Există o sfințenie susținută de credință pe care Pavel vrea ca convertiții lui
să o păzească pentru ziua lui Hristos – ziua întoarcerii Lui, atunci când
morții în Hristos vor fi înviați (1 Corinteni 15:23). Această sfințenie (pe
care el o numește și „fără vină”, „fără
pată”, „fără prihană”, sau „curăție”) este certă
prin credincioșia lui Dumnezeu, condiționată de credința perseverentă,
și dependentă de mijlocirea omului.
Certitudine
Pavel este sigur de că Dumnezeu va lucra această credință perseverentă și
sfințenie în convertiții lui pentru ziua lui Hristos. Este parte din
credincioșia lui Dumnezeu.
„Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și duhul vostru,
sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la
venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios și
va face lucrul acesta”. (1 Tes. 5:22,23)
„[Domnul nostru Isus Hristos] vă va întări până la sfârșit, în așa fel ca
să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios
este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul
nostru”. (1 Cor. 1:8,9)
„Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va
isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. (Fil. 1:6)
Aceasta este nădejdea și siguranța lui Pavel
pentru convertiții lui. Dar certitudinea perseverării în credință și sfințenie
nu este automatică. Adică, această certitudine nu există în convertiți într-un
mod în care credința și sfințirea lor să supraviețuiască fără lucrarea lui Dumnezeu
în ei.
Convertitul creștin ca o făptură nouă a lui
Dumnezeu (2 Cor. 5:17), nu are în el puterea de a persevera. Mai degrabă,
făptura nouă conține legătura cu Acela care furnizează zilnic puterea de a
persevera. Și această legătură este sigură, spune Pavel, pentru că este
susținută în mod decisiv de Dumnezeu, nu de om. De aceea Pavel insistă, „Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta” (1
Tes. 5:24; cf. 1 Cor. 1:9)
Condiție
Totuși, chiar dacă este cert pentru toți aceia
care sunt făpturi noi în Hristos, Pavel le spune credincioșilor, „Și pe voi...
[Hristos] v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă
facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără
vină; negreșit, dacă rămâneți și mai departe întemeiați și neclintiți în
credință” (Col. 1:21-23).
Sfințenia pe care trebuie să o avem în ziua
venirii lui Hristos este condiționată de continuarea în credință. Această condiție
nu contrazice certitudinea. Dumnezeu este credincios; El o va face. Dar niciun
credincios nu ar trebui să creadă că va fi pregătit să Îl întâlnească pe
Hristos dacă nu „rămâne în credință”.
Credincioșia lui Dumnezeu este experimentată în
faptul că trezește în noi harul pentru a ne ține continuu în credință. El ne păzește.
Și face asta dându-ne pasiunea de a-L prețui pe El și de a urmări sfințenia.
Mijlocire
Pavel nu numai privește această dinamică desfășurându-se în viața
convertiților lui. El se roagă pentru ei. Și ceea ce se roagă el este ca ei, de
fapt, să fie curați și fără pată în ziua lui Hristos.
Este cert că vor ajunge siguri în credință și sfințenie la ziua lui
Hristos. Această sosire este condiționată de credința perseverentă. Și
rugăciunile lui Pavel sunt mijlocul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a-i
aduce în siguranță acasă.
Așa că, adevărul certitudinii lui Pavel să ne facă siguri. Adevărul condiției să ne facă serioși. Și adevărul mijlocirii să ne facă să ne înconjurăm cu frați și surori care
mijlocesc pentru noi pentru credința și sfințenia noastră.
O parte din mesajul meu de
la „Passion 2012” a definit adevărata libertate creștină. Aici aveți o prezentare mai completă a ceea ce este luat dintr-o
predică din Ioan 8:32, „Veți cunoaște adevărul, și adevărul
vă va face liberi.”
Există cel puțin patru feluri de libertate. Și
fiecare dintre ele adaugă o dimensiune crucială a libertății pănă când ajungem
la libertatea deplină a creștinismului – „cu adevărat liberi”. Permiteți-mi să
rezum aceste patru feluri de libertate într-o singură definiție a libertății
depline și complete:
Ești cu adevărat liber – liber în totalitate, cu
adevărat liber – atunci când ai (1) dorința, (2) abilitatea, (3) și
oportunitatea pentru a face (4) ceea ce te va face fericit peste o mie de ani.
Sau am putea zice: Ești liber deplin atunci când ai
(1) dorința, (2) abilitatea, (3) și oportunitatea pentru a face (4) ceea ce nu-ți
va lăsa nicio părere de rău pentru totdeauna.
