În primul rând, începe să-ți citești Biblia chiar azi. Modul de a face un lucru, este pur și simplu să îl faci; iar modul de a citi Biblia, este să o citești cu adevărat! Ceea ce te va face să mai faci un pas în acest sens, nu este doar să intenționezi, sau să dorești, sau să te hotărăști, sau să încerci, sau să te gândești la a o citi. Trebuie să o citești cu adevărat. Nu există nicio cale împărătească în domeniul acesta, nici una mai bună ca cea din domeniul rugăciunii. Dacă tu nu o poți citi, trebuie să convingi pe altul să ți-o citească. Dar într-un fel sau altul, prin ochi sau prin urechi, cuvintele Scripturii trebuie să se înfățișeze cu adevărat înaintea minții tale.
În al doilea rând, citește Biblia cu o dorință arzătoare de a o înțelege. Nu te gândi nici o clipă măcar că obiectivul citirii este a răsfoi o anume cantitate de hârtie imprimată, și că nu contează deloc dacă înțelegi sau nu. Unele persoane ignorante par să-și închipuie că totul este făcut dacă înaintează atâtea capitole în fiecare zi, chiar dacă nu au nicio idee despre ce zic acele capitole, și doar știu că au mutat semnul de carte un anume număr de pagini mai încolo. Asta înseamnă a transforma citirea Bibliei într-o simplă formă rituală. Este aproape la fel de rău ca obiceiul Papist de a „cumpăra indulgențe”, rostind un număr uluitor de „Ave-Maria” și „Pater-noster”. Îi aduce cuiva aminte de săracul Hottentot, care a mâncat o carte de cântări nemțești pentru că văzuse că aceasta mângâia inimile vecinilor lui! Pune-ți în mintea ta ca un principiu general că o Biblie neînțeleasă este o Biblie care nu-ți aduce niciun folos. Întreabă-te pe tine însuți de fiecare dată când citești, „Ce înseamnă acestea?” Sapă după înțeles așa cum un om sapă după aur.
În al treilea rând, citește Biblia cu credința și umilința unui copil. Deschide-ți inima, precum deschizi cartea lui Dumnezeu, și spune, „Vorbește, Doamne, căci robul tău ascultă!” Hotărăște-te să crezi orice vei găsi acolo, oricât de mult ar vorbi împotriva propriilor tale dorințe și prejudecăți. Hotărăște-te să primești din inimă fiecare afirmație de adevăr – fie că îți place fie că nu. Păzește-te de acel obicei deplorabil în care cad unii cititori ai Bibliei – primesc unele doctrine pentru că le place și refuză altele pentru că îi condamnă pe ei înșiși, sau pe vreo rudă, sau pe vreun prieten. În acest mod, Biblia este nefolositoare! Ne este nouă dat să fim judecători a ceea ce ar trebui să fie în Cuvântul lui Dumnezeu? Știm noi mai bine decât Dumnezeu? Hotărăște în mintea ta că vei primi totul și vei crede totul, și că ceea ce nu înțelegi, vei primi cu încredere. Adu-ți aminte că, atunci când te rogi, Îi vorbești lui Dumnezeu, și Dumnezeu te aude. Dar, adu-ți aminte că, atunci când citești Scriptura, Dumnezeu îți vorbește, și tu nu trebuie să dictezi, ci să asculți!
În al patrulea rând, citește Biblia în duh de ascultare și aplicare proprie. Stai să o studiezi cu o hotărâre că:
- vei trăi după regulile sale
- te vei odihni în afirmațiile sale
- și vei acționa după poruncile sale
Ia aminte, în timp ce treci prin fiecare capitol: „Cum afectează asta gândirea și purtarea mea de zi cu zi? Ce mă învață aceasta?” A citi Biblia este o muncă inutilă dacă o faci doar din simplă curiozitate și în scopuri teoretice, numai pentru a-ți umple capul și a strânge în mintea ta simple opinii, în timp ce nu îi permiți cărții să îți influențeze inima și viața. Biblia care este cel mai bine citită este cea care este practicată cel mai mult!
