Ieri noapte tarziu, familiile
s-au adunat in Sago Baptist Church in West Virginia. Incepusera sa auda zvonul
circuland: „Sunt vii, sunt vii. Toti 12 sunt vii.” Asa ca SUA are prima pagina
: „Sunt vii.” Nu sunt vii. Sunt morti. Toti in afara de unul, si el se afla in
conditie critica. Stiri incredibile se sting.
52 de morti in Iraq ieri. 32 din
ei au avut inmormantarea. Inundatii in California. Incendii arzand case in
Sudest. Si, cine v-a sunat ieri la telefon? Permiteti-mi sa va arat inainte de
a ma ruga o serie de versete din Biblie. Numai pentru ca... sentimentul acestui
mesaj, cuvintele lui sa fie si in voi.
Matei 16:24: Atunci Isus a zis
ucenicilor Sai: ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine,
sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze.” „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa
se lepede de sine... si sa-si ia crucea." Iti multumim pentru cruce.
Pentru a Lui si pentru a noastra. „Daca pe Stapanul casei L-au numit Beelzebul,
cu cat mai mult vor numi asa, pe cei din casa lui?”
Matei 10:21 „Fratele va da la
moarte pe frate-sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva
parintilor lor, si -i vor omorî. Veti fi urati de toti, din pricina Numelui
Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit.”
Ioan 16:2 „Va veni vremea cand, oricine
va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu.” Toti musulmanii
radicali cred aceasta, cand omoara un crestin.
2 Timotei 3:12 “De altfel, toti
ceice voiesc sa traiasca cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniti.” Vreti
sa fiti evlaviosi? Aceasta va veni la voi. Nu este alta cale.
1 Petru 4:12 „Prea iubitilor, nu
va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru." Nu este ceva ciudat!
,,...care a venit ca sa va incerce, ca de ceva ciudat." Nu este ciudat!
,,Ci bucurati-va, intrucit aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va
bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui. Daca sunteti batjocoriti
pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu,
Se odihneste peste voi.”
Romani 8:16 „Însusi Duhul adevereste
împreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem
copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si împreuna
mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat împreuna cu El, ca sa fim si
proslaviti împreuna cu El. Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu
sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare." Vine. Inca nu a-ti
avut-o? Vine. Daca umblati cu El. Daca umblati cu El.
Filipeni 1:29 „Voua vi s-a dat
harul nu numai sa credeti, ci sa si patimiti.” Va este daruita, va este data.
Este un dar pentru voi cu o mare inclinatie ca veti suferi. 2 Timotei 1:8 „Sa
nu-ti fie rusine dar de marturisirea Domnului nostru, nici de mine,
întemnitatul Lui. Ci sufere împreuna cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu.” Inca
unul.
Fapte 5:41. „Ei au plecat
dinaintea Soborului." Petru, Ioan. „Ei au plecat dinaintea Soborului, si
s-au bucurat ca au fost învredniciti sa fie batjocoriti, pentru Numele Lui.”
Scopul lui Dumnezeu in crearea
Universului... este pentru a arata maretia slavei Harului Sau, in mod suprem
prin suferinta Fiului Sau. Aceasta a fost ieri. Astazi, chemarea este: „O sa te
unesti cu Fiul... in expunerea satisfactiei supreme a slavei harului, unindu-te
cu El pe drumul de suferinta al Calvarului?” Pentru ca nu este nicio alta cale
pentru ca lumea sa vada slava suprema a lui Hristos astazi, decat daca scapam
din Disneyland-ul Americii si incepem sa traim vieti de sacrificiu misionar,
care sa arate lumii ca comoara noastra este in cer, nu pe pamant. Este singura cale.
Evanghelia prosperitatii nu va face ca nimeni sa Il slaveasca pe Isus; va face
oamenii sa slaveasca prosperitatea. Clar ca vreau sa am un Isus, care imi da o
masina. Cine nu ar vrea un Isus care sa imi dea sanatate, o masina, o casnicie
buna... o sa iau pe acel Isus al tau daca plateste bine.