Dacă
nu ai dorința de a face un lucru, nu
ești complet liber să-l faci. A, poate îți vei aduna toată voința pentru a face
ceea ce nu vrei să faci, dar nimeni nu numește acest lucru libertate. Nu așa
vrem să trăim. Există aici o constrângere și o presiune asupra noastră pe care
nu o vrem.
Și
dacă ai dorința de a face un lucru, dar nu ai abilitatea de a-l face, nu ești liber să faci acel lucru.
Și
dacă ai dorința și abilitatea de a face un lucru, dar nu ai oportunitatea de
a-l face, nu ești liber să faci acel lucru.
Și
dacă ai dorința de a face un lucru, și abilitatea de a-l face, și oportunitatea
de a-l face, dar la sfârșit te distruge, nu ești complet liber – nu ești liber
cu adevărat.
Pentru a fi complet liberi,
trebuie să avem dorința, abilitatea, și oportunitatea de a face ceea ce ne va
face fericiți pentru totdeauna.
Fără regrete.
Și numai Isus, Fiul lui
Dumnezeu care a murit și a înviat pentru noi, poate face posibil acest lucru.
Pentru a fi fericiți pentru
totdeauna, păcatele noastre trebuie să fie iertate și mânia lui Dumnezeu
îndepărtată, iar Hristos trebuie să devină Comoara noastră supremă. Numai Isus
poate face acest lucru. De fapt, l-a făcut deja. A murit pentru păcatele
noastre. A absorbit mânia lui Dumnezeu. Și a înviat din morți, și de aceea El
este absolut prețios astăzi. Iar acum ne oferă acest lucru ca un dar fără
plată.
Dacă Fiul te va face liber,
vei fi liber cu adevărat.
Ce ar trebui să faci dacă cunoști pe cineva care pare a fi mai entuziasmat de filme decât de Isus?
Mulți din cei ce se declară creștini dau puțină dovadă de a-L valora pe Isus mai mult ca pe ultimul film pe care l-au văzut. Sau ultimele haine pe care și le-au cumpărat. Sau ultima aplicație pe care și-au descărcat-o. Sau ultimul meci pe care l-au văzut. Ceva este greșit.
Noi nu suntem Dumnezeu și nu putem judeca cu certitudine și cu precizie ce este greșit. Este o problemă undeva. Poate e o orbire, o moarte spirituală în inimă, sau o piedică ce iese la lumină. Sau o combinație a acestora. Isus nu pare valoros în mod suprem. Sau nu este simțit a fi valoros în mod suprem. Sau nu se poate vorbi despre El ca fiind valoros în mod suprem. Sau o combinație a acestora.
Iată sugestia mea. În loc să distrugi entuziasmul lor pentru filme, haine, aplicații, și evenimente, privește-l ca pe o trăsătură de caracter lăsată de Dumnezeu . În schimb, cultivă o bucurie expresivă în Isus. Cu timpul, dacă nu este nicio rezonanță a inimii lor la bucuria ta, întrebă-i cu umilință:
„Îmi place entuziasmul tău pentru lucrurile care te pasionează. Ești atât de liber și expresiv cu privire la filme bune și haine frumoase și aplicații faine. Dar mi se pare greșit faptul că nu pari la fel de expresiv cu privire la ceea ce simți pentru Isus și pentru ceea ce a făcut El pentru noi. Te-ai gândit de ce poate fi lucrul acesta?”
Scopul acestei întrebări este de a-i ajuta să vadă că problema nu este a iubi cu bucurie lucrurile create. Problema este absența vizibilă a afecțiunilor similare față de Hristos.
Dacă nu sunt posibile afecțiuni similare pentru Isus, atunci spectrul idolatriei devine serios. Dar pot să simtă ei înșiși asta fără ca tu să trebuiască să începi cu această acuzație, dacă tu le atragi atenția nu asupra entuziasmului pe care îl au, ci asupra entuziasmului care le lipsește.
Nu dorim să își piardă exuberanța pentru ceea ce este bun. Vrem ca Hristos să fie suprem în inimile lor pentru ca toată exuberanța pentru aceste lucruri să se așeze sub El și pentru El. Atunci când Isus este simțit ca fiind valoros in mod suprem în inimile noastre, toate celelalte valori devin în mod gradat purificate și aranjate în ordinea corectă.
Fie ca Dumnezeu să vă dea curaj și înțelepciune ajutând oamenii să se trezească la valoarea supremă a lui Isus.
Ne gasim aici, la Ioan 5, si voi parcurge cu voi pasajul, si va deveni tot
mai incisiv, pentru ca acesta este felul in care Isus il dezvolta. Asta este de
la versetul 40 pana la versetul 47, si vom termina capitolul, daca Domnul vrea.