În al cincilea rând, citește Biblia zilnic. Fă ca citirea și meditarea asupra unei porțiuni din Scriptură să fie parte din lucrurile pe care le faci zilnic. Mijloacele personale ale harului sunt atât de necesare în fiecare zi pentru sufletele noastre, asa cum este mâncarea și îmbrăcămintea pentru trupurile noastre. Mâncarea de ieri nu va hrăni pe muncitor azi; și mâncarea de azi nu îl va hrăni pentru ziua de mâine. Fă așa cum au făcut Israeliții în pustie. Strânge mana proaspătă în fiecare dimineață. Alege-ți propriul tău timp pentru asta. Nu fușeri și nu te grăbi cu cititul. Dă-i Bibliei cea mai bună parte a timpului tău. Dar orice plan urmărești, să fie regula vieții tale să mergi la tronul harului și la Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi.
În al șaselea rând, citește toată Biblia - și citește-o în ordine. Mă tem că sunt multe părți din Cuvânt pe care unii oameni nu le citesc niciodată. Acesta este un obicei arogant, în cel mai bun caz. „Toată Scriptura este folositoare” (2 Timotei 3:16). Acest obicei poate fi rădăcina acelei lipse de o viziune bine proporționată a adevărului, un lucru foarte obișnuit zilelelor noastre. Unii oameni citesc Biblia doar ici și colo. Nu par să aibă intenția de a citi întreaga carte.
Aceasta este o mare greșală. Fără îndoială că pe timp de boală și necaz, este voie să cauți pasaje potrivite. Dar cu excepția asta, cred că cel mai bine este să începi Vechiul și Noul Testament în același timp – să le citești pe fiecare până la sfârșit, iar apoi să începi din nou. Fiecare trebuie să fie personal convins de acest lucru. Eu doar pot să zic că acesta a fost planul meu de citire a Bibliei timp de aproape patruzeci de ani, și niciodată nu am avut vreun motiv să-l schimb.
În al șaptelea rând, citește Biblia în mod drept și sincer. Hotărăște să iei toate lucrurile în înțelesul lor simplu și evident - și să pui semnul întrebării la oricare interpretare forțată. De regulă, oricare ar fi înțelesul pe care un verset pare să îl aibe, aia și înseamnă! Regula lui Cecil este foarte prețioasă, „Modul corect de a interpreta Scriptura este să o luăm așa cum o găsim, fără să încercăm să o forțăm să se încadreze în niciun sistem de teologie”.
În ultimul rând, citește Biblia avându-L întotdeauna pe Hristos înaintea ochilor. Primul scop major al Scripturii este să mărturisească despre Isus! Ceremoniile din Vechiul Testament sunt umbre ale lui Hristos. Mesagerii Vechiului Testament sunt tipuri ale lui Hristos. Profețiile din Vechiul Testament sun pline de suferințele lui Hristos și de gloria lui Hristos care are să vină. Prima și a doua venire, umilirea lui Hristos și glorioasa Lui împărăție, crucea și coroana Lui – toate acestea strălucesc peste tot în Biblie. Ține bine minte această cheie, dacă vrei să citești bine Biblia!
Se afișează postările cu eticheta J.C. Ryle. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta J.C. Ryle. Afișați toate postările
Te rogi? - J.C. Ryle
Te întreb... dacă
te rogi, pentru că obiceiul de a te ruga este cea mai sigură dovadă a faptului
că cineva este creștin adevărat. Toți copiii lui Dumnezeu de pe pământ se
aseamănă în această privintă. Din momentul în care cineva acceptă o religie,
acceptă și realitatea că trebuie să se roage. La fel cum primul semn de viață
al unui nou-născut este respirația, prima acțiune a oamenilor născuti din nou
este rugăciunea. Reprezintă unul dintre semnele aleșilor lui Dumnezeu. Ei „strigă
zi și noapte către El” (Luca 18:7). Duhul Sfânt, care face din ei făpturi noi,
produce în ei sentimentul înfierii și îi face să strige „Ava! Adică: Tată!”
