Există o sfințenie susținută de credință pe care Pavel vrea ca convertiții lui
să o păzească pentru ziua lui Hristos – ziua întoarcerii Lui, atunci când
morții în Hristos vor fi înviați (1 Corinteni 15:23). Această sfințenie (pe
care el o numește și „fără vină”, „fără
pată”, „fără prihană”, sau „curăție”) este certă
prin credincioșia lui Dumnezeu, condiționată de credința perseverentă,
și dependentă de mijlocirea omului.
Certitudine
Pavel este sigur de că Dumnezeu va lucra această credință perseverentă și
sfințenie în convertiții lui pentru ziua lui Hristos. Este parte din
credincioșia lui Dumnezeu.
„Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și duhul vostru,
sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la
venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios și
va face lucrul acesta”. (1 Tes. 5:22,23)
„[Domnul nostru Isus Hristos] vă va întări până la sfârșit, în așa fel ca
să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios
este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul
nostru”. (1 Cor. 1:8,9)
„Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va
isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. (Fil. 1:6)
Aceasta este nădejdea și siguranța lui Pavel
pentru convertiții lui. Dar certitudinea perseverării în credință și sfințenie
nu este automatică. Adică, această certitudine nu există în convertiți într-un
mod în care credința și sfințirea lor să supraviețuiască fără lucrarea lui Dumnezeu
în ei.
Convertitul creștin ca o făptură nouă a lui
Dumnezeu (2 Cor. 5:17), nu are în el puterea de a persevera. Mai degrabă,
făptura nouă conține legătura cu Acela care furnizează zilnic puterea de a
persevera. Și această legătură este sigură, spune Pavel, pentru că este
susținută în mod decisiv de Dumnezeu, nu de om. De aceea Pavel insistă, „Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta” (1
Tes. 5:24; cf. 1 Cor. 1:9)
Condiție
Totuși, chiar dacă este cert pentru toți aceia
care sunt făpturi noi în Hristos, Pavel le spune credincioșilor, „Și pe voi...
[Hristos] v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă
facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără
vină; negreșit, dacă rămâneți și mai departe întemeiați și neclintiți în
credință” (Col. 1:21-23).
Sfințenia pe care trebuie să o avem în ziua
venirii lui Hristos este condiționată de continuarea în credință. Această condiție
nu contrazice certitudinea. Dumnezeu este credincios; El o va face. Dar niciun
credincios nu ar trebui să creadă că va fi pregătit să Îl întâlnească pe
Hristos dacă nu „rămâne în credință”.
Credincioșia lui Dumnezeu este experimentată în
faptul că trezește în noi harul pentru a ne ține continuu în credință. El ne păzește.
Și face asta dându-ne pasiunea de a-L prețui pe El și de a urmări sfințenia.
Mijlocire
Pavel nu numai privește această dinamică desfășurându-se în viața
convertiților lui. El se roagă pentru ei. Și ceea ce se roagă el este ca ei, de
fapt, să fie curați și fără pată în ziua lui Hristos.
Este cert că vor ajunge siguri în credință și sfințenie la ziua lui
Hristos. Această sosire este condiționată de credința perseverentă. Și
rugăciunile lui Pavel sunt mijlocul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a-i
aduce în siguranță acasă.
Așa că, adevărul certitudinii lui Pavel să ne facă siguri. Adevărul condiției să ne facă serioși. Și adevărul mijlocirii să ne facă să ne înconjurăm cu frați și surori care
mijlocesc pentru noi pentru credința și sfințenia noastră.
O parte din mesajul meu de
la „Passion 2012” a definit adevărata libertate creștină. Aici aveți o prezentare mai completă a ceea ce este luat dintr-o
predică din Ioan 8:32, „Veți cunoaște adevărul, și adevărul
vă va face liberi.”
Există cel puțin patru feluri de libertate. Și
fiecare dintre ele adaugă o dimensiune crucială a libertății pănă când ajungem
la libertatea deplină a creștinismului – „cu adevărat liberi”. Permiteți-mi să
rezum aceste patru feluri de libertate într-o singură definiție a libertății
depline și complete:
Ești cu adevărat liber – liber în totalitate, cu
adevărat liber – atunci când ai (1) dorința, (2) abilitatea, (3) și
oportunitatea pentru a face (4) ceea ce te va face fericit peste o mie de ani.
Sau am putea zice: Ești liber deplin atunci când ai
(1) dorința, (2) abilitatea, (3) și oportunitatea pentru a face (4) ceea ce nu-ți
va lăsa nicio părere de rău pentru totdeauna.
Dacă
nu ai dorința de a face un lucru, nu
ești complet liber să-l faci. A, poate îți vei aduna toată voința pentru a face
ceea ce nu vrei să faci, dar nimeni nu numește acest lucru libertate. Nu așa
vrem să trăim. Există aici o constrângere și o presiune asupra noastră pe care
nu o vrem.
Și
dacă ai dorința de a face un lucru, dar nu ai abilitatea de a-l face, nu ești liber să faci acel lucru.
Și
dacă ai dorința și abilitatea de a face un lucru, dar nu ai oportunitatea de
a-l face, nu ești liber să faci acel lucru.
Și
dacă ai dorința de a face un lucru, și abilitatea de a-l face, și oportunitatea
de a-l face, dar la sfârșit te distruge, nu ești complet liber – nu ești liber
cu adevărat.
Pentru a fi complet liberi,
trebuie să avem dorința, abilitatea, și oportunitatea de a face ceea ce ne va
face fericiți pentru totdeauna.
Fără regrete.
Și numai Isus, Fiul lui
Dumnezeu care a murit și a înviat pentru noi, poate face posibil acest lucru.
Pentru a fi fericiți pentru
totdeauna, păcatele noastre trebuie să fie iertate și mânia lui Dumnezeu
îndepărtată, iar Hristos trebuie să devină Comoara noastră supremă. Numai Isus
poate face acest lucru. De fapt, l-a făcut deja. A murit pentru păcatele
noastre. A absorbit mânia lui Dumnezeu. Și a înviat din morți, și de aceea El
este absolut prețios astăzi. Iar acum ne oferă acest lucru ca un dar fără
plată.
Dacă Fiul te va face liber,
vei fi liber cu adevărat.
Ce ar trebui să faci dacă cunoști pe cineva care pare a fi mai entuziasmat de filme decât de Isus?
Mulți din cei ce se declară creștini dau puțină dovadă de a-L valora pe Isus mai mult ca pe ultimul film pe care l-au văzut. Sau ultimele haine pe care și le-au cumpărat. Sau ultima aplicație pe care și-au descărcat-o. Sau ultimul meci pe care l-au văzut. Ceva este greșit.
Noi nu suntem Dumnezeu și nu putem judeca cu certitudine și cu precizie ce este greșit. Este o problemă undeva. Poate e o orbire, o moarte spirituală în inimă, sau o piedică ce iese la lumină. Sau o combinație a acestora. Isus nu pare valoros în mod suprem. Sau nu este simțit a fi valoros în mod suprem. Sau nu se poate vorbi despre El ca fiind valoros în mod suprem. Sau o combinație a acestora.
Iată sugestia mea. În loc să distrugi entuziasmul lor pentru filme, haine, aplicații, și evenimente, privește-l ca pe o trăsătură de caracter lăsată de Dumnezeu . În schimb, cultivă o bucurie expresivă în Isus. Cu timpul, dacă nu este nicio rezonanță a inimii lor la bucuria ta, întrebă-i cu umilință:
„Îmi place entuziasmul tău pentru lucrurile care te pasionează. Ești atât de liber și expresiv cu privire la filme bune și haine frumoase și aplicații faine. Dar mi se pare greșit faptul că nu pari la fel de expresiv cu privire la ceea ce simți pentru Isus și pentru ceea ce a făcut El pentru noi. Te-ai gândit de ce poate fi lucrul acesta?”
Scopul acestei întrebări este de a-i ajuta să vadă că problema nu este a iubi cu bucurie lucrurile create. Problema este absența vizibilă a afecțiunilor similare față de Hristos.
Dacă nu sunt posibile afecțiuni similare pentru Isus, atunci spectrul idolatriei devine serios. Dar pot să simtă ei înșiși asta fără ca tu să trebuiască să începi cu această acuzație, dacă tu le atragi atenția nu asupra entuziasmului pe care îl au, ci asupra entuziasmului care le lipsește.
Nu dorim să își piardă exuberanța pentru ceea ce este bun. Vrem ca Hristos să fie suprem în inimile lor pentru ca toată exuberanța pentru aceste lucruri să se așeze sub El și pentru El. Atunci când Isus este simțit ca fiind valoros in mod suprem în inimile noastre, toate celelalte valori devin în mod gradat purificate și aranjate în ordinea corectă.
Fie ca Dumnezeu să vă dea curaj și înțelepciune ajutând oamenii să se trezească la valoarea supremă a lui Isus.
Ieri noapte tarziu, familiile
s-au adunat in Sago Baptist Church in West Virginia. Incepusera sa auda zvonul
circuland: „Sunt vii, sunt vii. Toti 12 sunt vii.” Asa ca SUA are prima pagina
: „Sunt vii.” Nu sunt vii. Sunt morti. Toti in afara de unul, si el se afla in
conditie critica. Stiri incredibile se sting.
52 de morti in Iraq ieri. 32 din
ei au avut inmormantarea. Inundatii in California. Incendii arzand case in
Sudest. Si, cine v-a sunat ieri la telefon? Permiteti-mi sa va arat inainte de
a ma ruga o serie de versete din Biblie. Numai pentru ca... sentimentul acestui
mesaj, cuvintele lui sa fie si in voi.
Matei 16:24: Atunci Isus a zis
ucenicilor Sai: ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine,
sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze.” „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa
se lepede de sine... si sa-si ia crucea." Iti multumim pentru cruce.
