Te rogi? - J.C. Ryle

                Te întreb... dacă te rogi, pentru că obiceiul de a te ruga este cea mai sigură dovadă a faptului că cineva este creștin adevărat. Toți copiii lui Dumnezeu de pe pământ se aseamănă în această privintă. Din momentul în care cineva acceptă o religie, acceptă și realitatea că trebuie să se roage. La fel cum primul semn de viață al unui nou-născut este respirația, prima acțiune a oamenilor născuti din nou este rugăciunea. Reprezintă unul dintre semnele aleșilor lui Dumnezeu. Ei „strigă zi și noapte către El” (Luca 18:7). Duhul Sfânt, care face din ei făpturi noi, produce în ei sentimentul înfierii și îi face să strige „Ava! Adică: Tată!” (Romani 8:15)... Rugăciunea face parte din natura lor, la fel cum plânsul face parte din natura unui nou-născut. Ei înțeleg că au nevoie de milă și de har. Ei simt că sunt goi și slabi. Ei nu pot să facă altfel. Ei trebuie să se roage.

                Te întreb dacă te rogi pentru că nu există în religie o îndatorire mai neglijată decât rugăciunea particulară... Cred că există zeci de mii de creștini ale căror rugăciuni nu sunt altceva decât forme goale, seturi de cuvinte repetate ca de papagalul care nu se gândește la semnificația lor... Mulți, chiar și din cei care folosesc forme bune, își murmură rugăciunile după ce s-au culcat sau în timp ce se spală sau se îmbracă dimineața. Oamenii pot crede ce vor, dar s-ar putea ca, în ochii lui Dumnezeu, acestea să nu fie rugăciuni. Cuvintele care nu vin din inimă sunt total inutile pentru sufletul nostru la fel ca bătutul la tobe al păgânilor în fața idolilor lor. Unde nu există inimă, pot fi folosite buzele si gura, dar Dumnezeu nu a ascultat nimic; rugăciunea nu a avut loc...

                Ai uitat că nu este la modă să te rogi? Este unul dintre lucrurile de care mulți se rușinează. Există sute de oameni care preferă să înfrunte o furtună... în loc să recunoască public faptul că au obiceiul de a se ruga. Există mii de oameni care, dacă ar fi obligați să doarmă în aceeași cameră cu un străin, s-ar așeza în pat fără să se roage...

                Rugăciunea și păcatul nu locuiesc niciodată în aceeași inimă. Rugăciunea va arde păcatul sau păcatul va sufoca rugăciunea. Nu pot sa uit acest lucru. Privesc la viețile oamenilor. Cred că puțini se roagă.

                Te întreb dacă te rogi pentru că perseverența în rugăciune este secretul sfințeniei evidente. Este indiscutabil faptul că există mari diferențe între creștinii adevărați... Cred că diferența în nouăsprezece din douăzeci de cazuri se datorează obiceiurilor diferite în privința rugăciunii particulare. Cred că oamenii a căror sfințenie nu este evidentă se roagă puțin, iar cei a căror sfințenie este vizibilă se roagă mult.

                Permiteți-mi să vorbesc... celor care se roagă. Cred că unii dintre cei care citesc această broșură știu foarte bine ce este rugăciunea și au Duhul înfierii. Tuturor acestora le ofer câteva sfaturi și îndemnuri frătești...

                Fraților care vă rugați, dacă știu ceva despre inima unui creștin, atunci înseamnă că uneori sunteţi obosiți de rugăciunile voastre... Există puțini copii ai lui Dumnezeu care nu își dau seama că rugăciunea înseamnă conflict. Diavolul se înfurie cel mai tare pe noi când ne vede pe genunchi... Este esențial pentru sănătatea sufletului tău să faci din rugăciune activitatea tuturor celor douăzeci și patru de ore ale vieții tale... Orice altceva faci, practică și rugăciunea.

                Nu uita că poți lega timpul de rugăciune de dimineața și de seara prin rugăciuni scurte în tot timpul zilei. Chiar dacă te afli între semeni, dacă lucrezi sau te afli pe stradă, poți trimite mesaje înaripate tăcute lui Dumnezeu la fel cum a făcut Neemia înaintea lui Artaxerxes (Neemia 2:4). Să nu consideri niciodată că îți pierzi timpul când te afli cu Dumnezeu... Un creștin își dă seama că nu va pierde niciodată, pe termen lung, dacă se roagă.

                Spune-mi cum sunt rugăciunile unei persoane și îți voi spune care este starea sufletului său. Rugăciunea este pulsul spiritual. Prin ea poate fi evaluată sănătatea noastră spirituală... Oh, să fim mereu atenți cu rugăciunile noastre particulare.

                Extras din cartea „Rugăciunea... de la îndatorire la încântare”, scrisa de J.I. Packer, Editura Noua Speranță. Aici, autorii dau un citat din broșura „O chemare la rugăciune”, scrisă cu o sută de ani în urmă de J.C. Ryle. Broșura domnului Ryle costă doar trei lei; faceți click pe linkul dinainte pentru a o cumpăra. O recomandăm din tot sufletul.