Poate ca voi relua cateva versete in viitor dar, vom trece prin tot, si va voi
arata cum decurge.
Sa incepem cu versetul 30. "Eu nu pot face nimic dela Mine
Insumi," a zis Isus. Si a mai zis aceasta inainte, subliniaza armonia Lui
perfecta cu Tatal. "Un pas il face El, un pas il fac Eu... suntem
intotdeauna in perfecta sincronizatie unul cu altul." Aceasta este ceea ce
inseamna sa fie Amandoi Dumnezeu. "Judec dupa cum aud; si judecata Mea
este dreapta, pentru ca nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimis."
Acum, in loc sa iau partea buna de aici, cand am citit textul acesta m-am
gandit: "Acesta va fi un pasaj despre dreptatea judecatii lui Isus."
Dar nu se mai pomeneste nimic din astea dupa aceea. Nu aceasta ia Isus din
versetul acesta. Ceea ce Isus ia din versetul 30 este ca El nu cauta Voia Lui
ci Voia Celui ce L-a trimis. Putem vorbi alta data de ce aceasta asigura
dreptatea judecatii Lui, si aceasta spune El, priviti: "...si judecata Mea
este dreapta, PENTRU CA nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a
trimis." Si tema aceasta: "Nu Eu ci Dumnezeu, nu Eu ci Dumnezeu, nu
voia mea ci voia lui Dumnezeu, nu proslavirea Mea... ci proslavirea lui
Dumnezeu, nu marturia Mea ci marturia lui Dumnezeu despre Mine," despre
aceasta se vorbeste in restul capitolului. Asta este intentia Lui.
Haideti deci sa Il urmam, versetul 31 la 36. Chiar daca El zice acum ca
marturia Lui nu este marturia decisiva pentru El, El are martori, Ioan
Botezatorul sau minunile Lui dumnezeiesti. Sa citim. "Daca [numai] Eu
marturisesc despre Mine Insumi, marturia Mea nu este [considerata]
adevarata." Sar peste doua cuvinte de acolo ca sa fie literal. "Este
un Altul, care marturiseste despre Mine; si stiu ca marturisirea, pe care o
face El [sau "el"] despre Mine, este adevarata." Acum, acesta
poate sa fie Dumnezeu Tatal sau Ioan Botezatorul. Amandoi sunt numiti in
urmatoarele versete ca martori ai lui Isus. Poate ca vrea sa fie ambiguu pentru
amandoi. Versetul 33: "Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit pentru
adevar. Nu ca marturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun
lucrurile acestea pentru ca sa fiti mantuiti." In alte cuvinte,
"Marturia omului, a lui Ioan in special, marturia oamenilor nu este
decisiva in Cine sunt Eu." Da, poate fi adevarata... Si cred ca aici cand
zice "pentru ca sa fiti mantuiti..." acest lucru poate fi folositor!
"Daca a auzi aceasta marturie de om va ajuta sa treceti peste partea grea,
daca va ajuta sa va indreptati spre Mine, sa va simtiti mai siguri ca ceea ce
zic este adevarat, binecuvatati lucrul acesta si fiti mantuiti prin el! Dar nu
este decisiv. Eu nu primesc marturie de la oameni." Insemnand "nu o
primesc ca creditarea decisiva ca Eu sunt Adevarat." Versetul 35:
"Ioan era lumina, care este aprinsa si lumineaza, si voi ati vrut sa va
veseliti catava vreme la lumina lui. Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui
Ioan." La aceasta se refera cand zice ca nu primeste marturia oamenilor,
ca nu are nevoie de ea. "Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan,
caci lucrarile, pe cari Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile
acestea, pe cari le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimes."
"Asa ca la urma urmei, marturia finala si decisiva despre ca Eu sunt
Adevarat este marturia lui Dumnezeu. Dumnezeu Mi-a dat aceste lucrari sa le
fac, si Eu pasesc in toate cu Tatal asa incat atunci cand fac lucrarile acestea
voi vedeti lucrarile lui Dumnezeu si cand vorbesc Eu, voi ascultati cuvintele
lui Dumnezeu, si Dumnezeu marturiseste ca Eu sunt adevarat."
Acum, aici vine partea dureroasa a pasajului, versetele de la 37 la 47.
Daca aceasta este adevarat, am un martor, si da, este si un om, si da, ati vrut
sa il auziti, dar... Eu am pe Cineva mai mare decat Ioan, lucrarile Mele sunt
de la Tatal, Dumnezeu marturiseste prin Mine. Acum, daca asta este adevarat...
de ce oamenii care se presupune ca Il cunosc cel mai bine pe Dumnezeu, nu cred?