Acesta nu este felul in care veti
castiga campusurile voastre. Imbracandu-va ca cei mai smecheri, conducand cea
mai tare masina, tastand pe cel mai tare computer. Aceasta nu va aduce nici o
slava Hristosului in suferinte. El va cheama in serviciul acesta, in conferinta
aceasta, in viata aceasta, in lumea aceasta, in lumea aceea din ziare. Va
cheama la o alta cale.
Sa ne rugam.
Tata, ajuta-ma sa asez bine baza
biblica pentru aceasta. Nadejdea care este in aceasta, slava si puterea care
sunt in ea, chemarea adresata noua prin ea. Ajuta-ma. Da-ne un gand Dumnezeule.
Da-ne un gand. Fa ca gandul aceasta sa fie in Tine asa cum a fost si in Isus
Hristos, care n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu,
ci S-a golit luand forma de rob. Fiind in forma umana a devenit ascultator pana
la moarte, si inca moarte de cruce. Fa ca gandul acesta sa fie in noi Doamne.
Creaza gandul acesta in aceasta incapere chiar acum, Te rog. In numele lui
Isus. Amin.
Iubesc ce a trait Richard
Wurbrand, romanul care a fost in puscarie mai mult de zece ani din cauza
comunistilor. A spus o data o istorie despre un calugar Cistercian - este unul
din ordinele Bisericii Catolice - el a fost intervievat de o televiziune
italiana si... acesta este ordinul care este in tacere toatala. Ei canta
impreuna, isi marturisesc pacatele unii altora si nu vorbesc in nici o alta
ocazie. Si un reporter de la televiziune l-a intrebat pe calugar: „Si daca
ti-ai da seama la sfarsitul vietii tale ca ateismul este adevarat, ca nu este
Dumnezeu, spune-mi: Ce s-ar intampla daca ar fi asa?” Si asa a raspuns el:
„Sfintenia, tacerea si sacrificiul sunt frumoase in ele insele. Chiar fara nici
o promisiune de recompensa. Tot mi-as fi folosit bine viata.”
Eu citesc ceva foarte diferit in
1 Corinteni 15:19. Acestea sunt cuvintele apostolui Pavel: „Daca numai pentru
viata aceasta ne-am pus nadejdea în Hristos,” in alte cuvinte, daca se
termina... daca viata se termina, si nu este nimic mai departe... „atunci suntem,
noi crestinii, suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!” Si intrebarea
mea este: De ce nu a zis Pavel ceea ce a
zis si calugarul acesta? Nu este aceasta viata cea buna? Nu este crestinismul
viata cea buna? Si daca este o amagire, chiar conteaza? Ne-am dus! Cui ii pasa
daca e o amagire? Este viata cea buna!
GRESIT!
Nu este viata cea buna! Nu este
nici o posibilitate ca Pavel sa fi zis: „Daca numai pentru viata aceasta ne-am
pus nadejdea în Hristos... atunci suntem cei mai nenorociti, daca aceasta este
viata cea buna.” O... cat de grestit am luat-o in America. Este cu adevarat
greu sa fi crestin in America, cu adevarat greu. Este printre cele mai grele
locuri din lume. Ne-am convins pe noi insine ca beneficiile psihologice de a
crede in Isus... ca beneficiile relationale de a crede in Isus, ca beneficiile
prosperitatii de a crede in Isus... ca beneficiile sanatatii de a crede in
Isus... fac o viata destul de buna asa ca daca la urma este ceva gresit, nu
conteaza prea mult. A fost o viata buna. Este atat de diferit fata ce a zis
Pavel... Atat de diferit.
Ce se intampla cu Pavel? Ce se
intampla cu tine? ,,Daca nu este inviere, suntem dintre toti oamenii cei mai
nenorociti." Vreau sa zic, uitati-va in jur! Pentru ce sa se planga de
mila? Totul este bun nu? Este o sala mare, are aer conditionat, muzica buna si
suntem imbracati si suntem bine si... Pentru ce sa se planga de mila, daca
totul este fals? A fost o viata buna. Ne vedem mai tarziu.
