[Acesta este un extras din predica „Are you
prepared to die?”, numarul 635, predicata in anul 1865 la Metropolitan
Tabernacle. Puteti gasi predica aici. Predica este din Ieremia 12:5, in care lui
Ieremia i se pune intrebarea „Ce vei face pe malurile ingamfate ale
Iordanului?”, o intrebare care inseamna o mai mare greutate decat aceea pe care
o traia profetul. Spurgeon leaga aceasta intrebare de sfarsitul vietii, desi
este obisnuit ca Iordanul, trecerea lui, apa, sa fie legata de moarte. Botezul,
de exemplu, este o ilustratie a mortii fata de lume, fata de firea
pamanteasca.]
Trebuie sa termin caci timpul s-a scurs. Dar
am avut de gand sa spun un cuvant sau doua ca advertizare. Acum doar pot sa fac
asta pe scurt, abreviand si comprimand gandurile cat imi este cu putinta. „Ce
vei face pe malurile ingamfate ale iordanului?” poate fi folosit in mod corect
ca advertizare. Cred, dragi prieteni, ca ar trebui sa va puneti voua insiva o
intrebare. Unii dintre voi nici nu se gandesc la moarte, si totusi ar trebui sa
o faceti. Spuneti ca poate veti trai mult timp; poate ca da, si poate ca nu.
Daca pe masa aceasta ar fi un mare numar de paini, si ar
trebui sa mananci una in fiecare zi; daca ai stii ca una dintre aceste paini
are otrava, cred ca ai incepe sa mananci din fiecare cu mare grija; si stiind
ca una dintre ele va insemna moartea ta, ai lua din fiecare cu o groaza
nerostita. Acum ai atat de multe zile, iar in una din acestea se gaseste otrava
mortii. Eu nu stiu in care. Poate fi maine, poate nu va fi pana ce multe zile
vor fi trecut. Dar cred ca trebuie sa manuiesti fiecare zi cu gelozie sfanta.
Nu este aceasta o pilda dreapta? Daca este, lasa-ma sa-ti
cer sa te gandesti asupra intrebarii „Ce vei face pe malurile ingamfate ale
iordanului?”. Stii ca vei muri, si poate vei muri curand. Nu este o nebunie
acest lucru de a trai in lumea asta fara a te gandi care va fi ultimul lucru pe
care-l vei face?
Un om intra intr-un han, si din momentul in care se
aseaza incepe sa-si comande vinul, cina, patul; nu este vreme in care sa uite
sa ceara, nu este lux care sa nu si-l permita. Si sta in acel han catva timp.
Trecute zilele, ii ajunge o factura, iar el spune: „Oh, nu m-am gandit
niciodata la asa ceva! Niciodata nu m-am gandit la asa ceva!”. „Priviti”, spune
propietarul, „avem aici un om care, ori e nebun de-a binelea, ori e un bandit!
Cum! Niciodata nu te-ai gandit la plata, niciodata nu te-ai gandit la ziua
plecarii?” Si totusi asa traiti unii dintre voi. Aveti asta si cealalta, si
celalalt lucru in hanul lumii (caci nu este decat un han), si curand va trebui
sa va vedeti de drum, si totusi nu v-ati gandit inca la ziua plecarii! „Pai”,
zice unul, „deoarece imi faceam socotelile in dimineata asta”. Am auzit de un
pastor care a facut urmatoarea observatie atunci cand a auzit ca un om isi
facea socotelile duminica. A zis:
„Sper ca lucrul acesta sa nu fie
adevarat domnule”.
„Da”, a raspuns omul, „imi fac
socotelile duminica”.
„Ei bine”, a zis, „ziua judecatii va
fi petrecuta intr-un mod similar, in a face socotelile, si le va merge rau
oamenilor care nu si-au gasit timp pentru a se ocupa de ei insisi decat in
timpul dat lor pentru a-L sluji pe Dumnezeu”.
Ai fost ori un om necinstit ori cuprins de nebunie pentru
a-ti petrece fiecare zi in hanul lumii acesteia, si totusi sa ignori gandul
unei zile a platii. Dar aminteste-ti; chiar daca tu uiti, Dumnezeu nu uita. Zi
dupa zi, ele se aduna. Fotografiata este in ceruri fiecare fapta ce o faci.
Chiar si gandurile iti sunt fotografiate in mintea eterna; si in ziua in care cartea
va fi deschisa iti va merge rau. Poate vei spune asa cum a spus cineva in
cartea Regilor: „Eram ocupat ici si colo, aveam grija de familia si de
proprietatile mele, eram atent la politica, ma ocupam de investitia asta si
cealalta; si iata sufletul mi s-a dus”. Dar aceasta nu-l va aduce inapoi. Si de
ce folos iti va fi sa
castigi intreaga lume si sa-ti pierzi propriul tau suflet. Nu este treaba mea
ce se va intampla cu tine, dar un lucru vreau; vreau sa iti vorbesc in asa fel
incat daca vei pieri sa nu ma rusinez de cuvintele mele.
Ce ai spune soldatului caruia generalul ii comanda sa
lupte impotriva inamicului pe campul de batalie iar acel asa-numit soldat ii
raspunde: „Eu nu stiu nimic despre razboi sau despre a lupta; niciodata nu m-am
gandit la campul de batalie, pot sa fac orice numai sa lupt nu pot!”. Generalul
va fi cuprins de trista uimire. Ar vrea sa stie pentru ce a trait soldatul daca
nu a fost pentru a lupta si pentru a-si proteja tara in ceasul in care aceasta
avea nevoie de el.
Pentru ce traim noi, daca nu pentru a ne pregati pentru viata de
apoi, si pentru ziua pentru care au fost facute toate zilele? Sau ce, suntem
trimisi in aceasta lume si ni se spune ca trebuie sa ne pregatim pentru a-L
intalni pe Dumnezeu, iar noi facem orice alt lucru numai acest singur lucru
nu-l facem; nu este intelept... si atunci cand Domnul intregului pamant va veni
din odaia Lui pentru a judeca pe fiii oamenilor, cu amarnic regret vom privi
atunci nebunia noastra.
Fiti intelepti acum, amintiti-va de acest lucru si luati
in seama sfarsitul vostru. Ce cuvinte ar trebui sa folosesc pentru a va indemna
sa luati lucrul acesta in considerare si sa acceptati avertizarea pe care v-o
fac... Este raiul locul unde vreti sa mergeti? Este iadul locul care vreti sa-l
evitati, sau veti locui acolo pentru totdeauna? Sunteti atat de indragostiti de
suferinta eterna de fugiti inspre ea atat de grabnic? Oh, opriti-va!
Intoarceti-va! Intoarceti-va! De ce sa muriti? Va rog sa va opriti si sa luati
acest lucru in considerare. A lua seama nu face rau nimanui. A gandi de doua
ori este acum cel mai bun lucru. Ganditi-va, ganditi-va si ganditi-va din nou.
Si ah! Dumnezeu sa va conduca in gandire ca sa vedeti pericolul care va
ameninta, si sa acceptati atunci bunul leac care este in Hristos Isus; caci
oricine crede in El nu este osandit, oricine se increde in Hristos este
mantuit. Pacatul este iertat, sufletul este acceptat, duhul este binecuvantat,
in clipa in care se increde in Mantuitor.
