeu pentru convertirea oamenilor.

Înţelegerea Biblică a Membralităţii

Membralitatea trebuie să fie reflexia unui angajament viu în participare, dărnicie, rugăciune, faţă de o biserica locală, altfel nu are nici o valoare, şi mai mult decât atât, este periculoasă. Noi nu ar trebui să permitem oamenilor să-şi păstreze membralitatea în biserici pentru motive sentimentale sau din neatenţie. A fi membri înseamnă a călători împreună ca nepământeni şi străini în această lume în timp ce ne îndreptăm către casa noastră cerească.

Disciplina Biblică a Bisericii

Disciplina bisericii dă sens faptului de a fi membru al bisericii. Totuşi această idee pare foarte negativistă oamenilor: "până la urmă, nu a interzis Domnul Isus judecata?". Dacă noi nu putem spune cum ar trebui să nu traiască un creştin, cum putem spune cum el ori ea să traiască? Fiecare biserică locală are responsabilitatea de a judeca viaţa şi învăţătura liderilor ei, şi chiar a membrilor, cu atât mai mult cu cât unii din aceştia ar putea compromite mărturia ei pentru Evanghelie.

Grija Pentru Ucenicizare şi Creştere

În ziua de azi există o grijă dispersată pentru creşterea bisericii—nu numai în ceea ce priveşte numărul membrilor, ci în creşterea spirituala a acestora. Cu toate că mulţi creştini măsoară creşterea după alte standarde, singurul semn sigur pentru creştere este o viaţă de o sfinţenie crescândă, înrădăcinată în lepădare de sine. Aceste concepte sunt aproape uitate în bisericile moderne. Adevărata ucenicizare ar trebui să zidească biserica şi să promoveze o marturie mai clară în faţa lumii.

Înţelegerea Biblică a Conducerii

Lucrul asupra căruia Baptiştii şi Prezbiterienii secolului al XVIII-lea au căzut de acord a fost faptul că ar trebui să existe o pluralitate a prezbiterilor în fiecare biserică locală. Această pluralitate a prezbiterilor nu este numai biblică, dar şi practică—are imensul beneficiu al completării darurilor pastorului asigurându-se o păstorire adecvată a bisericii lui Dumnezeu.

Preluat de pe NumaiHarul.