Nu, nu ne vedem mai tarziu. Sa
vedem. Raspunsul care Pavel l-ar da la „Ce se intampla cu tine Pavel?” este
acesta: „Am ales de bunavoie sa imi asum atatea riscuri in viata mea din
pricina slujirii Regelui meu... incat sufar mult mai mult decat as alege sa
sufar daca as sti ca acest lucru ar fi fals.”
Este o cale mai buna pentru a
maximiza placerea pe pamant ca a fi un Crestin. Sunt un crestin hedonist: este
o cale mult mai buna pentru a maximiza placerea pe pamant, pe pamant! ca a fi
crestin. De fapt Pavel a zis in versetul 32, capitolul 15 in 1 Corinteni: „Daca
aceasta nu va fi urmata de inviere si recompensa... si a vedea pe Domnul Isus
si a avea bucurii infinite tot mai mari in vesnicii... atunci ,,sa mancam si sa
bem, caci maine vom muri." Si cand a zis „sa mancam si sa bem,” nu a vrut
sa zica sa fim betivani si gurmanzi. Si ei vor fi la fel de nenorociti ca
crestinii, daca nu va fi inviere. Felul de a maximiza placerea in viata aceasta
nu este devenind betiv si gurmand, ci doar sa ajungi de clasa medie. Sa
conduci.. o masina buna. Sa ai o casa frumoasa, haine frumoase, nimic iesit din
comun, nu betii ci doar la mijloc... Aceasta este calea inainte daca nu ar fi
inviere.
Asa cum traiesc majoritatea
crestinilor.
Pavel a zis: „Daca nu ar fi
invierea, am fi cei mai nenorociti dintre toti oamenii.” Ascultati cum
dovedeste aceasta prin propia sa experienta. A zis: „Daca nu înviaza mortii
nicidecum, de ce sunt eu în primejdie în orice clipa? Atat este de adevarat
lucrul acesta, fratilor, in lauda care o am în Hristos Isus, Domnul nostru. Mor
in fiecare zi.” Zice deci doua lucruri: ,,Sunt in primejdie in orice clipa si
mor in fiecare zi."
,,Aleg, aleg atatea lucruri
pentru a mari pe Isus in locurile unde este greu, ma raneste in fiecare zi. Nu
as alege acestea daca nu ar fi fost adevarat. Daca nu as putea astepta o
inviere din morti... unde totul imi va fi platit de o mie de ori mai mult decat
tot ce am lasat in slujirea lui Isus, nu as merge pe calea aceasta. Sunt in
primejdie in orice clipa. Mor in fiecare zi.”
Vreau sa intreb: ,,De ce, Pavel?
La ce aspiri? Ce inseamna viata aceasta de alegere a riscului si a
suferintei?" Si voi trebuie sa va puneti aceasta intrebare chiar acum. De
ce as alege sa ma leapad de mici lucruri normale si inocente... si sa imi asum
riscuri in viata mea din pricina lui Hristos? De ce as face asta?
Vreau sa mergem la Coloseni 1.
Daca aveti Biblie puteti sa o vedeti... si apoi o vom vedea impreuna, daca
doriti. O sa citesc Coloseni 1:24-29. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru
voi.” Era un om foarte ciudat, nu-i asa? „Ma bucur acum în suferintele mele pentru
voi. si în trupul meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos... pentru
trupul Lui, care este Biserica.” Sa ne oprim aici, este suficient. Ne vom
concentra pe asta. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi." –
vorbind Bisericii. „Si în trupul meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui
Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” Aceasta este aproape o erezie.
Aproape. Sa zici: ,,In trupul meu, in trupul meu cazut pacatos... eu completez
sau implinesc ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos?" Este aproape o
erezie.
Ar fi o erezie daca ar fi vrut sa
zica: „Suferintelor lui Hristos le lipseste ceva in valoarea lor ca ispasire.