Pentru a Lui si pentru a noastra. „Daca pe Stapanul casei L-au numit Beelzebul,
cu cat mai mult vor numi asa, pe cei din casa lui?”
Matei 10:21 „Fratele va da la
moarte pe frate-sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva
parintilor lor, si -i vor omorî. Veti fi urati de toti, din pricina Numelui
Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit.”
Ioan 16:2 „Va veni vremea cand, oricine
va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu.” Toti musulmanii
radicali cred aceasta, cand omoara un crestin.
2 Timotei 3:12 “De altfel, toti
ceice voiesc sa traiasca cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniti.” Vreti
sa fiti evlaviosi? Aceasta va veni la voi. Nu este alta cale.
1 Petru 4:12 „Prea iubitilor, nu
va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru." Nu este ceva ciudat!
,,...care a venit ca sa va incerce, ca de ceva ciudat." Nu este ciudat!
,,Ci bucurati-va, intrucit aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va
bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui. Daca sunteti batjocoriti
pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu,
Se odihneste peste voi.”
Romani 8:16 „Însusi Duhul adevereste
împreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem
copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si împreuna
mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat împreuna cu El, ca sa fim si
proslaviti împreuna cu El. Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu
sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare." Vine. Inca nu a-ti
avut-o? Vine. Daca umblati cu El. Daca umblati cu El.
Filipeni 1:29 „Voua vi s-a dat
harul nu numai sa credeti, ci sa si patimiti.” Va este daruita, va este data.
Este un dar pentru voi cu o mare inclinatie ca veti suferi. 2 Timotei 1:8 „Sa
nu-ti fie rusine dar de marturisirea Domnului nostru, nici de mine,
întemnitatul Lui. Ci sufere împreuna cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu.” Inca
unul.
Fapte 5:41. „Ei au plecat
dinaintea Soborului." Petru, Ioan. „Ei au plecat dinaintea Soborului, si
s-au bucurat ca au fost învredniciti sa fie batjocoriti, pentru Numele Lui.”
Scopul lui Dumnezeu in crearea
Universului... este pentru a arata maretia slavei Harului Sau, in mod suprem
prin suferinta Fiului Sau. Aceasta a fost ieri. Astazi, chemarea este: „O sa te
unesti cu Fiul... in expunerea satisfactiei supreme a slavei harului, unindu-te
cu El pe drumul de suferinta al Calvarului?” Pentru ca nu este nicio alta cale
pentru ca lumea sa vada slava suprema a lui Hristos astazi, decat daca scapam
din Disneyland-ul Americii si incepem sa traim vieti de sacrificiu misionar,
care sa arate lumii ca comoara noastra este in cer, nu pe pamant. Este singura cale.
Evanghelia prosperitatii nu va face ca nimeni sa Il slaveasca pe Isus; va face
oamenii sa slaveasca prosperitatea. Clar ca vreau sa am un Isus, care imi da o
masina. Cine nu ar vrea un Isus care sa imi dea sanatate, o masina, o casnicie
buna... o sa iau pe acel Isus al tau daca plateste bine.
Acesta nu este felul in care veti
castiga campusurile voastre. Imbracandu-va ca cei mai smecheri, conducand cea
mai tare masina, tastand pe cel mai tare computer. Aceasta nu va aduce nici o
slava Hristosului in suferinte. El va cheama in serviciul acesta, in conferinta
aceasta, in viata aceasta, in lumea aceasta, in lumea aceea din ziare. Va
cheama la o alta cale.
Sa ne rugam.
Tata, ajuta-ma sa asez bine baza
biblica pentru aceasta. Nadejdea care este in aceasta, slava si puterea care
sunt in ea, chemarea adresata noua prin ea. Ajuta-ma. Da-ne un gand Dumnezeule.
Da-ne un gand. Fa ca gandul aceasta sa fie in Tine asa cum a fost si in Isus
Hristos, care n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu,
ci S-a golit luand forma de rob. Fiind in forma umana a devenit ascultator pana
la moarte, si inca moarte de cruce. Fa ca gandul acesta sa fie in noi Doamne.
Creaza gandul acesta in aceasta incapere chiar acum, Te rog. In numele lui
Isus. Amin.
Iubesc ce a trait Richard
Wurbrand, romanul care a fost in puscarie mai mult de zece ani din cauza
comunistilor. A spus o data o istorie despre un calugar Cistercian - este unul
din ordinele Bisericii Catolice - el a fost intervievat de o televiziune
italiana si... acesta este ordinul care este in tacere toatala. Ei canta
impreuna, isi marturisesc pacatele unii altora si nu vorbesc in nici o alta
ocazie. Si un reporter de la televiziune l-a intrebat pe calugar: „Si daca
ti-ai da seama la sfarsitul vietii tale ca ateismul este adevarat, ca nu este
Dumnezeu, spune-mi: Ce s-ar intampla daca ar fi asa?” Si asa a raspuns el:
„Sfintenia, tacerea si sacrificiul sunt frumoase in ele insele. Chiar fara nici
o promisiune de recompensa. Tot mi-as fi folosit bine viata.”
Eu citesc ceva foarte diferit in
1 Corinteni 15:19. Acestea sunt cuvintele apostolui Pavel: „Daca numai pentru
viata aceasta ne-am pus nadejdea în Hristos,” in alte cuvinte, daca se
termina... daca viata se termina, si nu este nimic mai departe... „atunci suntem,
noi crestinii, suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!” Si intrebarea
mea este: De ce nu a zis Pavel ceea ce a
zis si calugarul acesta? Nu este aceasta viata cea buna? Nu este crestinismul
viata cea buna? Si daca este o amagire, chiar conteaza? Ne-am dus! Cui ii pasa
daca e o amagire? Este viata cea buna!
GRESIT!
Nu este viata cea buna! Nu este
nici o posibilitate ca Pavel sa fi zis: „Daca numai pentru viata aceasta ne-am
pus nadejdea în Hristos... atunci suntem cei mai nenorociti, daca aceasta este
viata cea buna.” O... cat de grestit am luat-o in America. Este cu adevarat
greu sa fi crestin in America, cu adevarat greu. Este printre cele mai grele
locuri din lume. Ne-am convins pe noi insine ca beneficiile psihologice de a
crede in Isus... ca beneficiile relationale de a crede in Isus, ca beneficiile
prosperitatii de a crede in Isus... ca beneficiile sanatatii de a crede in
Isus... fac o viata destul de buna asa ca daca la urma este ceva gresit, nu
conteaza prea mult. A fost o viata buna. Este atat de diferit fata ce a zis
Pavel... Atat de diferit.
Ce se intampla cu Pavel? Ce se
intampla cu tine? ,,Daca nu este inviere, suntem dintre toti oamenii cei mai
nenorociti." Vreau sa zic, uitati-va in jur! Pentru ce sa se planga de
mila? Totul este bun nu? Este o sala mare, are aer conditionat, muzica buna si
suntem imbracati si suntem bine si... Pentru ce sa se planga de mila, daca
totul este fals? A fost o viata buna. Ne vedem mai tarziu.
Nu, nu ne vedem mai tarziu. Sa
vedem. Raspunsul care Pavel l-ar da la „Ce se intampla cu tine Pavel?” este
acesta: „Am ales de bunavoie sa imi asum atatea riscuri in viata mea din
pricina slujirii Regelui meu... incat sufar mult mai mult decat as alege sa
sufar daca as sti ca acest lucru ar fi fals.”
Este o cale mai buna pentru a
maximiza placerea pe pamant ca a fi un Crestin. Sunt un crestin hedonist: este
o cale mult mai buna pentru a maximiza placerea pe pamant, pe pamant! ca a fi
crestin. De fapt Pavel a zis in versetul 32, capitolul 15 in 1 Corinteni: „Daca
aceasta nu va fi urmata de inviere si recompensa... si a vedea pe Domnul Isus
si a avea bucurii infinite tot mai mari in vesnicii... atunci ,,sa mancam si sa
bem, caci maine vom muri." Si cand a zis „sa mancam si sa bem,” nu a vrut
sa zica sa fim betivani si gurmanzi. Si ei vor fi la fel de nenorociti ca
crestinii, daca nu va fi inviere. Felul de a maximiza placerea in viata aceasta
nu este devenind betiv si gurmand, ci doar sa ajungi de clasa medie. Sa
conduci.. o masina buna. Sa ai o casa frumoasa, haine frumoase, nimic iesit din
comun, nu betii ci doar la mijloc... Aceasta este calea inainte daca nu ar fi
inviere.
Asa cum traiesc majoritatea
crestinilor.
Pavel a zis: „Daca nu ar fi
invierea, am fi cei mai nenorociti dintre toti oamenii.” Ascultati cum
dovedeste aceasta prin propia sa experienta. A zis: „Daca nu înviaza mortii
nicidecum, de ce sunt eu în primejdie în orice clipa? Atat este de adevarat
lucrul acesta, fratilor, in lauda care o am în Hristos Isus, Domnul nostru. Mor
in fiecare zi.” Zice deci doua lucruri: ,,Sunt in primejdie in orice clipa si
mor in fiecare zi."
,,Aleg, aleg atatea lucruri
pentru a mari pe Isus in locurile unde este greu, ma raneste in fiecare zi. Nu
as alege acestea daca nu ar fi fost adevarat. Daca nu as putea astepta o
inviere din morti... unde totul imi va fi platit de o mie de ori mai mult decat
tot ce am lasat in slujirea lui Isus, nu as merge pe calea aceasta. Sunt in
primejdie in orice clipa. Mor in fiecare zi.”
Vreau sa intreb: ,,De ce, Pavel?
La ce aspiri? Ce inseamna viata aceasta de alegere a riscului si a
suferintei?" Si voi trebuie sa va puneti aceasta intrebare chiar acum. De
ce as alege sa ma leapad de mici lucruri normale si inocente... si sa imi asum
riscuri in viata mea din pricina lui Hristos? De ce as face asta?