Despre aceasta se vorbeste in restul pasajului. Pasajul acesta, incepand de
aici, de la versetul 37 la 47, este o acuzare persistenta impotriva necredintei
ascultatorilor Lui. Sase acuzari. Una dupa alta. Si apoi vine, aproape la
sfarsit, o profunda explicare de se intampla asa ceva. "De ce nu cred
oamenii acestia? Iata Eu sunt aici! Ioan a fost martor, si ei au vrut sa-l
asculte pe Ioan, si Dumnezeu lucreaza prin Mine... vorbesc intr-un mod...
lucrez intr-un mod in care nici un om a lucrat vreodata si nici nu ar putea
lucra. De ce nu cred?" Acuzarea numarul unu. O sa trec prin ele, si o sa
vi le arat si voua.
Acuzarea numarul unu, versetul 37 si 38. "Si Tatal, care M-a trimes, a
marturisit El Insus despre Mine. Voi nu I-ati auzit niciodata glasul, nu I-ati
vazut deloc fata; si Cuvantul Lui nu ramane in voi, pentru ca nu credeti in
Acela, pe care L-a trimis El." Niciodata nu L-au auzit pe Dumnezeu,
niciodata nu L-au vazut pe Dumnezeu, Cuvantul Lui nu este in ei si nu cred in
Acel pe care El L-a trimis. Acuzarea numarul unu.
Numarul doi. Versetul 39 si 40. "Cercetati Scripturile, pentru ca
socotiti ca in ele aveti viata vecinica, dar tocmai ele marturisesc despre
Mine. Si voi refuzati[*] sa veniti la Mine." Aceasta literal este:
"voi nu vreti sa veniti la Mine." Este atat de important. Am scris
aceasta in lista mea si vreau sa o trimit la editorii Bibliei ESV ca sa il
traduca mai bine. Aceasta trebuie sa fie tradus "voi nu vreti sa veniti la
Mine," pentru ca nu pot sa imi expun punctul meu de vedere fara traducerea
aceasta literala. Intrebarea este, "De ce Il refuza?" Si ne spune: Nu
vor sa vina! "Nu vreti sa veniti, ca sa aveti viata. Asa ca cititi Vechiul
Testament, care vorbeste despre Mine peste tot," o sa predic despre
aceasta in cateva saptamani... "oriunde Vechiul Testament indruma catre
Mine, si motivul pentru care nu veniti este pentru ca nu vreti!" Aceasta
este acuzarea numarul doi.
Acuzarea numarul 3. Versetele 41 si 42. "Eu nu umblu dupa slava care
vine dela oameni. Dar stiu ca n-aveti in voi dragoste de Dumnezeu."
"Nu am nevoie de slava oamenilor sa Ma completeze. Nu implinesc pofta
inimii Mele avand nevoie de lauda voastra. Dar voi, voi sunteti atat de plini
de alte lucruri, atatea pofte, voi nu Il iubiti pe Dumnezeu. Nu Il
iubiti." Aceasta este acuzarea numarul trei.
Numarul 4. Versetul 43. "Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu Ma
primiti; daca va veni un altul, in numele lui insus, pe acela il veti
primi." Acuzarea numarul patru; "Nu ma primiti, ma respingeti, vreti
un alt fel de Mesia. Daca altul vine in numele lui insus, mergeti dupa el, dar
nu vreti sa veniti dupa Mine." Oh, uau. Ne apropiem de fund acum... fundul
sufletelor noastre... inca nu, dar aproape. De ce ar merge ei dupa un mesia
care vine in numele lui insus? Ce se intampla cu oamenii acestia? De ce l-ar
face asta asa de atractiv pe un om pentru ei? Sa vina in numele lui insus. Ne
vom intoarce la asta. Aceasta este acuzarea numarul patru.
Numarul cinci. Versetul 44. "Cum puteti crede voi, cari umblati dupa
slava, pe care v-o dati unii altora, si nu cautati slava care vine de la
singurul Dumnezeu?" Aceasta nu are raspuns in pasaj pentru ca este un
fapt. "Cum puteti crede voi?" Nu cere nici o informatie aici.
"Cum puteti crede voi, care capatati slava unii de la altii?"
Raspunsul: "Nu puteti!" Asta zice. Cum sa astepti sa creada oamenii
daca esti indragostit de slava oamenilor? Cum ai putea crede daca esti
indragostit de aplauze? Nu poti! Acum am atins fundul. Nu poti. Daca esti in
felul acesta, nu poti crede. Aceasta este acuzarea numarul cinci.
Numarul sase. Versetele 45 la 47. "Sa nu credeti ca va voi invinui
inaintea Tatalui; este cine sa va invinuiasca: Moise, in care v-ati pus
nadejdea. Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine." Aceasta
este o declaratie extraordinara. "Pentru ca el a scris despre Mine."