Lipsa de Gandire – J.C. Ryle

A nu gandi este un motiv simplu pentru care mii de suflete sunt aruncate pentru totdeauna in Iazul de Foc. Oamenii nu vor lua in considerare, nu vor cauta, nu vor privi in jurul lor, nu vor reflecta asupra sfarsitului alergarii lor si consecintelor inevitabile ale zilelor lor, si se vor trezi dandu-si seama ca sunt condamnati din pricina unei lipse de gandire.

            Tinerilor, nimeni nu este in mai mare pericol de lucrul acesta decat voi. Stiti putine despre pericolele din jurul vostru, si de aceea sunteti nepasatori in umblarea voastra. Urati problema gandirii serioase si in liniste, si de aceea luati decizii gresite si aduceti asupra voastra mult necaz. Tanarul Esau trebuia sa aiba mostenirea fratelui sau, si isi vanduse dreptul de intai nascut: niciodata nu s-a gandit cat il va vrea in viitor. Tinerii Simeon si Levi au trebuit sa razbune violul sorei lor Dina, si sa omoare pe Sihemiti: niciodata nu au luat in considerare cate probleme si neliniste ar putea aduce tatalui lor Iacov si casei lui. Se pare ca Iov a fost intr-adevar temator de aceasta lipsa de gandire intre copiii lui: este scris ca, atunci cand aveau un ospat, si „dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai: se scula dis de dimineata si aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot. Caci zicea Iov: ‘Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor’. Asa avea Iov obicei sa faca” (Iov 1:5).

            Credeti-ma, lumea aceasta nu este o lume in care sa facem bine fara a gandi, si in cele din urma sa faca bine problemei sufletelor noastre. „Nu te gandi”, sopteste Satana: el stie ca o inima neconvertita este ca documentele financiare ale unui om de afaceri, ele nu vor trece de o inspectie amanuntita. „Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre”, spune Cuvantul lui Dumnezeu – opriti-va si ganditi-va – cercetati si fiti intelepti. Proverbul spaniol are dreptate: „Graba vine de la diavolul”. Asa cum oamenii se casatoresc in graba si apoi sunt necajiti cu partenerul, asa fac si greseli in privinta sufletelor lor intr-un minut, iar apoi sufera pentru asta ani intregi. Asa cum un slujitor nechibzuit face rau, iar apoi spune „Nu m-am gandit vreo clipa macar”, asa si tinerii se grabesc in pacat,  si spun: „Nu m-am gandit – nu parea a fi pacat”. Nu parea pacat! La ce va asteptati? Pacatul nu va veni la voi spunand: „Sunt pacat”; putin rau ar face de ar lucra in felul acesta. Pacatul intotdeauna pare „bun, si placut, si de dorit”, atunci cand este insarcinat sa vina. O, primiti judecata, primiti intelepciune! Amintiti-va de cuvintele lui Solomon:  „Cararea pe care mergi sa fie neteda, si toate caile tale sa fie hotarate” (Proverbe 4:26).

            Unii, indraznesc sa spun, vor obiecta ca cer ceea ce este exagerat; ca tineretea nu este timpul in viata in care oamenii ar trebui sa fie seriosi si ganditori. Si raspund ca, este mic pericolul de a fi asa in ziua de azi. Vorba si gluma proasta, si amuzamentul excesiv, sunt doar prea obisnuite. Nu contrazic faptul ca este un timp pentru fiecare lucru; dar a fi intotdeauna frivol si glumet numai intelept nu este. Ce spune cel mai intelept om – „Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste, isi pune la inima lucrul acesta. Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna. Inima inteleptilor este in casa de jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii” (Eclesiastul 7:2-4). Matthew Henry ne spune povestirea unui mare politician de pe timpul Reginei Elisabeta, care s-a pensionat din serviciul public in ultimele lui zile, si s-a dedat gandirii serioase. Fostii colegi de distractii ai lui au venit sa-l viziteze, si i-au spus ca devenea sobru: „Nu, raspunsese el, sunt serios; pentru ca toti cei din jurul meu sunt seriosi. Dumnezeu este serios observandu-ne – Hristos este serios mijlocind pentru noi – Duhul este serios luptand cu noi – adevarurile lui Dumnezeu sunt serioase – dusmanii nostri spirituali sunt seriosi in manierele lor de a ne distruge – saracii pacatosi pierduti sunt seriosi in iad – de ce atunci sa nu fiti voi si eu seriosi la fel?”

            Oh, tinerilor, invatati sa fiti ganditori! Invatati sa luati seama la ce faceti, si unde mergeti. Faceti-va timp pentru reflectare linistita. Stati in legatura stransa cu inima voastra, si ramaneti nemiscati. Aduceti-va aminte de avertizarea mea – nu fiti pierduti doar pentru lipsa de a gandi.

Extras din cartea „Thoughts for Young Men”, capitolul II.