Vreau sa mergem la Coloseni 1.
Daca aveti Biblie puteti sa o vedeti... si apoi o vom vedea impreuna, daca
doriti. O sa citesc Coloseni 1:24-29. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru
voi.” Era un om foarte ciudat, nu-i asa? „Ma bucur acum în suferintele mele pentru
voi. si în trupul meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos... pentru
trupul Lui, care este Biserica.” Sa ne oprim aici, este suficient. Ne vom
concentra pe asta. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi." –
vorbind Bisericii. „Si în trupul meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui
Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” Aceasta este aproape o erezie.
Aproape. Sa zici: ,,In trupul meu, in trupul meu cazut pacatos... eu completez
sau implinesc ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos?" Este aproape o
erezie.
Ar fi o erezie daca ar fi vrut sa
zica: „Suferintelor lui Hristos le lipseste ceva in valoarea lor ca ispasire.
Nu este suficienta moartea prin care a platit pentru pacat. O sa adaug eu
restul pentru ca lumea sa aiba o ispasire care sa fie suficienta pentru
pacatele lor.” Asta este o erezie. Si nu asta a vrut sa zica. Ce a vrut sa
zica? Ce a vrut sa zica? Cand a zis in trupul meu.. ce ati vrea voi sa ziceti?
Daca maine iesiti de aici si ziceti: ,,Bine... Eu, daca Domnul ma ajuta, voi
implini ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos in campusul meu, sau printre
oamenii neevanghelizati din lume.” – ce ati vrea sa ziceti?
Cred ca ar trebui sa fiti in
stare sa ziceti aceasta, sper sa o ziceti. Cred ca ceea ce ar trebui sa vreti
sa ziceti este, nu ca voi ati adauga vreun merit sau valoare mortii lui
Hristos, ci ca adaugati extensia acelei suferinte la acei pentru care El a
murit in propiile voastre trupuri si suferinte.
Lasati-ma sa va arat de unde iau
asta. Ascultati, sau puteti urmari cu mine daca vreti. Este o declaratie
paralela cu cea din Coloseni 1:24 in Filipeni 2. Situatia este ca biserica din
Filipi il iubeste pe Pavel. Pavel este intemnitat in Roma, la sute de
kilometri. Epafrodit zice: „Doresc sa iau oferirea si binecuvantarea pe care
noi ca biserica vrem sa o aratam, dragostea noastra pentru Pavel, vrem sa o
aratam.” Asa ca Epafrodit ia orice ar fi fost, nu ne zice: poate ar fi fost
bani, poate carti, poate mancare. Orice, imbracaminte, si o duce la Roma, si
aproape moare, sufere facand aceasta. Sufere intinzand dragostea filipenilor
catre Pavel. Si apoi, aveti fraza in care Pavel incurajeaza oamenii sa laude pe
acei ca Epafrodit. „Caci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte,
si si-a pus viata în joc, ca sa împlineasca... ce lipsea slujbei voastre pentru
mine.”
A zis aceasta filipenilor. Avem
aproape aceleasi cuvinte din Filipeni 2:30 in Coloseni 1:24. Aproape aceleasi
cuvinte: „Eu implinesc ceea ce lipseste suferintelor lui Hristos.” „Epafrodit
implineste ceea ce lipseste slujbei filipenilor.” Acum, ce ii lipseste slujbei
filipenilor? Ascultati pe comentatorul Marvin Wilson. Cred ca are perfecta
dreptate. Zice asa
„Darul pentru Pavel era un dar Bisericii ca trup. Era o
jertfa de dragoste. Ceea ce lipsea era darea in persoana a acelui dar de catre
Biserica. Aceasta era imposibil si Pavel reprezinta pe Epafrodit ca implinind
aceasta lipsa prin slujirea lui cu afectiune si cu zel.”
Cred ca este exact ceea ce
inseamna Coloseni 1:24.
Dati-mi voie sa o spun in felul
urmator; Cand Pavel zice: „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi; si
împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, patimilor lui Hristos, in
trupul meu, in carnea mea," vrea sa zica: ,,Hristos a murit pentru
milioane de oameni din toata lumea, oameni din campusul vostru, oameni din
popoarele neevanghelizate ale lumii, datoria lor a fost platita... ...si ei nu
stiu aceasta.” Nu pot sa o guste, nu pot sa o simta... Ei nu pot canta
cantarea: „Iti multumesc pentru cruce, Prietenul meu. Iti multumesc pentru
cruce.” Lipseste ceva in suferinta aceasta. Si nu se mai arata o data! Nu se
arata in 639 de grupuri neevanghelizate din lume cu o populatie de peste
100.000... care nu au nici o marturie de la oamenii din aceasta incapere sau de
la mine.
Nu exista o conexiune.
Lipseste ceva in suferinte, si
anume prezentarea, prezentarea suferintelor. Si iata aici lucrul nemaipomenit.
Poate voi veti zice: „Evident... Evanghelia trebuie sa fie raspandita.” Nu-i
asa, nu este evident in ceea ce zice aici. Nu zice doar ca Evanghelia trebuie
sa fie raspandita. Zice: „Este prin
trupul si prin suferintele mele ca suferintele lui Hristos ajung la popoarele
neevanghelizate ale lumii, in campusul vostru.” Cum ajung suferintele lui
Hristos in campusul vostru? Ajung prin suferinta voastra, acesta e intelesul
lui Coloseni 1:24. „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi; si în trupul
meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos.”
Este o afirmatie nemaipomenita!
Doar ganditi-va o clipa la istoria misiunilor. Daca aveti vreo idee despre cum
am ajuns astazi la 1.3 sau 4 bilioane de oameni care cred in Isus Hristos cand
totul a inceput de la 12. Cum am ajuns pana aici? Stiti care este raspunsul? Suferinta! Niciodata nu a fost biruinta
in vreun loc sau in vreun popor neevangelizat fara suferinta. Daca veti fi
misionari, sa stiti aceasta: Durere, pierderea vreunui fiu, malarie... lupta in
familie, tensiuni in echipa, opozitie demonica, martirizare. Vor veni. Sa nu
credeti ca este ciudat cand va veni. Este pretul. El Si-a dat viata Lui pentru
mantuirea noastra. Noi ne unim cu El in acea suferinta ca sa expunem natura ei.
Cum vor vedea ei cat de
satisfacator este El in noi daca parem ca si cand computerul este cel cu
adevarat satisfacator? Cred ca este minunat ceea ce Pavel zice in versetul
acesta: „Ma bucur acum în suferintele mele pentru voi.” Nu va chem la o viata mizerabila. Va chem la o viata dureroasa. Dar
in durerea aceasta in toata Biblia gasiti crestini bucurandu-se in necazuri...
bucurandu-se de necazuri, pentru ca „necazul aduce rabdare, rabdarea aduce
biruinta în încercare... iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Însa nadejdea
aceasta nu înseala... pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata în
inimile noastre.”
Vrei sa experimentezi bucuria
profunda de a sti ca esti iubit de Dumnezeu? Da-ti viata pentru alta persoana.
Asuma-ti riscuri in trupul tau. Asuma-ti riscuri cu mintea ta, cu banii tai, cu
educatia ta. Ce lucru minunat: Dumnezeu ne cheama sa facem si sa fim.
„Crucea lui Hristos este pentru
ispasire. Crucea noastra este pentru raspandire.” Acesta este un citat a lui
Iosif Ton, alt roman. Dati-mi voie sa inchei cu cateva istorisiri pentru a va
ilustra despre ce vorbesc.
J. Oswald Sanders este mort. Avea
89 de ani cand l-am ascultat la Trinity Seminary intr-o capela acum cativa ani.
Cred ca era la inceputul anilor 90. Si ne-a spus o povestire despre calatoriile
lui. Trebuie sa zic asta: Era un om batran nu? 89 de ani e batran. Si predica,
si predica cu putere si a zis ca niciunul dintre noi nu trebuie sa ne pensionam
vreodata... si a scris o carte in fiecare an de cand avea 70 de ani. M-a
impresionat nespus de mult! 19 carti incepand de la 70 de ani. Vrei sa fi
scriitor? Ai vreo 50 de ani sa te pregatesti. Si apoi da-i drumul la 70 de ani!
O... America! Nu te duce in Mexic sau New Mexico sau Florida! Du-te la
biblioteca! Sau... cu reducerea ta de pensionar ia un avion spre Oman.
Asa ca ne-a povestit o
intamplare, si vreau sa v-o spun. Un misionar indigen mergea pe jos din sat in
sat in India, unde el fusese. Greutatile lui erau multe. Dupa o zi lunga de
multi kilometri si multa descurajare a ajuns la un anumit sat. Si a incercat sa
evanghelizeze chiar inainte de apus. Si ei l-au respins... l-au dus afara din
oras: „nu vrem sa te auzim.” Asa ca obosit si descurajat s-a pus sub un pom si
a adormit. Tarziu seara s-a trezit brusc si tot satul era in jurul lui. Si
liderul lor era asupra lui, si desi era uimit, omul acela a zis: „Am iesit sa
vedem ce fel de om esti si cand am vazut umflaturile de la picioarele tale...
ne-am simtit rau pentru ce am facut, asa ca am ajuns la concluzia ca esti un om
sfant cu un mesaj important pentru noi. Si suntem aici sa te lasam sa ne
vorbesti.” Si Oswald Sanders a concluzionat ca acele picioare, acelee frumoase
picioare... „Cat de frumoase sunt pe munti picioarele celor ce vestesc
pacea...” Ca acele picioare, cu umflaturi, au spus: „Am un mesaj care merita sa
fie ascultat.”
Cred ca aceasta este o ilustratie
perfecta pentru: „Implinesc in trupul meu, in suferintele mele... ceea ce
lipsesste patimilor lui Hristos.” Hristos nu poate fi acolo in satul acela. Dar
noi suntem trupul Lui pe pamant si Hristos are o suferinta principala sa ofere
lumii. Si aceasta inseamna pentru misionari sa se ofere oamenilor.