Iar gasim aceasta. Versetul 47: "Dar daca nu credeti cele scrise de el,
cum veti crede cuvintele Mele?" Nu le veti crede, pentru ca nu credeti. Va
puteti imagina cat de ofensiva a fost aceasta afirmatie? Nici nu va puteti
imagina! A vorbi asa face ca un om sa fie crucificat. "Nu il credeti pe
Moise asa ca nu Ma credeti nici pe Mine. Nu credeti scrierile lui, asa ca nu
puteti crede nici cuvintele Mele. Toate scrierile lui Moise arata despre
Mine," a doua jumate a versetului 46, "Pentru ca el a scris despre
Mine. Dar voi nu vedeti, nu vedeti. De ce nu vedeti aceasta? Nu aveti nevoie de
Mine ca sa va judec, Moise va va judeca. O sa se arate in muntele
transfigurarii, Ma cunoaste, a scris despre Mine. M-a vazut, Ma iubeste, Ma
slaveste. Este uimit acolo in Cer de faptul ca nu credeti in Mine. Si va fi
martor impotriva voastra in Ziua de pe Urma." Asa ca, acesta este totalul.
Versetul 38: "Cuvantul lui Dumnezeu nu ramane in voi, nu credeti in
Cel trimis de El." Versetul 40: "Nu vreti sa veniti la Mine."
Versetul 42: "Nu aveti dragostea lui Dumnezeu in voi." Versetul 43:
"Nu Ma credeti." Versetul 44: "Nu ma puteti crede."
Versetul 46: "Nu il credeti pe Moise, si nu Ma credeti pe Mine." O
acuzare persistenta.
Iata intrebarea: De ce a fost scrisa Evanghelia aceasta? Vrea cineva sa imi
spuna versetul? Capitolul...? 20. Versetul...? 31. Pe cand vom termina, cand
vom termina cu seria aceasta, toata lumea va sti aceasta, bine? Ma intorc acolo
mereu si mereu si mereu. Ioan 20:31 "Dar lucrurile acestea au fost scrise,
pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand,
sa aveti viata in Numele Lui." Asa ca obiectivul cartii este ca voi sa
credeti. Deci, ce vrea de aici? Credeti ca doar scoate cuvinte din gura pentru
ca nu-I place de oamenii acestia? Acestia sunt poporul Lui. Plange pentru
acesti oameni. "Ierusalime, Ierusalime! De cate ori am vrut sa strang pe
copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-ati vrut!" Nu-i ca
nu-I place de oamenii acestia! Ii e dor de ei si va muri pentru ei. Ce vrea
atunci? Iata ce vrea: vrea sa expuna faptul necredintei si pricina necredintei
pentru ca toata lumea din incaperea aceasta sa stie de ce nu credeti, sau de ce
va costa atat sa credeti.
Aceasta nu este o problema a iudeilor. Iata un lucru interesant... adica
poate ganditi: "O, oare de ce nu intelegeau iudeii ca Mesia lor a
venit?" Nu este nici un indiciu in pasajul acesta ca problema
ascultatorilor este numai etnica sau religioasa in orice grup de pe planeta.
Numai un lucru este clar aici: este o problema esential umana. Asa ca sa nu
mergeti in directia gresita aici zicand: "Toti oamenii aceia!" Caci
este: "NOI toti, orbi, incapatanati, mandri, iubitori de slava... noi
oamenii." Evanghelia aceasta este una dintre cele mai iudaice din Biblie,
si intotdeauna merge mai departe de iudaism, la omenire. Intotdeauna. Este o
carte foarte profunda. Daca stai la suprafata, intotdeauna vorbeste iudeilor.
Cum sa nu! Cum altcumva? La cine daca nu? Isus este iudeu, un Rabin. Dar cand
ajunge la probleme, cu mine trateaza. Si cu voi.
Este un raspuns decisiv in aceste versete, 37 la 47. Numai unul, pentru
intrebarea: de ce, de ce ei, noi, nu credem sau ne este greu sa credem? Fundul
este aproape atins in versetul 40. Unde, literal, nu zice "voi refuzati sa
veniti la Mine," ci: "nu vreti sa veniti la Mine." Ceea ce vrem
noi, fratii mei umani, are un control nespus de mare in ceea ce putem crede. Daca
vrei ceva atat de mult, si a crede adevarul ia acel lucru de la tine, o sa
vezi, VEZI, adevarul ca eroare. Si ramai robit la ceea ce vrei. Puterea orbirii
a vointei umane este absolut uimitoare. Am trecut prin atatea divorturi, atata
curvie, atatea lucruri cu oameni... Si cand ii auzi vorbind... gandesti:
"Esti orb ca un liliac! Nu vezi ceea ce faci?!" "Dar imi place.
