CU DUMNEZEU. Enoh si Noe au umblat CU Dumnezeu (Geneza 5:24, 6:9). Aceasta vorbeste despre companie si intimitate, ca intre prieteni. Cand trezirea din Hebride s-a stins in jurul anului 1951, Duncan Campbell a fost intrebat daca viata nu mai era acum culminanta. El a raspuns ca nimic nu se compara cu umblarea zilnica cu Dumnezeu. Si ce promisiune ne este pusa inainte, “Totuși ai in Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici” (Apocalipsa 3:4).
INAINTEA LUI DUMNEZEU. Avraam a umblat INAINTEA lui Dumnezeu (Gen 17:1). Aceasta vorbeste despre constiinta. Ochiul lui Dumnezeu este asupra noastra – fiecare pas pe care il facem, fiecare gand care ne trece prin minte. Crestinul este mereu constient de faptul ca are de a face cu Dumnezeul cel Viu.
DUPA DUMNEZEU. Iosia a urmat, sau a umblat DUPA Dumnezeu (2 Imparati 23:3). Aceasta vorbeste despre conformare, ascultare si urmare. Domnul Isus este conducatorul, iar noi calcam pe urmele Lui. El este pastorul oilor si noi mergem dupa El. Domnul Isus este exemplul nostru – un erou fara cusur – si vrednic de a fi urmat de catre noi. Oile intr-adevar isi urmeaza pastorul – “Oile Mele… vin dupa Mine” (Ioan 10:27). Vorba nu este suficienta. Iadul va fi plin de vorbareti – “Multi Îmi vor zice in ziua aceea… “ (Matei 7:22).
Crestinul stie ca nimic nu este mai important decat umblarea. Acesta este un subiect important de rugaciune.
[Articol preluat si tradus de pe Thoughts On The Way]
[Articol preluat si tradus de pe Thoughts On The Way]