Am o alta povestire. Billy Graham
a avut o Conferinta de evanghelizare itineranta in Amsterdam. Cred ca in 1990.
Un razboinic Massai a aparut acolo, si era evanghelist. Si Michael Card, de
aici din orasul acesta, cantaret, a scris povestea aceasta intr-o revista pe
care am citit-o. Si... dati-mi voie sa v-o citesc pentru ca este si mai
dramatica decat cea dinainte. „Intro zi, Joseph...”- este razboinicul Massai
care a aparut in Amsterdam din tribul lui. „Intr-o zi, Joseph, care umbla pe un
drum calduros si murdar din Africa s-a intalnit cu cineva care a impartasit
Evanghelia lui Isus Hristos cu el. Si atunci si acolo a acceptat pe Isus
Hristos ca Domn si Mantuitor. Puterea Duhului Sfant a inceput sa transforme
viata lui si a fost umplut cu atata entuziasm si bucurie incat primul lucru pe
care a vrut sa il faca a fost sa se intoarca in satul lui si acolo... sa
impartaseasca Vestea Buna cu membrii din tribul lui. Joseph a inceput sa mearga
din usa in usa spunand la toata lumea care a intalnit despre Cruce....
suferinta. Si despre mantuirea pe care El a oferit-o... astepta sa vada fata
lor luminandu-se, cum a fost cu el.
Dar spre surprinderea lui,
satenii nu numai ca nu le-a pasat, dar ei au devenit violenti. Oamenii din sat
l-au prins, si il tineau la pamant pe cand femeile il bateau cu fire de sarma ghimpata.
A fost tarat afara din sat si lasat sa moara in tufisuri. Joseph a reusit sa
ajunga pana la un izvor de apa si acolo, dupa ce a petrecut zile inconstient, a
gasit putere sa se ridice. S-a intrebat despre receptia ostila pe care a
primit-o de la oamenii pe care i-a cunoscut toata viata. A decis ca probabil
spusese ceva gresit sau ca a omis ceva din povestea lui Isus. Dupa ce a exersat
mesajul pe care il daduse si prima oara, a decis sa se intoarca si sa impartaseasca
acel mesaj din nou.
A schiopatat pana in mijlocul
colibelor, si a inceput sa Il vesteasca pe Isus: „A murit pentru voi pentru ca
sa aveti iertarea si sa Il cunoasteti pe Dumnezeul adevarat.” – a spus. Din nou
a fost prins de oamenii din sat si retinut pe cand femeile il bateau... redeschizand
ranile care abia incepusera sa se vindece. Inca o data l-au tarat inconstient
din sat si l-au lasat sa moara. A supravietui la prima bataie a fost ceva
deosebit... a supravietui la a doua a fost un miracol.
Inca o data, zile mai tarziu
Joseph s-a trezit in salbaticie – ranit, zgariat, decis a se intoarce. S-a
intors la micul sat si de data aceasta l-au atacat inainte sa aiba
oportunitatea de a deschide gura. Pe cand il inconjurau pentru a treia si
posibil ultima data... le-a vorbit iarasi despre Domnul Isus Hristos. Inainte
de a lesina ultimul lucru care l-a vazut a fost cum femeile care il bateau au
inceput sa planga. De data aceasta s-a sculat in patul lui. Acei ce cu atata
severitate l-au batut incercau acum sa ii salveze viata... si sa il ingrijeasca
sa isi revina. Si satul intreg s-a intors la Hristos.
Cred ca acesta este un exemplu a
ceea ce Pavel a vrut sa zica in Coloseni 1:24. „Ma bucur acum în suferintele
mele pentru voi; si împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos în trupul
meu.”
Inca o poveste. Este aproape
imposibil pentru noi sa apreciem povestea vaduvei cu banutul. Va amintiti...
toti bogatii erau generosi din bogatiile lor pe cand puneau banii in templu. Si
vaduva care avea doua monede a venit si ea le-a pus pe amandoua inauntru. Si
Isus se uita si le zicea ucenicilor: „A pus mai mult decat oricare altul."
Nu trebuie sa fi o persoana mare sau bogata sau desteapta pentru ca sa Il
impresionezi in mod deosebit pe Isus. A pus totul. Acum aproape toata lumea ar
zice: „E o prostie. Cum isi va plati chiria acum?” Prudenta e... normala in
bisericile locale. „Fii prudent, ai grija, nu-ti asuma prea multe riscuri... ca
de exemplu sa dai tot ce ai." Este greu sa ne imaginam aceasta in tara
asta dar... va dau o ilustratie cu o poveste din Haiti care este o versiune
moderna.
„Biserica avea o sarbatoare de
multumire si fiecare crestin...” – este o istorisire a lui Stanford Kelly.
„...fiecare crestin a fost invitat sa aduca o ofranda de dragoste la
sarbatoarea multumirii. Un plic a unui haitian numit Edmund avea treisprezece
dolari. Cantitatea aceea era salariul unui lucrator pe 3 luni acolo. Kelly a
fost la fel de surprins ca si cei ce numara colecta duminicala in America si
vad 6000 de dolari intr-un plic. S-a uitat dupa Edmund, dar nu l-a vazut. Apoi,
Kelly l-a intalnit in sat si l-a intrebat. I-a cerut insistent sa ii dea o
explicatie si a aflat ca Edmund si-a vandut calul... pentru ca sa poata da cei
13 dolari ca dar lui Dumnezeu pentru pricina Evangheliei. „Dar de ce nu ai
venit la sarbatoare?" A ezitat si nu a vrut sa raspunda. Pana la urma
Edmund a zis: „Pentru ca nu aveam nici o camasa de purtat.”
Scopul lui Dumnezeu in crearea
universului... creandu-va pe voi toti 18.000... Scopul lui Dumnezeu creandu-va
pe voi toti... si pe parintii vostri, si scolile voastre, si lumea aceasta…
Scopul lui Dumnezeu in crearea voastra... a fost ca sa expuna maretia slavei
harului Sau... in mod suprem prin suferinta Fiului Sau.
Apoi Fiul a zis: „Oricine vrea sa
fie ucenicul meu, sa isi ia crucea... sa isi ia crucea si sa Ma urmeze.”
Si Pavel a zis: „Ma bucur acum în
suferintele mele pentru voi... siîmplinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos. Implinesc ce lipseste
suferintelor lui Hristos in trupul meu."
Asa ca... pentru Isus, va indemn
sa veniti si sa va uniti cu El pe drumul inspre Calvar pentru pricina
natiunilor. Sunt atatea natiuni... si atatea campusuri... si atatia prieteni ai
vostri... care au nevoie ca voi sa va asumati riscuri... expunandu-L pe Hristos
lor.
Ne gasim aici, la Ioan 5, si voi parcurge cu voi pasajul, si va deveni tot
mai incisiv, pentru ca acesta este felul in care Isus il dezvolta. Asta este de
la versetul 40 pana la versetul 47, si vom termina capitolul, daca Domnul vrea.
Poate ca voi relua cateva versete in viitor dar, vom trece prin tot, si va voi
arata cum decurge.
Sa incepem cu versetul 30. "Eu nu pot face nimic dela Mine
Insumi," a zis Isus. Si a mai zis aceasta inainte, subliniaza armonia Lui
perfecta cu Tatal. "Un pas il face El, un pas il fac Eu... suntem
intotdeauna in perfecta sincronizatie unul cu altul." Aceasta este ceea ce
inseamna sa fie Amandoi Dumnezeu. "Judec dupa cum aud; si judecata Mea
este dreapta, pentru ca nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimis."
Acum, in loc sa iau partea buna de aici, cand am citit textul acesta m-am
gandit: "Acesta va fi un pasaj despre dreptatea judecatii lui Isus."
Dar nu se mai pomeneste nimic din astea dupa aceea. Nu aceasta ia Isus din
versetul acesta. Ceea ce Isus ia din versetul 30 este ca El nu cauta Voia Lui
ci Voia Celui ce L-a trimis. Putem vorbi alta data de ce aceasta asigura
dreptatea judecatii Lui, si aceasta spune El, priviti: "...si judecata Mea
este dreapta, PENTRU CA nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a
trimis." Si tema aceasta: "Nu Eu ci Dumnezeu, nu Eu ci Dumnezeu, nu
voia mea ci voia lui Dumnezeu, nu proslavirea Mea... ci proslavirea lui
Dumnezeu, nu marturia Mea ci marturia lui Dumnezeu despre Mine," despre
aceasta se vorbeste in restul capitolului. Asta este intentia Lui.
Haideti deci sa Il urmam, versetul 31 la 36. Chiar daca El zice acum ca
marturia Lui nu este marturia decisiva pentru El, El are martori, Ioan
Botezatorul sau minunile Lui dumnezeiesti. Sa citim. "Daca [numai] Eu
marturisesc despre Mine Insumi, marturia Mea nu este [considerata]
adevarata." Sar peste doua cuvinte de acolo ca sa fie literal. "Este
un Altul, care marturiseste despre Mine; si stiu ca marturisirea, pe care o
face El [sau "el"] despre Mine, este adevarata." Acum, acesta
poate sa fie Dumnezeu Tatal sau Ioan Botezatorul. Amandoi sunt numiti in
urmatoarele versete ca martori ai lui Isus. Poate ca vrea sa fie ambiguu pentru
amandoi. Versetul 33: "Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit pentru
adevar. Nu ca marturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun
lucrurile acestea pentru ca sa fiti mantuiti." In alte cuvinte,
"Marturia omului, a lui Ioan in special, marturia oamenilor nu este
decisiva in Cine sunt Eu." Da, poate fi adevarata... Si cred ca aici cand
zice "pentru ca sa fiti mantuiti..." acest lucru poate fi folositor!
