“Enumera fiecare
nelegiuire din calendarul raului si iti voi arata persoane care au gasit
iertare pentru ea. Dar intreaba-ma daca omul care a murit in necredinta poate
fi salvat si iti voi raspunde ca nu exista nicio ispasire pentru acel om.
Exista o ispasire
facuta pentru necredinta crestinului, pentru ca este temporara; cat despre
necredinta finala – necredinta cu care oamenii mor – nu s-a infaptuit ispasire
pentru ea niciodata. Poti intoarce aceasta Carte pe toate partile, si vei gasi
ca nu exista nicio ispasire pentru omul care a murit in necredinta; nu exista
nicio mila pentru el. Chiar daca ar fi fost el vinovat pentru fiecare din
celelalte pacate, daca ar fi crezut, ar fi fost iertat; dar aceasta este
exceptia condamnabila – el nu a avut credinta.
Demoni,
prindeti-l! Prieteni ai adancului, tarati-l
spre osanda lui! El este lipsit de credinta, este necredincios, iar acestia
sunt arendasii pentru care a fost facut iadul. Este partea lor, inchisoarea lor, ei
sunt principalii prizonieri, catusele sunt insemnate cu numele lor, iar ei vor
sti pentru totdeauna ca “cel care nu crede va fi osandit.”