Mi se pare bine. Nu cred ca Dumnezeu vrea sa fiu nefericit." Eu, ca
pastor, stau inaintea puterii vointei umane, in mod reverentios. Este atat de
infernala puterea ei... Ceea ce noi vrem influenteaza capacitatea noastra de a
crede lucruri si de a vedea lucruri. O influenta uimitoare.
Asa ca acesta este aproape fundul. Inca nu este chiar fundul, dar este
puternic, si trebuie sa stiti aceasta: Isus va iubeste in momentul acesta. Va
ajuta sa intelegeti de ce luptati pentru a crede. O face chiar in clipa
aceasta. Isus va vorbeste; "De ce ma costa atat de mult sa cred? Stii
tu... cu crestinii aceia care par atat de emotionati. Eu nu o vad!" Acesta
este unul din motivele pentru care nu o vezi. Esti rob dorintelor, si simti ca
daca ai merge acolo, ca daca te predai in totalitate, ca daca te arunci cu
totul in piscina harului si a vietii, ai pierde prea mult, care nu este decat o
minciuna a iadului. Este numai castig la sfarsit. Dar diavolul nu vrea sa vezi
asta.
Asa ca haideti sa atingem linia de fund. Este in versetul 40. Am vazut in
notitele mele un alt lucru, inainte sa ajungem la fund; Motivul pentru care
Isus i-a zis imediat lui Nicodim - Nicodim e unul din acesti oameni, una din
aceste fiinte umane care a zis : "Ce...? Trebuie sa intri in pantacele
mamei tale a doua oara si sa te nasti?" Aceasta este orbire totala. Si
Isus i-a zis: "Vantul bate incotro vrea, nu sti de unde vine nici unde se
duce. Asa este cu toti cei nascuti din Duhul." Trebuie sa fim nascuti din
nou. Aceasta ma rog, ne-am rugat acolo jos, Doamne sufla in camera aceasta.
Pentru ca eu nu pot sa mantuiesc pe nimeni. Nici voi nu puteti mantui pe
nimeni, nici pe voi insiva. Dar Duhul Sfant poate taia radacina acestei dorinte
controlatoare, in asa fel incat dintr-o data esti liber sa fi rational, si
liber sa vezi, si sa urmezi.
Asa deci, versetul 44 este fundul. Si versetul 43 arata cum functioneaza.
Ceea ce vreau sa zic cu fundul: Este fundul explicatiei, daca ai lua aceste 10
versete, si te intrebi: "care este fundul explicatiei pentru
necredinta?" Acesta ar fi versetul 44. Si daca te intrebi: "si cum
funcioneaza aceasta?" Ar fi versetul 43. Asa ca o sa petrecem restul
timpului in aceste doua versete. Versetul 44: "Cum puteti crede
voi..." Insemnand: "Nu puteti." "...voi care primiti slava
pe care v-o dati unii altora... si nu cautati slava care vine dela singurul
Dumnezeu?" "Nu puteti crede." "De ce?" "Pentru ca
va place slava oamenilor, nu slava lui Dumnezeu. O iubiti." Este atat de
placut sa fi laudat, magulit, acceptat, aplaudat... este atat de placut! Nu Il
vreti pe Isus pentru ca vreti slava oamenilor. Vreti sa fiti centrul, vreti sa
aveti controlul, vreti sa fiti inaltati, vreti sa fiti laudati, vreti sa fiti
cineva. Luati oricare dintre acestea care pare sa vi se potriveasca mai bine.
Pentru mine, toate mi se potrivesc la perfectiune. Acesta sunt eu! Din fire,
stimez caderea omenirii in puterea ei asupra mea. M-am nascut in felul acesta.
Am scuipat poruncile parintilor de cand aveam 3 zile. Si niciodata nu m-am
schimbat in radacina mea umana. Pana cand Dumnezeu a lucrat, si a omorat omul
cel vechi. Si a adus la viata o noua fiinta, care uraste lucrurile acestea, si
se lupta impotriva lor in fiecare zi, si singurul motiv pentru care staruiesc
in credinta, este ca Dumnezeu continua sa Se arate ca sa ma ajute sa fac sa
moara omul acela vechi, in fiecare zi. Nu trebuie sa imi aduc aminte de acum 50
de ani cum era aceasta. Doar trebuie sa imi amintesc de acum o ora, sau poate
acum 5 secunde, sperand sa va placa predica aceasta. Si cui ii pasa? Numai sa
fiti mantuiti conteaza. Este o povara atat de grea.