"Daca a auzi aceasta marturie de om va ajuta sa treceti peste partea grea,
daca va ajuta sa va indreptati spre Mine, sa va simtiti mai siguri ca ceea ce
zic este adevarat, binecuvatati lucrul acesta si fiti mantuiti prin el! Dar nu
este decisiv. Eu nu primesc marturie de la oameni." Insemnand "nu o
primesc ca creditarea decisiva ca Eu sunt Adevarat." Versetul 35:
"Ioan era lumina, care este aprinsa si lumineaza, si voi ati vrut sa va
veseliti catava vreme la lumina lui. Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui
Ioan." La aceasta se refera cand zice ca nu primeste marturia oamenilor,
ca nu are nevoie de ea. "Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan,
caci lucrarile, pe cari Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile
acestea, pe cari le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimes."
"Asa ca la urma urmei, marturia finala si decisiva despre ca Eu sunt
Adevarat este marturia lui Dumnezeu. Dumnezeu Mi-a dat aceste lucrari sa le
fac, si Eu pasesc in toate cu Tatal asa incat atunci cand fac lucrarile acestea
voi vedeti lucrarile lui Dumnezeu si cand vorbesc Eu, voi ascultati cuvintele
lui Dumnezeu, si Dumnezeu marturiseste ca Eu sunt adevarat."
Acum, aici vine partea dureroasa a pasajului, versetele de la 37 la 47.
Daca aceasta este adevarat, am un martor, si da, este si un om, si da, ati vrut
sa il auziti, dar... Eu am pe Cineva mai mare decat Ioan, lucrarile Mele sunt
de la Tatal, Dumnezeu marturiseste prin Mine. Acum, daca asta este adevarat...
de ce oamenii care se presupune ca Il cunosc cel mai bine pe Dumnezeu, nu cred?
Despre aceasta se vorbeste in restul pasajului. Pasajul acesta, incepand de
aici, de la versetul 37 la 47, este o acuzare persistenta impotriva necredintei
ascultatorilor Lui. Sase acuzari. Una dupa alta. Si apoi vine, aproape la
sfarsit, o profunda explicare de se intampla asa ceva. "De ce nu cred
oamenii acestia? Iata Eu sunt aici! Ioan a fost martor, si ei au vrut sa-l
asculte pe Ioan, si Dumnezeu lucreaza prin Mine... vorbesc intr-un mod...
lucrez intr-un mod in care nici un om a lucrat vreodata si nici nu ar putea
lucra. De ce nu cred?" Acuzarea numarul unu. O sa trec prin ele, si o sa
vi le arat si voua.
Acuzarea numarul unu, versetul 37 si 38. "Si Tatal, care M-a trimes, a
marturisit El Insus despre Mine. Voi nu I-ati auzit niciodata glasul, nu I-ati
vazut deloc fata; si Cuvantul Lui nu ramane in voi, pentru ca nu credeti in
Acela, pe care L-a trimis El." Niciodata nu L-au auzit pe Dumnezeu,
niciodata nu L-au vazut pe Dumnezeu, Cuvantul Lui nu este in ei si nu cred in
Acel pe care El L-a trimis. Acuzarea numarul unu.
Numarul doi. Versetul 39 si 40. "Cercetati Scripturile, pentru ca
socotiti ca in ele aveti viata vecinica, dar tocmai ele marturisesc despre
Mine. Si voi refuzati[*] sa veniti la Mine." Aceasta literal este:
"voi nu vreti sa veniti la Mine." Este atat de important. Am scris
aceasta in lista mea si vreau sa o trimit la editorii Bibliei ESV ca sa il
traduca mai bine. Aceasta trebuie sa fie tradus "voi nu vreti sa veniti la
Mine," pentru ca nu pot sa imi expun punctul meu de vedere fara traducerea
aceasta literala. Intrebarea este, "De ce Il refuza?" Si ne spune: Nu
vor sa vina! "Nu vreti sa veniti, ca sa aveti viata. Asa ca cititi Vechiul
Testament, care vorbeste despre Mine peste tot," o sa predic despre
aceasta in cateva saptamani... "oriunde Vechiul Testament indruma catre
Mine, si motivul pentru care nu veniti este pentru ca nu vreti!" Aceasta
este acuzarea numarul doi.
Acuzarea numarul 3. Versetele 41 si 42. "Eu nu umblu dupa slava care
vine dela oameni. Dar stiu ca n-aveti in voi dragoste de Dumnezeu."
"Nu am nevoie de slava oamenilor sa Ma completeze. Nu implinesc pofta
inimii Mele avand nevoie de lauda voastra. Dar voi, voi sunteti atat de plini
de alte lucruri, atatea pofte, voi nu Il iubiti pe Dumnezeu. Nu Il
iubiti." Aceasta este acuzarea numarul trei.
Numarul 4. Versetul 43. "Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu Ma
primiti; daca va veni un altul, in numele lui insus, pe acela il veti
primi." Acuzarea numarul patru; "Nu ma primiti, ma respingeti, vreti
un alt fel de Mesia. Daca altul vine in numele lui insus, mergeti dupa el, dar
nu vreti sa veniti dupa Mine." Oh, uau. Ne apropiem de fund acum... fundul
sufletelor noastre... inca nu, dar aproape. De ce ar merge ei dupa un mesia
care vine in numele lui insus? Ce se intampla cu oamenii acestia? De ce l-ar
face asta asa de atractiv pe un om pentru ei? Sa vina in numele lui insus. Ne
vom intoarce la asta. Aceasta este acuzarea numarul patru.
Numarul cinci. Versetul 44. "Cum puteti crede voi, cari umblati dupa
slava, pe care v-o dati unii altora, si nu cautati slava care vine de la
singurul Dumnezeu?" Aceasta nu are raspuns in pasaj pentru ca este un
fapt. "Cum puteti crede voi?" Nu cere nici o informatie aici.
"Cum puteti crede voi, care capatati slava unii de la altii?"
Raspunsul: "Nu puteti!" Asta zice. Cum sa astepti sa creada oamenii
daca esti indragostit de slava oamenilor? Cum ai putea crede daca esti
indragostit de aplauze? Nu poti! Acum am atins fundul. Nu poti. Daca esti in
felul acesta, nu poti crede. Aceasta este acuzarea numarul cinci.
Numarul sase. Versetele 45 la 47. "Sa nu credeti ca va voi invinui
inaintea Tatalui; este cine sa va invinuiasca: Moise, in care v-ati pus
nadejdea. Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine." Aceasta
este o declaratie extraordinara. "Pentru ca el a scris despre Mine."
Iar gasim aceasta. Versetul 47: "Dar daca nu credeti cele scrise de el,
cum veti crede cuvintele Mele?" Nu le veti crede, pentru ca nu credeti. Va
puteti imagina cat de ofensiva a fost aceasta afirmatie? Nici nu va puteti
imagina! A vorbi asa face ca un om sa fie crucificat. "Nu il credeti pe
Moise asa ca nu Ma credeti nici pe Mine. Nu credeti scrierile lui, asa ca nu
puteti crede nici cuvintele Mele. Toate scrierile lui Moise arata despre
Mine," a doua jumate a versetului 46, "Pentru ca el a scris despre
Mine. Dar voi nu vedeti, nu vedeti. De ce nu vedeti aceasta? Nu aveti nevoie de
Mine ca sa va judec, Moise va va judeca. O sa se arate in muntele
transfigurarii, Ma cunoaste, a scris despre Mine. M-a vazut, Ma iubeste, Ma
slaveste. Este uimit acolo in Cer de faptul ca nu credeti in Mine. Si va fi
martor impotriva voastra in Ziua de pe Urma." Asa ca, acesta este totalul.
Versetul 38: "Cuvantul lui Dumnezeu nu ramane in voi, nu credeti in
Cel trimis de El." Versetul 40: "Nu vreti sa veniti la Mine."
Versetul 42: "Nu aveti dragostea lui Dumnezeu in voi." Versetul 43:
"Nu Ma credeti." Versetul 44: "Nu ma puteti crede."
Versetul 46: "Nu il credeti pe Moise, si nu Ma credeti pe Mine." O
acuzare persistenta.
Iata intrebarea: De ce a fost scrisa Evanghelia aceasta? Vrea cineva sa imi
spuna versetul? Capitolul...? 20. Versetul...? 31. Pe cand vom termina, cand
vom termina cu seria aceasta, toata lumea va sti aceasta, bine? Ma intorc acolo
mereu si mereu si mereu. Ioan 20:31 "Dar lucrurile acestea au fost scrise,
pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand,
sa aveti viata in Numele Lui." Asa ca obiectivul cartii este ca voi sa
credeti. Deci, ce vrea de aici? Credeti ca doar scoate cuvinte din gura pentru
ca nu-I place de oamenii acestia? Acestia sunt poporul Lui. Plange pentru
acesti oameni. "Ierusalime, Ierusalime! De cate ori am vrut sa strang pe
copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-ati vrut!" Nu-i ca
nu-I place de oamenii acestia! Ii e dor de ei si va muri pentru ei. Ce vrea
atunci? Iata ce vrea: vrea sa expuna faptul necredintei si pricina necredintei
pentru ca toata lumea din incaperea aceasta sa stie de ce nu credeti, sau de ce
va costa atat sa credeti.
Aceasta nu este o problema a iudeilor. Iata un lucru interesant... adica
poate ganditi: "O, oare de ce nu intelegeau iudeii ca Mesia lor a
venit?" Nu este nici un indiciu in pasajul acesta ca problema
ascultatorilor este numai etnica sau religioasa in orice grup de pe planeta.
Numai un lucru este clar aici: este o problema esential umana. Asa ca sa nu
mergeti in directia gresita aici zicand: "Toti oamenii aceia!" Caci
este: "NOI toti, orbi, incapatanati, mandri, iubitori de slava... noi
oamenii." Evanghelia aceasta este una dintre cele mai iudaice din Biblie,
si intotdeauna merge mai departe de iudaism, la omenire. Intotdeauna. Este o
carte foarte profunda. Daca stai la suprafata, intotdeauna vorbeste iudeilor.