Nu este suficienta moartea prin care a platit pentru pacat. O sa adaug eu
restul pentru ca lumea sa aiba o ispasire care sa fie suficienta pentru
pacatele lor.” Asta este o erezie. Si nu asta a vrut sa zica. Ce a vrut sa
zica? Ce a vrut sa zica? Cand a zis in trupul meu.. ce ati vrea voi sa ziceti?
Daca maine iesiti de aici si ziceti: ,,Bine... Eu, daca Domnul ma ajuta, voi
implini ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos in campusul meu, sau printre
oamenii neevanghelizati din lume.” – ce ati vrea sa ziceti?
Cred ca ar trebui sa fiti in
stare sa ziceti aceasta, sper sa o ziceti. Cred ca ceea ce ar trebui sa vreti
sa ziceti este, nu ca voi ati adauga vreun merit sau valoare mortii lui
Hristos, ci ca adaugati extensia acelei suferinte la acei pentru care El a
murit in propiile voastre trupuri si suferinte.
Lasati-ma sa va arat de unde iau
asta. Ascultati, sau puteti urmari cu mine daca vreti. Este o declaratie
paralela cu cea din Coloseni 1:24 in Filipeni 2. Situatia este ca biserica din
Filipi il iubeste pe Pavel. Pavel este intemnitat in Roma, la sute de
kilometri. Epafrodit zice: „Doresc sa iau oferirea si binecuvantarea pe care
noi ca biserica vrem sa o aratam, dragostea noastra pentru Pavel, vrem sa o
aratam.” Asa ca Epafrodit ia orice ar fi fost, nu ne zice: poate ar fi fost
bani, poate carti, poate mancare. Orice, imbracaminte, si o duce la Roma, si
aproape moare, sufere facand aceasta. Sufere intinzand dragostea filipenilor
catre Pavel. Si apoi, aveti fraza in care Pavel incurajeaza oamenii sa laude pe
acei ca Epafrodit. „Caci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte,
si si-a pus viata în joc, ca sa împlineasca... ce lipsea slujbei voastre pentru
mine.”
A zis aceasta filipenilor. Avem
aproape aceleasi cuvinte din Filipeni 2:30 in Coloseni 1:24. Aproape aceleasi
cuvinte: „Eu implinesc ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos.” „Epafrodit
implineste ceea ce lipseste slujbei filipenilor.” Acum, ce ii lipseste slujbei
filipenilor? Ascultati pe comentatorul Marvin Wilson. Cred ca are perfecta
dreptate. Zice asa
„Darul pentru Pavel era un dar Bisericii ca trup. Era o
jertfa de dragoste. Ceea ce lipsea era darea in persoana a acelui dar de catre
Biserica. Aceasta era imposibil si Pavel reprezinta pe Epafrodit ca implinind
aceasta lipsa prin slujirea lui cu afectiune si cu zel.”
Cred ca este exact ceea ce
inseamna Coloseni 1:24.
Dati-mi voie sa o spun in felul
urmator; Cand Pavel zice: „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi; si
împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, patimilor lui Hristos, in
trupul meu, in carnea mea," vrea sa zica: ,,Hristos a murit pentru
milioane de oameni din toata lumea, oameni din campusul vostru, oameni din
popoarele neevanghelizate ale lumii, datoria lor a fost platita... ...si ei nu
stiu aceasta.” Nu pot sa o guste, nu pot sa o simta... Ei nu pot canta
cantarea: „Iti multumesc pentru cruce, Prietenul meu. Iti multumesc pentru
cruce.” Lipseste ceva in suferinta aceasta. Si nu se mai arata o data! Nu se
arata in 639 de grupuri neevanghelizate din lume cu o populatie de peste
100.000... care nu au nici o marturie de la oamenii din aceasta incapere sau de
la mine.
Nu exista o conexiune.
Lipseste ceva in suferinte, si
anume prezentarea, prezentarea suferintelor. Si iata aici lucrul nemaipomenit.