Asa ca, versetul 43 mi se pare destul de clar: Nu puteti crede daca aveti o
legatura de dragoste necontrolata de Duhul Sfant, cu lauda oamenilor, cu slava
oamenilor si nici o legatura de dragoste cu slava lui Dumnezeu. Acum, cum
lucreaza aceasta? Versetul 43. "Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu
Ma primiti; daca va veni un altul, in numele lui insus, pe acela il veti
primi." De ce? "Nu ma veti primi pe Mine pentru ca vin in Numele
Tatalui. Dar, daca as veni in alt fel, in Numele Meu propriu, fara sa atrag
toate privirile asupra Tatalui; judec cum judeca El, umblu cum umbla El,
vorbesc cum vorbeste El, sunt in totalitate al Lui, toate sunt pentru slava
Lui, sunt aici sa Il slujesc, in umanitatea Mea M-am golit de toate
prerogativele dumnezeiesti, voi fi ascultator pana la moarte, si inca moarte de
cruce. Nu vreti aceasta, asa-i?" Clar ca nu vor. Nimeni nu vrea un Mesia
ca Acela, NIMENI! Numai daca Dumnezeu lucreaza.
De ce am vrea noi pe cineva care vine in numele lui insusi? "Vin in
numele meu! Sunt cel mai mare!" Pentru ca este la fel ca noi. Asa ca nu ne
face sa ne simtim culpabili, si nu ameninta ego-ul nostru, pentru ca putem sa
ne acomodam si sa mergem tantosi asa cum e el tantos. Facandu-ne cale sa
ajungem regi. Nu este o amenintare sa ai un rege tantos, dar un rege umil ma
face pe mine sa ma simt prost. Pentru ca iubesc puterea, iubesc lauda, iubesc
sa comand... si Isus a venit, si oriunde mergea, oamenii nenorociti erau
atrasi, si oamenii mandri trebuiau sa dea inapoi. Si este foarte usor sa vedem
de ce. El nu a venit in Numele Sau, insemnand ca intodeauna zicea: "Sunt
al Tau Tata. Nu voia Mea ci a Ta sa se faca in noaptea aceasta." Este
inspaimantator. Urmezi pe un Mesia ca Acela, iti cauti singur moartea.
Intotdeauna trebuie sa te orientezi catre El, nu catre tine... intotdeauna
trebuie sa cauti slava Tatalui, nu a ta, trebuie sa slujesti in loc sa fi
slujit. Aceasta inseamna moarte! Si viata... si viata! Viata adevarata, viata
vesnica. Dar si moartea este reala, nu-i asa? Daca iti cunosti stricaciunea,
asa cum eu o invat pe a mea, ai sti ca a-L urma pe El este mortal. Cat imi doresc...
sa fiu un slujitor mai bun. Am 63 de ani, si sper sa pot creste. Sper sa pot
creste in jos... Nu vreau sa ma dau batut, am fost crestin in toti acesti ani,
si nu vreau sa zic: "Pana aici a fost, am ajuns la nivelul maxim de
sfintire a lui John Piper!" Asta este ceva groaznic, vreau sa merg mai
departe. Sper ca si voi vreti.
Ultima intrebare: De ce este dragostea mea pentru slava oamenilor atat de
contradictorie cu natura credintei, incat nu pot sa cred daca o am. De ce? Ce
se intampla cu credinta? Ce este cu credinta, pentru ca El zice: "Cum
puteti crede, cum puteti avea credinta, credinta in Mine... cum puteti avea
credinta daca iubiti slava oamenilor?" Si zice, "Nu puteti." De
ce? De ce nu le pot avea pe amandoua? Cred ca le pot avea pe amandoua! Cred ca
pot iubi slava oamenilor si sa ma incred in Isus, de ce nu? Ba chiar cred ca
a-L iubi pe Isus este o buna metoda pentru a primi slava de la oameni! In
biserica aceasta asa s-ar intampla. De ce? Este ultima intrebare, pana la
nivelul acesta pot sa ajung. Lucrez cu mine aici, voi puteti observa.
Motivul numarul unu: credinta, in natura ei, in Biblie, da toata slava lui
Dumnezeu... si nu asteapta nici o slava in ea, pentru ea. Este un pasaj cheie:
Romani 4:20 "...Avraam s-a intarit in credinta, slavindu-L pe
Dumnezeu." Avraam s-a intarit in credinta... si care era natura ei, natura
acestei tarii? I-a dat toata slava lui Dumnezeu. Atunci cand credinta vine la
Isus, vine fara nici o dorinta de a fi slavita, sau laudata. Credinta vine la
Hristos fara nici o dorinta de a fi glorioasa... sau de a fi laudata.