Cum sa nu! Cum altcumva? La cine daca nu? Isus este iudeu, un Rabin. Dar cand
ajunge la probleme, cu mine trateaza. Si cu voi.
Este un raspuns decisiv in aceste versete, 37 la 47. Numai unul, pentru
intrebarea: de ce, de ce ei, noi, nu credem sau ne este greu sa credem? Fundul
este aproape atins in versetul 40. Unde, literal, nu zice "voi refuzati sa
veniti la Mine," ci: "nu vreti sa veniti la Mine." Ceea ce vrem
noi, fratii mei umani, are un control nespus de mare in ceea ce putem crede. Daca
vrei ceva atat de mult, si a crede adevarul ia acel lucru de la tine, o sa
vezi, VEZI, adevarul ca eroare. Si ramai robit la ceea ce vrei. Puterea orbirii
a vointei umane este absolut uimitoare. Am trecut prin atatea divorturi, atata
curvie, atatea lucruri cu oameni... Si cand ii auzi vorbind... gandesti:
"Esti orb ca un liliac! Nu vezi ceea ce faci?!" "Dar imi place.
Mi se pare bine. Nu cred ca Dumnezeu vrea sa fiu nefericit." Eu, ca
pastor, stau inaintea puterii vointei umane, in mod reverentios. Este atat de
infernala puterea ei... Ceea ce noi vrem influenteaza capacitatea noastra de a
crede lucruri si de a vedea lucruri. O influenta uimitoare.
Asa ca acesta este aproape fundul. Inca nu este chiar fundul, dar este
puternic, si trebuie sa stiti aceasta: Isus va iubeste in momentul acesta. Va
ajuta sa intelegeti de ce luptati pentru a crede. O face chiar in clipa
aceasta. Isus va vorbeste; "De ce ma costa atat de mult sa cred? Stii
tu... cu crestinii aceia care par atat de emotionati. Eu nu o vad!" Acesta
este unul din motivele pentru care nu o vezi. Esti rob dorintelor, si simti ca
daca ai merge acolo, ca daca te predai in totalitate, ca daca te arunci cu
totul in piscina harului si a vietii, ai pierde prea mult, care nu este decat o
minciuna a iadului. Este numai castig la sfarsit. Dar diavolul nu vrea sa vezi
asta.
Asa ca haideti sa atingem linia de fund. Este in versetul 40. Am vazut in
notitele mele un alt lucru, inainte sa ajungem la fund; Motivul pentru care
Isus i-a zis imediat lui Nicodim - Nicodim e unul din acesti oameni, una din
aceste fiinte umane care a zis : "Ce...? Trebuie sa intri in pantacele
mamei tale a doua oara si sa te nasti?" Aceasta este orbire totala. Si
Isus i-a zis: "Vantul bate incotro vrea, nu sti de unde vine nici unde se
duce. Asa este cu toti cei nascuti din Duhul." Trebuie sa fim nascuti din
nou. Aceasta ma rog, ne-am rugat acolo jos, Doamne sufla in camera aceasta.
Pentru ca eu nu pot sa mantuiesc pe nimeni. Nici voi nu puteti mantui pe
nimeni, nici pe voi insiva. Dar Duhul Sfant poate taia radacina acestei dorinte
controlatoare, in asa fel incat dintr-o data esti liber sa fi rational, si
liber sa vezi, si sa urmezi.
Asa deci, versetul 44 este fundul. Si versetul 43 arata cum functioneaza.
Ceea ce vreau sa zic cu fundul: Este fundul explicatiei, daca ai lua aceste 10
versete, si te intrebi: "care este fundul explicatiei pentru
necredinta?" Acesta ar fi versetul 44. Si daca te intrebi: "si cum
funcioneaza aceasta?" Ar fi versetul 43. Asa ca o sa petrecem restul
timpului in aceste doua versete. Versetul 44: "Cum puteti crede
voi..." Insemnand: "Nu puteti." "...voi care primiti slava
pe care v-o dati unii altora... si nu cautati slava care vine dela singurul
Dumnezeu?" "Nu puteti crede." "De ce?" "Pentru ca
va place slava oamenilor, nu slava lui Dumnezeu. O iubiti." Este atat de
placut sa fi laudat, magulit, acceptat, aplaudat... este atat de placut! Nu Il
vreti pe Isus pentru ca vreti slava oamenilor. Vreti sa fiti centrul, vreti sa
aveti controlul, vreti sa fiti inaltati, vreti sa fiti laudati, vreti sa fiti
cineva. Luati oricare dintre acestea care pare sa vi se potriveasca mai bine.
Pentru mine, toate mi se potrivesc la perfectiune. Acesta sunt eu! Din fire,
stimez caderea omenirii in puterea ei asupra mea. M-am nascut in felul acesta.
Am scuipat poruncile parintilor de cand aveam 3 zile. Si niciodata nu m-am
schimbat in radacina mea umana. Pana cand Dumnezeu a lucrat, si a omorat omul
cel vechi. Si a adus la viata o noua fiinta, care uraste lucrurile acestea, si
se lupta impotriva lor in fiecare zi, si singurul motiv pentru care staruiesc
in credinta, este ca Dumnezeu continua sa Se arate ca sa ma ajute sa fac sa
moara omul acela vechi, in fiecare zi. Nu trebuie sa imi aduc aminte de acum 50
de ani cum era aceasta. Doar trebuie sa imi amintesc de acum o ora, sau poate
acum 5 secunde, sperand sa va placa predica aceasta. Si cui ii pasa? Numai sa
fiti mantuiti conteaza. Este o povara atat de grea.
Asa ca, versetul 43 mi se pare destul de clar: Nu puteti crede daca aveti o
legatura de dragoste necontrolata de Duhul Sfant, cu lauda oamenilor, cu slava
oamenilor si nici o legatura de dragoste cu slava lui Dumnezeu. Acum, cum
lucreaza aceasta? Versetul 43. "Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu
Ma primiti; daca va veni un altul, in numele lui insus, pe acela il veti
primi." De ce? "Nu ma veti primi pe Mine pentru ca vin in Numele
Tatalui. Dar, daca as veni in alt fel, in Numele Meu propriu, fara sa atrag
toate privirile asupra Tatalui; judec cum judeca El, umblu cum umbla El,
vorbesc cum vorbeste El, sunt in totalitate al Lui, toate sunt pentru slava
Lui, sunt aici sa Il slujesc, in umanitatea Mea M-am golit de toate
prerogativele dumnezeiesti, voi fi ascultator pana la moarte, si inca moarte de
cruce. Nu vreti aceasta, asa-i?" Clar ca nu vor. Nimeni nu vrea un Mesia
ca Acela, NIMENI! Numai daca Dumnezeu lucreaza.
De ce am vrea noi pe cineva care vine in numele lui insusi? "Vin in
numele meu! Sunt cel mai mare!" Pentru ca este la fel ca noi. Asa ca nu ne
face sa ne simtim culpabili, si nu ameninta ego-ul nostru, pentru ca putem sa
ne acomodam si sa mergem tantosi asa cum e el tantos. Facandu-ne cale sa
ajungem regi. Nu este o amenintare sa ai un rege tantos, dar un rege umil ma
face pe mine sa ma simt prost. Pentru ca iubesc puterea, iubesc lauda, iubesc
sa comand... si Isus a venit, si oriunde mergea, oamenii nenorociti erau
atrasi, si oamenii mandri trebuiau sa dea inapoi. Si este foarte usor sa vedem
de ce. El nu a venit in Numele Sau, insemnand ca intodeauna zicea: "Sunt
al Tau Tata. Nu voia Mea ci a Ta sa se faca in noaptea aceasta." Este
inspaimantator. Urmezi pe un Mesia ca Acela, iti cauti singur moartea.
Intotdeauna trebuie sa te orientezi catre El, nu catre tine... intotdeauna
trebuie sa cauti slava Tatalui, nu a ta, trebuie sa slujesti in loc sa fi
slujit. Aceasta inseamna moarte! Si viata... si viata! Viata adevarata, viata
vesnica. Dar si moartea este reala, nu-i asa? Daca iti cunosti stricaciunea,
asa cum eu o invat pe a mea, ai sti ca a-L urma pe El este mortal. Cat imi doresc...
sa fiu un slujitor mai bun. Am 63 de ani, si sper sa pot creste. Sper sa pot
creste in jos... Nu vreau sa ma dau batut, am fost crestin in toti acesti ani,
si nu vreau sa zic: "Pana aici a fost, am ajuns la nivelul maxim de
sfintire a lui John Piper!" Asta este ceva groaznic, vreau sa merg mai
departe. Sper ca si voi vreti.
Ultima intrebare: De ce este dragostea mea pentru slava oamenilor atat de
contradictorie cu natura credintei, incat nu pot sa cred daca o am. De ce? Ce
se intampla cu credinta? Ce este cu credinta, pentru ca El zice: "Cum
puteti crede, cum puteti avea credinta, credinta in Mine... cum puteti avea
credinta daca iubiti slava oamenilor?" Si zice, "Nu puteti." De
ce? De ce nu le pot avea pe amandoua? Cred ca le pot avea pe amandoua! Cred ca
pot iubi slava oamenilor si sa ma incred in Isus, de ce nu? Ba chiar cred ca
a-L iubi pe Isus este o buna metoda pentru a primi slava de la oameni! In
biserica aceasta asa s-ar intampla. De ce? Este ultima intrebare, pana la
nivelul acesta pot sa ajung. Lucrez cu mine aici, voi puteti observa.