(Romani 8:15)... Rugăciunea face parte din natura lor, la fel cum plânsul face
parte din natura unui nou-născut. Ei înțeleg că au nevoie de milă și de har. Ei
simt că sunt goi și slabi. Ei nu pot să facă altfel. Ei trebuie să se roage.
Te întreb dacă te rogi pentru că
nu există în religie o îndatorire mai neglijată decât rugăciunea particulară...
Cred că există zeci de mii de creștini ale căror rugăciuni nu sunt altceva
decât forme goale, seturi de cuvinte repetate ca de papagalul care nu se
gândește la semnificația lor... Mulți, chiar și din cei care folosesc forme
bune, își murmură rugăciunile după ce s-au culcat sau în timp ce se spală sau
se îmbracă dimineața. Oamenii pot crede ce vor, dar s-ar putea ca, în ochii lui
Dumnezeu, acestea să nu fie rugăciuni. Cuvintele care nu vin din inimă sunt
total inutile pentru sufletul nostru la fel ca bătutul la tobe al păgânilor în
fața idolilor lor. Unde nu există inimă, pot fi folosite buzele si gura, dar
Dumnezeu nu a ascultat nimic; rugăciunea nu a avut loc...
Ai uitat că nu este la modă să
te rogi? Este unul dintre lucrurile de care mulți se rușinează. Există sute de
oameni care preferă să înfrunte o furtună... în loc să recunoască public faptul
că au obiceiul de a se ruga. Există mii de oameni care, dacă ar fi obligați să
doarmă în aceeași cameră cu un străin, s-ar așeza în pat fără să se roage...
Rugăciunea și păcatul nu
locuiesc niciodată în aceeași inimă. Rugăciunea va arde păcatul sau păcatul va
sufoca rugăciunea. Nu pot sa uit acest lucru. Privesc la viețile oamenilor.
Cred că puțini se roagă.
Te întreb dacă te rogi pentru că
perseverența în rugăciune este secretul sfințeniei evidente. Este indiscutabil
faptul că există mari diferențe între creștinii adevărați... Cred că diferența
în nouăsprezece din douăzeci de cazuri se datorează obiceiurilor diferite în
privința rugăciunii particulare. Cred că oamenii a căror sfințenie nu este
evidentă se roagă puțin, iar cei a căror sfințenie este vizibilă se roagă mult.
Permiteți-mi să vorbesc... celor
care se roagă. Cred că unii dintre cei care citesc această broșură știu foarte
bine ce este rugăciunea și au Duhul înfierii. Tuturor acestora le ofer câteva
sfaturi și îndemnuri frătești...
Fraților care vă rugați, dacă
știu ceva despre inima unui creștin, atunci înseamnă că uneori sunteţi obosiți
de rugăciunile voastre... Există puțini copii ai lui Dumnezeu care nu își dau
seama că rugăciunea înseamnă conflict. Diavolul se înfurie cel mai tare pe noi
când ne vede pe genunchi... Este esențial pentru sănătatea sufletului tău să
faci din rugăciune activitatea tuturor celor douăzeci și patru de ore ale vieții
tale... Orice altceva faci, practică și rugăciunea.
Nu uita că poți lega timpul de
rugăciune de dimineața și de seara prin rugăciuni scurte în tot timpul zilei.
Chiar dacă te afli între semeni, dacă lucrezi sau te afli pe stradă, poți
trimite mesaje înaripate tăcute lui Dumnezeu la fel cum a făcut Neemia înaintea
lui Artaxerxes (Neemia 2:4). Să nu consideri niciodată că îți pierzi timpul
când te afli cu Dumnezeu... Un creștin își dă seama că nu va pierde niciodată,
pe termen lung, dacă se roagă.