Poate voi veti zice: „Evident... Evanghelia trebuie sa fie raspandita.” Nu-i
asa, nu este evident in ceea ce zice aici. Nu zice doar ca Evanghelia trebuie
sa fie raspandita. Zice: „Este prin
trupul si prin suferintele mele ca suferintele lui Hristos ajung la popoarele
neevanghelizate ale lumii, in campusul vostru.” Cum ajung suferintele lui
Hristos in campusul vostru? Ajung prin suferinta voastra, acesta e intelesul
lui Coloseni 1:24. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi; si în trupul
meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos.”
Este o afirmatie nemaipomenita!
Doar ganditi-va o clipa la istoria misiunilor. Daca aveti vreo idee despre cum
am ajuns astazi la 1.3 sau 4 bilioane de oameni care cred in Isus Hristos cand
totul a inceput de la 12. Cum am ajuns pana aici? Stiti care este raspunsul? Suferinta! Niciodata nu a fost biruinta
in vreun loc sau in vreun popor neevangelizat fara suferinta. Daca veti fi
misionari, sa stiti aceasta: Durere, pierderea vreunui fiu, malarie... lupta in
familie, tensiuni in echipa, opozitie demonica, martirizare. Vor veni. Sa nu
credeti ca este ciudat cand va veni. Este pretul. El Si-a dat viata Lui pentru
mantuirea noastra. Noi ne unim cu El in acea suferinta ca sa expunem natura ei.
Cum vor vedea ei cat de
satisfacator este El in noi daca parem ca si cand computerul este cel cu
adevarat satisfacator? Cred ca este minunat ceea ce Pavel zice in versetul
acesta: „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi.” Nu va chem la o viata mizerabila. Va chem la o viata dureroasa. Dar
in durerea aceasta in toata Biblia gasiti crestini bucurandu-se in necazuri...
bucurandu-se de necazuri, pentru ca „necazul aduce rabdare, rabdarea aduce
biruinta în încercare... iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Însa nadejdea
aceasta nu înseala... pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata în
inimile noastre.”
Vrei sa experimentezi bucuria
profunda de a sti ca esti iubit de Dumnezeu? Da-ti viata pentru alta persoana.
Asuma-ti riscuri in trupul tau. Asuma-ti riscuri cu mintea ta, cu banii tai, cu
educatia ta. Ce lucru minunat: Dumnezeu ne cheama sa facem si sa fim.
„Crucea lui Hristos este pentru
ispasire. Crucea noastra este pentru raspandire.” Acesta este un citat a lui
Iosif Ton, alt roman. Dati-mi voie sa inchei cu cateva istorisiri pentru a va
ilustra despre ce vorbesc.
J. Oswald Sanders este mort. Avea
89 de ani cand l-am ascultat la Trinity Seminary intr-o capela acum cativa ani.
Cred ca era la inceputul anilor 90. Si ne-a spus o povestire despre calatoriile
lui. Trebuie sa zic asta: Era un om batran nu? 89 de ani e batran. Si predica,
si predica cu putere si a zis ca niciunul dintre noi nu trebuie sa ne pensionam
vreodata... si a scris o carte in fiecare an de cand avea 70 de ani. M-a
impresionat nespus de mult! 19 carti incepand de la 70 de ani. Vrei sa fi
scriitor? Ai vreo 50 de ani sa te pregatesti. Si apoi da-i drumul la 70 de ani!
O... America! Nu te duce in Mexic sau New Mexico sau Florida! Du-te la
biblioteca! Sau... cu reducerea ta de pensionar ia un avion spre Oman.