Motivul numarul unu: credinta, in natura ei, in Biblie, da toata slava lui
Dumnezeu... si nu asteapta nici o slava in ea, pentru ea. Este un pasaj cheie:
Romani 4:20 "...Avraam s-a intarit in credinta, slavindu-L pe
Dumnezeu." Avraam s-a intarit in credinta... si care era natura ei, natura
acestei tarii? I-a dat toata slava lui Dumnezeu. Atunci cand credinta vine la
Isus, vine fara nici o dorinta de a fi slavita, sau laudata. Credinta vine la
Hristos fara nici o dorinta de a fi glorioasa... sau de a fi laudata.
Sfintilor, veti fi glorificati! Romani 8:30, "Pe acei pe care i-a socotit
neprihaniti, i-a si glorificat." Si ghiciti, nu va fi a voastra! Va fi a
Lui! Va va cuprinde in ea. Si voi niciodata nu va veti lauda cu ea. Va va umili
pana la pamant faptul ca ati fost facuti sa straluciti ca Soarele in imparatia
Tatalui vostru! Da, vei straluci, sfant umil. Da, vei straluci. Acolo va fi o
slava divina peste tine pentru ca ai venit la Hristos fara sa astepti vreo slava
pentru a fi venit singur, si nemeritand nici o slava in tine insuti. Acesta
este primul motiv pentru care iubirea de slava omoara si face credinta grea. La
inceput, ca pentru unii din voi chiar acum, daca va veti pune credinta in
Hristos ca sa fiti mantuiti, pentru prima oara, si pentru restul dintre noi,
fiecare zi din viata noastra este greu sa credem intr-o fagaduinta de a face un
lucru greu daca lucrul acela greu poate pune un ou in fata mea plina de
demnitate. Aceeasi problema, fie la inceput, fie 50 de ani mai tarziu.
Ultimul motiv. Celalalt motiv pentru care iubirea slavei oamenilor este
contradictorie credintei este pentru ca credinta se adapa cu apa vie pentru
satisfactia sufletelor noastre. Asta este Ioan 4, Ioan 6:35, "Veniti la
Mine, Eu sunt apa, sunt apa vie, beti din Mine..." Aceasta este credinta.
Credinta este a veni la Isus pentru a bea apa vie pentru sufletele noastre
nespus de insetate in asa fel incat sufletele noastre sa fie odihnite,
satisfacute, alinate, adanc fericite in tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi in
Isus. Si cand aceasta se intampla, scoate afara ravna robitoare pentru slava
oamenilor. Nu aveti nevoie de ea! O data ce ati gustat apa asta, fantana lui
Isus, fantana a tot ceea ce Dumnezeu este in acceptarea lui Hristos... Cine mai
are nevoie de acceptarea oamenilor vreodata? Acesta este un barometru al
credintei voastre, cat de disesperat ravniti sa le placeti oamenilor. Nu este
rau sa fi placut, nimanui nu ii place sa fie neplacut, eu vorbesc despre o
lacomie, o nevoie, un control in viata ta: "Trebuie sa fiu placut, trebuie
sa fiu acceptat, trebuie sa fiu laudat, am nevoie, am nevoie, am nevoie!"
Este o dependenta, o robie care controleaza vietile noastre a avea nevoie de
mai multa lauda, mai multe statistici in favoarea noastra, mai multe cuvinte
placute, mai putine critici, mai mult, mai mult, mai mult! Si niciodata nu
satisface. Este o inaltare, ca drogurile, o inaltare, apoi te doboara... asa
functioneaza asta.
Asa ca, inchei. Cand ai gustat frumusetea lui Dumnezeu si acceptarea lui
Dumnezeu in Hristos, dependenta de acceptarea oamenilor este rupta si esti
eliberat. Asa ca, Dumnezeule, vino, si daruieste-ne chiar acum, in incaperea
asta, niste ochi deschisi ca sa Iti vada slava... si ca papilele gustative de
pe limba sufletelor noastre sa fie trezite... ca sa gustam cat de dulce este
Apa vie, mai dulce ca mierea, mai dulce ca slava oamenilor, si daruieste-ne
astfel credinta, si elibereaza-ne. Fie ca Dumnezeu sa faca aceasta pentru voi.
Amin.
Sa ne rugam.
Tata, suntem toti culpabili in asta... nu este nici un semn de aratare la
nimeni aici, nu aratam catre iudei, nu aratam catre necredinciosi, nu aratam in
nici un alt loc, ci in oglinda... unde tindem inspre a ne vedea pe noi insine
mult mai buni decat suntem. Iti multumesc Isuse, Iti multumesc, pentru ca ai
pus cuvintele acestea inaintea noastra, pentru ca ne-ai aratat unele dintre
motivele pentru care ne este greu sa credem in Tine, sa ne incredem in Tine,
odihnindu-ne in Tine... si omoara-le. Te invitam ca grup, eu Te invit, stiu ca
nu pot sa vorbesc pentru toti, dar noi toti care avem gandirea aceasta, te
invitam sa faci crucificearea aceasta, ceva nou in viata noastra. Ia toporul
harului si a Duhului, si taie radacina dragostei noastre pentru slava
oamenilor, si asa sa credem. Si sa te slavim pe Tine. Iti cer acestea in Numele
lui Isus.
Acum câțiva ani, când tocmai aveam patru copii și cel mai mare avea 3 ani, i-am pregătit pe toți pentru a merge la o plimbare. După ce ultimul biberon și-a găsit un loc și eram gata de plecare, copilul meu de doi ani s-a întors și mi-a spus: „Wow, ai mâinile pline!”
Ea ar fi putut foarte bine să spună: „Nu știi ce cauzează asta?” sau „Sunt toți ai tăi?”
Oriunde te duci, oamenii vor să vorbească despre copiii tăi. De ce nu trebuia să-i fi avut, cum ai fi putut să-i eviți și de ce ei nu vor face niciodată ceea ce tu ai făcut. Vor să se asigure că știi că nu vei mai zâmbi deloc odată ce vor fi adolescenți. Toate acestea la magazin, la rând, în timp ce copii ascultau.
O slujbă josnică?
Adevărul este că acum câțiva ani, înainte ca această generație de mame să se fi născut, societatea noastră decidea unde se situau copii pe lista priorităților. Când avortul a fost legalizat, am scris acest aspect într-o lege.
Un copil era mai prejos decât o universitate. Cu siguranță mai prejos decât o călătorie în jurul lumii. Mai prejos decât libertatea ta de a ieși noapte în timpul liber. Mai prejos decât antrenarea trupului tău la un gym. Mai prejos decât orice slujbă pe care o ai sau speri să o obții. De fapt, copii erau chiar mai prejos decât dorința ta de a sta degeaba și a te juca cu degetele, dacă asta era ceea ce vroiai să faci. Mai prejos decât orice. Copiii suntultimul lucru pe carear trebui să petrecivreodatătimpul fâcănd-ul.
Dacă ai crescut într-o astfel de cultură este foarte greu să primești o perspectivă biblică cu privire la maternitate, să gândești despre viața ta și copilul tău din perspectiva unei femei creștine libere. Cât de mult am ascultat adevăruri parțiale și jumătăți de minciuni? Credem că dorim copii din cauza urgenței biologice, sau a fantomei „mâncărimea copilului”? Suntem de fapt interesate de asta din cauza micuțelor hăinuțe drăguțe sau oportunităților pentru poze? Este maternitatea o slujbă josnică pentru acelea care nu sunt capabile de mai mult, sau care se mulțumesc cu o corvoadă? Dacă-i așa, oare ce a fost în capul nostru?
Nu este un Hobby
Maternitatea nu este un hobby, este o chemare. Nu colectezi copii pentru că îi consideri mai drăguți decât timbrele. Nu este ceva pe care să îl faci dacă timpul îți permite. Este motivul pentru care Dumnezeu ți-a dat timpul.
Mamele creștine își cresc copiii într-un teritoriu ostil. Atunci când ești în public cu ei susții și aperi obiectele culturale care nu-ți plac. Mărturisești public că apreciezi ceea ce Dumnezeu apreciază și că refuzi să valorifici ceea ce lumea valorifică. Ești alături de cei fără apărare și înaintea celor în nevoie. Reprezinți tot ceea ce cultura noastră urăște, pentru că reprezinți o viață de sacrificiu pentru alții - și ați da viața pentru alții reprezintă Evanghelia.
Cultura noastră pur și simplu se teme de moarte. Să-ți dai viața, în orice caz, este terifiant. În mod ciudat, această teamă energizează industria avortului: teama că visele tale vor muri, că viitorul tău va muri, că libertatea ta va muri - și încerci să scapi de această moarte alergând în brațele morții.
Aleargă la cruce
Dar un creștin ar trebui să aibă o paradigmă diferită. Noi ar trebui să alergăm la cruce. La moarte. Deci, renunță la speranțele tale. Renunță la viitorul tău. Renunță la drăguțele tale supărări. Renunță la dorința ta de-a fi recunoscută. Renunță la starea ta de nervozitate față de copiii tăi. Renunță la casa ta perfect curată. Renunță la revendicările despre viața pe care o trăiești. Renunță la viața imaginară pe care ai fi putut să o ai pentru tine însăți. Dă-i drumul.
Moartea față de tine însăți nu este încheierea poveștii. Noi, dintre toți oamenii, ar trebui să știm ce urmează după moarte. Viața de creștin este înviere, o viață care nu poate fi învinsă de moarte, felul de viață care este posibil doar dacă am mers la cruce și înapoi.
Biblia este clară cu privire la valoarea copiilor. Isus i-a iubit și nouă ni se poruncește să îi iubim, să îi creștem în învățătura Domnului. Trebuie să-L imităm pe Dumnezeu și să ne bucurăm de copiii noștrii.
Întrebarea este Cum
Întrebarea nu este dacă reprezinți Evanghelia, ci cum o reprezinți. Ți-ai jertfit viața pentru copiii tăi fără resentimente? Calculezi tot ceea ce faci pentru ei așa cum un pungaș care dă cu împrumut își calculează datoriile? Sau le dai viață așa cum Dumnezeu ne-a dat-o nouă – de bună voie?