Spune-mi cum sunt rugăciunile
unei persoane și îți voi spune care este starea sufletului său. Rugăciunea este
pulsul spiritual. Prin ea poate fi evaluată sănătatea noastră spirituală... Oh,
să fim mereu atenți cu rugăciunile noastre particulare.
Extras din cartea „Rugăciunea...
de la îndatorire la încântare”, scrisa de J.I. Packer, Editura Noua
Speranță. Aici, autorii dau un citat din broșura „O
chemare la rugăciune”, scrisă cu o sută de ani în urmă de J.C. Ryle.
Broșura domnului Ryle costă doar trei lei; faceți click pe linkul dinainte
pentru a o cumpăra. O recomandăm din tot sufletul.
Lipsa de Gandire – J.C. Ryle
A nu gandi este un motiv
simplu pentru care mii de suflete sunt aruncate pentru totdeauna in Iazul de
Foc. Oamenii nu vor lua in considerare, nu vor cauta, nu vor privi in jurul
lor, nu vor reflecta asupra sfarsitului alergarii lor si consecintelor inevitabile
ale zilelor lor, si se vor trezi dandu-si seama ca sunt condamnati din pricina
unei lipse de gandire.
Tinerilor, nimeni nu este in mai mare pericol de lucrul acesta decat voi. Stiti
putine despre pericolele din jurul vostru, si de aceea sunteti nepasatori in
umblarea voastra. Urati problema gandirii serioase si in liniste, si de aceea
luati decizii gresite si aduceti asupra voastra mult necaz. Tanarul Esau
trebuia sa aiba mostenirea fratelui sau, si isi vanduse dreptul de intai nascut:
niciodata nu s-a gandit cat il va vrea in viitor. Tinerii Simeon si Levi au
trebuit sa razbune violul sorei lor Dina, si sa omoare pe Sihemiti: niciodata
nu au luat in considerare cate probleme si neliniste ar putea aduce tatalui lor
Iacov si casei lui. Se pare ca Iov a fost intr-adevar temator de aceasta lipsa
de gandire intre copiii lui: este scris ca, atunci cand aveau un ospat, si
„dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai: se scula
dis de dimineata si aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot. Caci
zicea Iov: ‘Poate ca fiii mei au
pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor’. Asa avea Iov obicei sa faca”
(Iov 1:5).
Credeti-ma, lumea aceasta nu este o lume in care sa facem bine fara a gandi, si
in cele din urma sa faca bine problemei sufletelor noastre. „Nu te gandi”,
sopteste Satana: el stie ca o inima neconvertita este ca documentele financiare
ale unui om de afaceri, ele nu vor trece de o inspectie amanuntita. „Uitati-va
cu bagare de seama la caile voastre”, spune Cuvantul lui Dumnezeu – opriti-va
si ganditi-va – cercetati si fiti intelepti. Proverbul spaniol are dreptate:
„Graba vine de la diavolul”. Asa cum oamenii se casatoresc in graba si apoi
sunt necajiti cu partenerul, asa fac si greseli in privinta sufletelor lor
intr-un minut, iar apoi sufera pentru asta ani intregi. Asa cum un slujitor
nechibzuit face rau, iar apoi spune „Nu m-am gandit vreo clipa macar”, asa si
tinerii se grabesc in pacat, si spun: „Nu m-am gandit – nu parea a fi pacat”.
Nu parea pacat! La ce va asteptati? Pacatul nu va veni la voi spunand: „Sunt
pacat”; putin rau ar face de ar lucra in felul acesta. Pacatul intotdeauna pare
„bun, si placut, si de dorit”, atunci cand este insarcinat sa vina. O, primiti
judecata, primiti intelepciune! Amintiti-va de cuvintele lui Solomon:
„Cararea pe care mergi sa fie neteda, si toate caile tale sa fie hotarate”
(Proverbe 4:26).