Nebună Ipocrizie – Thomas Brooks

     Condițiile prin care Hristos este oferit in Evanghelie sunt acestea: că va trebui să acceptam un Hristos în întregime cu o inimă întreagă. Acum, luați aminte: un Hristos în întregime include toate funcțiile Lui; și o inimă întreaga include toate capacitățile noastre.
 

     Hristos ca mijlocitor este profet, preot, si rege. Hristos ca profet ne învață. Hristos ca preot ne mântuie și mijloceste pentru noi. Hristos ca rege ne sfințește și stăpânește peste noi.

     Ipocritul poate să dorească sa Îl accepte pe Hristos ca preot pentru a-L salva de mânie, de blestem, de iad, de focul veșnic – dar niciodata nu este doritor cu sinceritate sa Îl primeasca pe Hristos ca profet pentru a-L învăța și instrui, și ca rege să stăpânească și să domnească peste el. Mulți ipocriți vor să accepte un Hristos mântuitor – dar nu vor să Îl primească pe un Hristos stăpanitor, un Hristos care poruncește (Luca 19:27).

     Ipocriților le place să împărtășească cu Hristos bucuria Sa, dar nu doresc sa împărtășească cu Hristos sfințenia Sa. Ei vor să fie mântuiți de Hristos – dar nu vor cu sinceritate să se supună legilor și guvernării lui Hristos. Vor să fie salvați prin sângele Său – dar nu sunt dornici să se supună toiagului Său.

     Dar un adevărat creștin Îl primește pe Hristos în toate funcțiile Sale. Îl accepta, nu numai ca Isus mântuitorul – ci și ca Isus Domnul. Îl primește, nu numai ca Hristos mântuitorul – ci și ca Hristos conducătorul. Îl primește pe Hristos ca pe rege pe tronul Său, cât și ca jertfa ispășitoare pe crucea Sa
.

     Ipocritul dorește doar un Hristos mântuitor, un Hristos iertător de pacate, un Hristos mântuitor al sufletului – dar nu îi pasă de un Hristos conducător, de un Hristos care împărățește,  de un Hristos care poruncește, de un Hristos care sfințește; și asta, la urma urmei, va demonstra păcatul său vrednic de osândă.

Extras din cartea „Touchstone of Sincerity”, scrisă de Thomas Brooks.

O avertizare – C.H. Spurgeon

[Articol preluat din The Sword and the Trowel de C.H. Spurgeon]

Cand am fost in Venetia am cumparat de acolo cateva obiecte si, fiind impovaratoare, ne-am gandit sa le trimitem acasa cu un vas englez ce se afla pe Canal. Am plecat intr-o gondola cu cutia noastra, si, dupa ce am intrebat de capitanul vasului, i-am pus urmatoarea intrebare: „Ati duce o cutie de-a noastra la Londra, si care este pretul?” Raspunsul lui a fost foarte direct: „Nu pot sa va spun pana ce nu voi sti ce este in ea, pentru ca nu vreau sa ma bag in probleme”. Un raspuns de bun simt, intr-adevar; am admirat grija si onestitatea lui.

            Ce pacat ca oamenii nu exercita aceeasi grija in lucrurile spirituale, cu privire la ce vor primi sau ce vor respinge. Drag cititor, in aceste clipe se gasesc mii de carti rele publicate, si multimi de invatatori mincinosi trimisi sa insele pe cei nevigilenti; trebuie sa te pazesti, pentru ca sa nu fi indus in eroare. Nu lua nimic cu usurinta, cerceteaza lucrurile tu insuti, pune la proba orice noua doctrina, si vechea doctrina marturisita de asemenea, prin Cuvantul lui Dumnezeu. Poate ca vei lua lucruri de contrabanda la bord inainte de a-ti da seama; fii cu amandoi ochii deschisi, priveste si examineaza, iar atunci cand esti presat sa accepti un anumit lucru, afla ce se gaseste in el. Nu crede tot ce spune un om doar pentru ca este cleric, sau elocvent, sau invatat, si nici chiar daca este bun si generos. Supune-le pe toate examenului Sfintelor Scripturi, si daca nu trec proba, nu le primi, oricare ar fi pretentiile lor.

            Dar, cititorule, este buna religia pe care o ai acum? Sti ce este in ea, sti din ce consta? Oare nu este ea inselatoare si falsa? Incearca-te pe tine insuti, si sa nu iti odihnesti sufletul pana cand nu sti din ce consta ea. Diavolul si toti aliatii sai vor incerca sa te insele sa le duci marfa, dar esti acum avertizat din timp, respinge lucrurile lor rele. Lucrarea ispravita a lui Isus primita prin credinta este „o buna nadejde prin har”, si nu este alta. O ai tu? Sau te uiti nebuneste dupa o alta? Domnul sa te conduca departe de orice altceva, spre Isus. Oricare ar fi pricina increderii pe care oamenii ti-ar oferi-o,  ai grija sa stii CE ESTE IN EA inainte sa o accepti.