Asa ca ne-a povestit o
intamplare, si vreau sa v-o spun. Un misionar indigen mergea pe jos din sat in
sat in India, unde el fusese. Greutatile lui erau multe. Dupa o zi lunga de
multi kilometri si multa descurajare a ajuns la un anumit sat. Si a incercat sa
evanghelizeze chiar inainte de apus. Si ei l-au respins... l-au dus afara din
oras: „nu vrem sa te auzim.” Asa ca obosit si descurajat s-a pus sub un pom si
a adormit. Tarziu seara s-a trezit brusc si tot satul era in jurul lui. Si
liderul lor era asupra lui, si desi era uimit, omul acela a zis: „Am iesit sa
vedem ce fel de om esti si cand am vazut umflaturile de la picioarele tale...
ne-am simtit rau pentru ce am facut, asa ca am ajuns la concluzia ca esti un om
sfant cu un mesaj important pentru noi. Si suntem aici sa te lasam sa ne
vorbesti.” Si Oswald Sanders a concluzionat ca acele picioare, acelee frumoase
picioare... „Cat de frumoase sunt pe munti picioarele celor ce vestesc
pacea...” Ca acele picioare, cu umflaturi, au spus: „Am un mesaj care merita sa
fie ascultat.”
Cred ca aceasta este o ilustratie
perfecta pentru: „Implinesc in trupul meu, in suferintele mele... ceea ce
lipsesste patimilor lui Hristos.” Hristos nu poate fi acolo in satul acela. Dar
noi suntem trupul Lui pe pamant si Hristos are o suferinta principala sa ofere
lumii. Si aceasta inseamna pentru misionari sa se ofere oamenilor.
Am o alta povestire. Billy Graham
a avut o Conferinta de evanghelizare itineranta in Amsterdam. Cred ca in 1990.
Un razboinic Massai a aparut acolo, si era evanghelist. Si Michael Card, de
aici din orasul acesta, cantaret, a scris povestea aceasta intr-o revista pe
care am citit-o. Si... dati-mi voie sa v-o citesc pentru ca este si mai
dramatica decat cea dinainte. „Intro zi, Joseph...”- este razboinicul Massai
care a aparut in Amsterdam din tribul lui. „Intr-o zi, Joseph, care umbla pe un
drum calduros si murdar din Africa s-a intalnit cu cineva care a impartasit
Evanghelia lui Isus Hristos cu el. Si atunci si acolo a acceptat pe Isus
Hristos ca Domn si Mantuitor. Puterea Duhului Sfant a inceput sa transforme
viata lui si a fost umplut cu atata entuziasm si bucurie incat primul lucru pe
care a vrut sa il faca a fost sa se intoarca in satul lui si acolo... sa
impartaseasca Vestea Buna cu membrii din tribul lui. Joseph a inceput sa mearga
din usa in usa spunand la toata lumea care a intalnit despre Cruce....
suferinta. Si despre mantuirea pe care El a oferit-o... astepta sa vada fata
lor luminandu-se, cum a fost cu el.
Dar spre surprinderea lui,
satenii nu numai ca nu le-a pasat, dar ei au devenit violenti. Oamenii din sat
l-au prins, si il tineau la pamant pe cand femeile il bateau cu fire de sarma ghimpata.
A fost tarat afara din sat si lasat sa moara in tufisuri. Joseph a reusit sa
ajunga pana la un izvor de apa si acolo, dupa ce a petrecut zile inconstient, a
gasit putere sa se ridice. S-a intrebat despre receptia ostila pe care a
primit-o de la oamenii pe care i-a cunoscut toata viata. A decis ca probabil
spusese ceva gresit sau ca a omis ceva din povestea lui Isus. Dupa ce a exersat
mesajul pe care il daduse si prima oara, a decis sa se intoarca si sa impartaseasca
acel mesaj din nou.
A schiopatat pana in mijlocul
colibelor, si a inceput sa Il vesteasca pe Isus: „A murit pentru voi pentru ca
sa aveti iertarea si sa Il cunoasteti pe Dumnezeul adevarat.” – a spus. Din nou
a fost prins de oamenii din sat si retinut pe cand femeile il bateau... redeschizand
ranile care abia incepusera sa se vindece. Inca o data l-au tarat inconstient
din sat si l-au lasat sa moara. A supravietui la prima bataie a fost ceva
deosebit... a supravietui la a doua a fost un miracol.