Sfintilor, veti fi glorificati! Romani 8:30, "Pe acei pe care i-a socotit
neprihaniti, i-a si glorificat." Si ghiciti, nu va fi a voastra! Va fi a
Lui! Va va cuprinde in ea. Si voi niciodata nu va veti lauda cu ea. Va va umili
pana la pamant faptul ca ati fost facuti sa straluciti ca Soarele in imparatia
Tatalui vostru! Da, vei straluci, sfant umil. Da, vei straluci. Acolo va fi o
slava divina peste tine pentru ca ai venit la Hristos fara sa astepti vreo slava
pentru a fi venit singur, si nemeritand nici o slava in tine insuti. Acesta
este primul motiv pentru care iubirea de slava omoara si face credinta grea. La
inceput, ca pentru unii din voi chiar acum, daca va veti pune credinta in
Hristos ca sa fiti mantuiti, pentru prima oara, si pentru restul dintre noi,
fiecare zi din viata noastra este greu sa credem intr-o fagaduinta de a face un
lucru greu daca lucrul acela greu poate pune un ou in fata mea plina de
demnitate. Aceeasi problema, fie la inceput, fie 50 de ani mai tarziu.
Ultimul motiv. Celalalt motiv pentru care iubirea slavei oamenilor este
contradictorie credintei este pentru ca credinta se adapa cu apa vie pentru
satisfactia sufletelor noastre. Asta este Ioan 4, Ioan 6:35, "Veniti la
Mine, Eu sunt apa, sunt apa vie, beti din Mine..." Aceasta este credinta.
Credinta este a veni la Isus pentru a bea apa vie pentru sufletele noastre
nespus de insetate in asa fel incat sufletele noastre sa fie odihnite,
satisfacute, alinate, adanc fericite in tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi in
Isus. Si cand aceasta se intampla, scoate afara ravna robitoare pentru slava
oamenilor. Nu aveti nevoie de ea! O data ce ati gustat apa asta, fantana lui
Isus, fantana a tot ceea ce Dumnezeu este in acceptarea lui Hristos... Cine mai
are nevoie de acceptarea oamenilor vreodata? Acesta este un barometru al
credintei voastre, cat de disesperat ravniti sa le placeti oamenilor. Nu este
rau sa fi placut, nimanui nu ii place sa fie neplacut, eu vorbesc despre o
lacomie, o nevoie, un control in viata ta: "Trebuie sa fiu placut, trebuie
sa fiu acceptat, trebuie sa fiu laudat, am nevoie, am nevoie, am nevoie!"
Este o dependenta, o robie care controleaza vietile noastre a avea nevoie de
mai multa lauda, mai multe statistici in favoarea noastra, mai multe cuvinte
placute, mai putine critici, mai mult, mai mult, mai mult! Si niciodata nu
satisface. Este o inaltare, ca drogurile, o inaltare, apoi te doboara... asa
functioneaza asta.
Asa ca, inchei. Cand ai gustat frumusetea lui Dumnezeu si acceptarea lui
Dumnezeu in Hristos, dependenta de acceptarea oamenilor este rupta si esti
eliberat. Asa ca, Dumnezeule, vino, si daruieste-ne chiar acum, in incaperea
asta, niste ochi deschisi ca sa Iti vada slava... si ca papilele gustative de
pe limba sufletelor noastre sa fie trezite... ca sa gustam cat de dulce este
Apa vie, mai dulce ca mierea, mai dulce ca slava oamenilor, si daruieste-ne
astfel credinta, si elibereaza-ne. Fie ca Dumnezeu sa faca aceasta pentru voi.
Amin.
Sa ne rugam.
Tata, suntem toti culpabili in asta... nu este nici un semn de aratare la
nimeni aici, nu aratam catre iudei, nu aratam catre necredinciosi, nu aratam in
nici un alt loc, ci in oglinda... unde tindem inspre a ne vedea pe noi insine
mult mai buni decat suntem. Iti multumesc Isuse, Iti multumesc, pentru ca ai
pus cuvintele acestea inaintea noastra, pentru ca ne-ai aratat unele dintre
motivele pentru care ne este greu sa credem in Tine, sa ne incredem in Tine,
odihnindu-ne in Tine... si omoara-le. Te invitam ca grup, eu Te invit, stiu ca
nu pot sa vorbesc pentru toti, dar noi toti care avem gandirea aceasta, te
invitam sa faci crucificearea aceasta, ceva nou in viata noastra. Ia toporul
harului si a Duhului, si taie radacina dragostei noastre pentru slava
oamenilor, si asa sa credem. Si sa te slavim pe Tine. Iti cer acestea in Numele
lui Isus.