Nu este deajuns să te prefaci. Poate reușești să păcălești câteva persoane. Persoana de la coada din magazin te poate crede când își afișezi un zâmbet fals, dar copiii tăi nu te vor crede. Ei știu foarte bine cum te raportezi la ei. Ei știu lucrurile pe care le pui mai presus de ei. Ei știu toate resentimentele și amărăciunile care le ai față de ei. Ei știu că ai falsificat un zâmbet vesel când ai răspuns acelei doamne, ca mai apoi să șoptești amenințări sau să strigi la ei în mașină.
Copiii știu diferența dintre o mamă care încearcă să salveze aparențele față de un străin și o mamă care le apără viața și valoarea cu zâmbetul ei, dragostea ei și o loialitate absolută.
Mâinile pline de lucruri bune
Când fetița mea mi-a spus: „Ai mâinile pline!”, am fost așa de recunoscătoare că ea deja a știu care va fi răspunsul meu. Era același pe care l-am dat de multe ori: „Așa e, pline de lucruri bune!”
Trăiește Evanghelia în lucrurile pe care nimeni nu le vede. Fă sacrificii pentru copiii tăi în locuri unde doar ei vor ști asta. Pune viața lor mai presus de a ta. Crește-i în aerul curat al Evangheliei trăite. Mărturia Evangheliei în micile detalii ale vieții este mai valoroasă pentru ei decât îți poți tu imagina. Dacă le comunici Evanghelia, dar trăiești pentru tine, nu o vor crede niciodată. Dă-ți viața pentru ei în fiecare zi cu bucurie. Renunță la autocompătimire. Renunță la amărăciunea cauzată de vase, rufele de spălat și cum nimeni nu știe ce înseamnă cu adevărat să te spetești muncind.
Încetează să te mai agați de tine și agață-te de cruce. Există mai multă bucurie, mai multă viață și mai mult râset de cealaltă parte a morții decât poți duce de unul singur.
Rachel Jankovic este soție, casnică și mamă. Autoare a "Loving the Little Years" și scrie pe blogul Femina. Soțul ei este Luke, și au 5 copii: Evangeline (5), Daphne (4), Chloe (2), Titus (2), and Blaire (5 luni).
De ce este așa de greu să găsești puțină liniște sufletească?
Păi, pacea este mai greu de găsit când trăiești într-o zonă caracterizată de război. Și, fie că îți place sau nu, ești într-un război. Acest război are proporții cosmice. Îl implică pe Dumnezeu, pe oameni, pe îngeri, pe demoni, principate, puteri, națiuni și antichriști.
Și știi care este frontul unde se dă bătălia? Este în mintea ta.
Iată cum descrie aceasta Pavel în 2 Corinteni 10:3-5
Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
Unde este lupta acerbă? Acolo unde sunt gândurile tale. Care sunt cetățile întărite care țin prizonieri oamenii? Argumentele și opiniile.
Și argumentele nu sunt numai cetăți întărite, ele sunt arme de distrugere în masă. Adam și Eva (și noi toți împreună cu ei) suntem doborâți din cauza unui argument. Ei au crezut argumentul șarpelui și au încetat să-L mai creadă pe Dumnezeu.
Aceasta este esența mortală a păcatului: a nu-L crede pe Dumnezeu. A nu-L crede pe Dumnezeu înseamnă să te aliezi cu Satana, cel despre care Isus a spus că este „ucigaş şi nu stă în adevăr...căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44)
Nu îl vrei pe Satana ca şi aliat. El este un trădător. El urmăreşte să te omoare cu minciuni.
Ai grijă la emoţiile tale. Ele sunt semnale ale argumentelor. Emoţiile tale, care pot veni peste tine ca nişte vagi impresii şi dispoziţii, sunt de obicei răspunsuri la un argument. Dispoziţiile nu vin de niciunde. Atunci când suntem supăraţi, descurajaţi, deprimaţi, anxioşi, autocompătimitori, temători sau iritabili, este foarte probabil că noi credem ceva foarte specific.
A te lupta cu păcatul înseamnă să te lupţi cu necredinţa – sau să dărâmi argumente. Şi, pentru a ne putea lupta eficient cu necredinţa, trebuie să doborâm îndoielile şi ispitele cu argumente specifice.
Ce anume ni se spune şi ni se promite? Doar atunci putem distruge argumentele false ale inamicului cu cele adevărate.
Diavolul nu doreşte ca noi să gândim clar despre păcat. Vrea să continuăm să gândim vag ca să ne ţină prizonieri şi să ne dezarmeze. Dar Isus vrea ca noi să gândim clar. Vrea să cunoaştem adevărul deoarece adevărul aduce libertate:
Şi a zis iudeilor care crezuseră în El:„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)
Deci, ca luptători pentru libertate haideţi să luptăm împotriva „inimilor necredincioase” îndemnându-ne unul pe altul în fiecare zi (Evrei3:12-13) să trăim în libertatea – și pacea – adevărului.
Deoarece luptele noastre cele mai importante sunt câștigate sau pierdute cu argumente.
Isus a murit pentru ca pacatosii heterosexuali si homosexuali sa fie mantuiti. Isus a creat sexualitatea, si are o voie clara referitoare la cum trebuie sa fie experimentata in sfintenie si bucurie.
Voia Lui este ca barbatul sa lase pe tatal sau si pe mama sa si sa se alipeasca de sotia lui, si ca acestia doi sa devina un singur trup (Marcu 10:6-9). In aceasta uniune, sexualitatea isi gaseste scopul planificat de Dumnezeu; fie in unificare fizica-personala, in reprezentare simbolistica, placere senzuala, sau procreare.
Pentru acei care au parasit calea lui Dumnezeu de implinire sexuala si au pasit in relatii homosexuale sau adulter sau curvie extramaritala, Isus le ofera o compasiune uimitoare:
„Si asa erati unii din voi! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6:11).
Dar weekend-ul trecut aceasta salvare de acte sexuale pacatoase nu a fost primita. In schimb, a fost o sarbatorire in masa a pacatului.
O estimare spune ca 400.000 de persoane au sarbatorit ‚orgoliul gay’ in Minneapolis. Mai mult decat populatia orasului. Numarul e probabil umflat, dar pentru prima data in istorie, a inclus si pe guvernatorul statului, Mark Dayton.
Biblia nu tace cu privire la asemenea parade. Alaturi de explicarea cea mai clara a pacatului in relatiile homosexuale (Romani 1:24-27) se afla si acuzarea sarbatoririi lui. Chiar daca oamenii stiu prin intuitie ca faptele homosxuale (precum si pizma, uciderea, obraznicia, laudarosia, lipsa de credinciosie, neinduplecarea, cruzimea) sunt pacat, „totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei care le fac” (Rom 1:29-32). „Va mai spun si acum, plangand: slava multora este in rusinea lor” (Fil. 3:18-19).
Aceasta facea guvernatorul nostru in ziua de duminica impreuna cu milioane de oameni din toata tara – stiind ca aceste fapte sunt gresite, „totusi isi dadea consimtamantul acelora care le fac”.
Si nu numai atat, dar trecem de la sarbatorire la institutionalizare. In 24 Iunie legislatura din New York a aprobat un Act de Egalitate Maritala. Aceasta face ca New York-ul sa fie al saselea stat in care asa numitele casatorii homosexuale sunt institutionalizate: Conneticut, Iowa, Massachusetts, New Hampshire, Vermont, (si Districtul Columbia).
Simt ca nu ne dam seama de calamitatea care are loc in jurul nostru. Lucrul nou – nou pentru America, si nou pentru istorie – nu este homosexualitatea. Aceasta stare deploriabila a fost prezenta din momentul in care toti am fost degradati in caderea omului. (Si este o mare diferenta intre inclinatie si faptul in sine – asa cum este o mare diferenta intre inclinatia mea spre mandrie si a ma lauda).
Noutatea nici macar nu este sarbatorirea pacatului homosexual. Conduita homosexuala a fost exploatata, savurata si sarbatorita in arta milenii intregi. Noutatea este normalizarea si institutionalizarea. Aceasta este noua calamitate.
Motivul pentru care scriu nu este pentru a incepe un contra-atac politic. Nu cred ca chemarea bisericii este aceasta. Motivul pentru care scriu este pentru a ajuta biserica sa simta mahnirea prezenta in zilele acestea. Si de asemenea gravitatea atacului asupra lui Dumnezeu si a imaginii Sale in om.
Crestinii pot vedea, mai clar ca altii, valul de durere care se apropie. Pacatul poarta in el propia lui nenorocire: „Au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase, si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor”.(Romani 1:27).
Si in varful puterii de auto-distrugere a pacatului vine, in cele din urma, mania lui Dumnezeu: „Curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia, care este o inchinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii” (Coloseni 3:5-6).
Crestinii stiu ce are sa vina, si nu numai pentru ca vedem in Biblie, ci si pentru ca am gustat mahnirea pacatelor noastre. Nu scapam de adevarul ca ceea ce semanam aceea culegem. Casniciile noastre, copiii nostri, bisericile noastre, institutiile noastre – toate sunt tulburate din pricina pacatelor noastre.
Diferenta este: Noi ne plangem pacatele. Nu le sarbatorim. Ne intoarcem la Isus pentru iertare si ajutor. Strigam la Isus, „care ne izbaveste de mania viitoare” (1 Tesaloniceni 1:10).
Si in cele mai bune momente, plangem pentru lume. In zilele lui Ezechiel Dumnezeu a pus un semn „pe fruntea oamenilor, care suspina si gem din pricina tuturor uraciunilor, care se savarsesc acolo (in Ierusalim)” (Ezechiel 9:4).
Pentru aceasta scriu. Nu pentru o actiune politica, ci pentru dragostea numelui lui Dumnezeu si compasiune pentru cetatea nimicirii.
„Ochii imi varsa siroaie de ape, pentru ca Legea Ta nu este pazita” (Psalmi 119:136).