Inca o data, zile mai tarziu
Joseph s-a trezit in salbaticie – ranit, zgariat, decis a se intoarce. S-a
intors la micul sat si de data aceasta l-au atacat inainte sa aiba
oportunitatea de a deschide gura. Pe cand il inconjurau pentru a treia si
posibil ultima data... le-a vorbit iarasi despre Domnul Isus Hristos. Inainte
de a lesina ultimul lucru care l-a vazut a fost cum femeile care il bateau au
inceput sa planga. De data aceasta s-a sculat in patul lui. Acei ce cu atata
severitate l-au batut incercau acum sa ii salveze viata... si sa il ingrijeasca
sa isi revina. Si satul intreg s-a intors la Hristos.
Cred ca acesta este un exemplu a
ceea ce Pavel a vrut sa zica in Coloseni 1:24. „Ma bucur acum în suferintele
mele pentru voi; si împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos în trupul
meu.”
Inca o poveste. Este aproape
imposibil pentru noi sa apreciem povestea vaduvei cu banutul. Va amintiti...
toti bogatii erau generosi din bogatiile lor pe cand puneau banii in templu. Si
vaduva care avea doua monede a venit si ea le-a pus pe amandoua inauntru. Si
Isus se uita si le zicea ucenicilor: „A pus mai mult decat oricare altul."
Nu trebuie sa fi o persoana mare sau bogata sau desteapta pentru ca sa Il
impresionezi in mod deosebit pe Isus. A pus totul. Acum aproape toata lumea ar
zice: „E o prostie. Cum isi va plati chiria acum?” Prudenta e... normala in
bisericile locale. „Fii prudent, ai grija, nu-ti asuma prea multe riscuri... ca
de exemplu sa dai tot ce ai." Este greu sa ne imaginam aceasta in tara
asta dar... va dau o ilustratie cu o poveste din Haiti care este o versiune
moderna.
„Biserica avea o sarbatoare de
multumire si fiecare crestin...” – este o istorisire a lui Stanford Kelly.
„...fiecare crestin a fost invitat sa aduca o ofranda de dragoste la
sarbatoarea multumirii. Un plic a unui haitian numit Edmund avea treisprezece
dolari. Cantitatea aceea era salariul unui lucrator pe 3 luni acolo. Kelly a
fost la fel de surprins ca si cei ce numara colecta duminicala in America si
vad 6000 de dolari intr-un plic. S-a uitat dupa Edmund, dar nu l-a vazut. Apoi,
Kelly l-a intalnit in sat si l-a intrebat. I-a cerut insistent sa ii dea o
explicatie si a aflat ca Edmund si-a vandut calul... pentru ca sa poata da cei
13 dolari ca dar lui Dumnezeu pentru pricina Evangheliei. „Dar de ce nu ai
venit la sarbatoare?" A ezitat si nu a vrut sa raspunda. Pana la urma
Edmund a zis: „Pentru ca nu aveam nici o camasa de purtat.”
Scopul lui Dumnezeu in crearea
universului... creandu-va pe voi toti 18.000... Scopul lui Dumnezeu creandu-va
pe voi toti... si pe parintii vostri, si scolile voastre, si lumea aceasta…
Scopul lui Dumnezeu in crearea voastra... a fost ca sa expuna maretia slavei
harului Sau... in mod suprem prin suferinta Fiului Sau.
Apoi Fiul a zis: „Oricine vrea sa
fie ucenicul meu, sa isi ia crucea... sa isi ia crucea si sa Ma urmeze.”
Si Pavel a zis: „Ma bucur acum în
suferintele mele pentru voi... si
împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos. Implinesc ce lipseste
suferintelor lui Hristos in trupul meu."
Asa ca... pentru Isus, va indemn
sa veniti si sa va uniti cu El pe drumul inspre Calvar pentru pricina
natiunilor. Sunt atatea natiuni... si atatea campusuri... si atatia prieteni ai
vostri... care au nevoie ca voi sa va asumati riscuri... expunandu-L pe Hristos
lor.
Amin.