Unii, indraznesc sa spun, vor obiecta ca cer ceea ce este exagerat; ca
tineretea nu este timpul in viata in care oamenii ar trebui sa fie seriosi si
ganditori. Si raspund ca, este mic pericolul de a fi asa in ziua de azi. Vorba
si gluma proasta, si amuzamentul excesiv, sunt doar prea obisnuite. Nu
contrazic faptul ca este un timp pentru fiecare lucru; dar a fi intotdeauna
frivol si glumet numai intelept nu este. Ce spune cel mai intelept om – „Mai
bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere;
caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste, isi
pune la inima lucrul acesta. Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin
intristarea fetei inima se face mai buna. Inima inteleptilor este in casa de
jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii” (Eclesiastul 7:2-4).
Matthew Henry ne spune povestirea unui mare politician de pe timpul Reginei
Elisabeta, care s-a pensionat din serviciul public in ultimele lui zile, si s-a
dedat gandirii serioase. Fostii colegi de distractii ai lui au venit sa-l
viziteze, si i-au spus ca devenea sobru: „Nu, raspunsese el, sunt serios;
pentru ca toti cei din jurul meu sunt seriosi. Dumnezeu este serios
observandu-ne – Hristos este serios mijlocind pentru noi – Duhul este serios
luptand cu noi – adevarurile lui Dumnezeu sunt serioase – dusmanii nostri
spirituali sunt seriosi in manierele lor de a ne distruge – saracii pacatosi
pierduti sunt seriosi in iad – de ce atunci sa nu fiti voi si eu seriosi la
fel?”
Oh, tinerilor, invatati sa fiti ganditori! Invatati sa luati seama la ce
faceti, si unde mergeti. Faceti-va timp pentru reflectare linistita. Stati in
legatura stransa cu inima voastra, si ramaneti nemiscati. Aduceti-va aminte de
avertizarea mea – nu fiti pierduti doar pentru lipsa de a gandi.
Legalismul, inerent omului - John Brown
Care va fi costul de a fi un creștin adevărat? „Îl va costa neprihănirea proprie. El trebuie să dea afară toată mândria și gândurile înalte despre el și ideea propriei lui bunătăți. El trebuie să fie mulțumit să meargă în cer ca un sărman păcătos, salvat doar prin harul gratuit, și datorând totul meritelor și neprihănirii altuia”. – J.C. Ryle
„Toți oamenii prin natură, și chiar și credincioșii, care sunt neînnoiți, doresc să fie sub legământul faptelor și să obțină fericirea prin propria lor neprihănire, sau prin condiția ei.
1. Este natural la om, și de aceea omului din orice formă de religie, loc, funcție, educație sau mod de viață, să accepte acest lucru (Romani 9:31,32; 10:3; Iona 1:16; Matei 19:16; Ioan 6:28; Fapte 2:37; Luca 15:19).
2. Propria noastră muncă sau suferință, pentru a obține fericirea de la Dumnezeu, este extrem de potrivită cu mândria naturii noastre decăzute, și ne face să ne uităm la Dumnezeu ca la datornicul nostru (Romani 10:3; 7:9; Galateni 2:19).
3. Ignoranța omului față de cerințele înalte și ample ale legii înculcate, și față de inabilitatea gravă de a o ține – sau grija lor de a reduce teama de ea și de a-și lărgi ideea propriei abilități, promovează cu tărie dorința lor de a fi sub ea (Romani 7:9-13; 10:3; Galateni 4:21).
4. Oamenii au în mod natural o vrăjmășie stranie împotriva lui Dumnezeu și a metodei Lui pline în ce privește răscumpărarea – împotriva lui Isus Hristos și a întregii Lui mijlociri, în special împotriva lucrării lui jertfitoare; și astfel le place să se opună onoarei acesteia alipindu-se de metodele legii de a obține fericirea (Romani 8:7; Ioan 15:24; Romani 10:3; 9:32; 5:21; Galateni 2:21; 5:2,4)”. Teologia Sistematica a lui John Brown de Haddington [Reformation Heritage Books: 2002] p 212.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)