Sunt
aici in seara aceasta sa vorbesc despre Evanghelie. Cati dintre voi
stiti ce este Evanghelia? Cineva? Aha, cativa dintre voi. Va dati
seama ca, in ziua cand Isus Hristos va reveni veti intelege tot ce
trebuie sa intelegeti despre escatologie, despre a doua venire? Veti
intelege totul in momentul acela. Intr-o clipita de ochi, toate
intrebarile din viata voastra vor fi raspunse. Dar in acelasi timp
veti petrece vecia vecilor in Cer si nici nu veti incepe sa
intelegeti Evanghelia lui Isus Hristos.
Traiti
in America... o tara care este coplesita de Evanghelia reductionista.
Am luat Evanghelia glorioasa a Dumnezeului nostru binecuvantat si am
redus-o la 'patru legi spirituale' sau la 'cinci lucruri pe care
Dumnezeu vrea sa le cunosti'. Daca le citesti si le accepti si spui o
mica rugaciune la sfarsit, felicitari! Esti admis. Aceasta nu este
Evanghelia lui Hristos. Aceasta nu este Evanghelia lui Hristos. Este
atat de multa activitate in America si in crestinismul american,
atata galagie. Dar oare am inceput macar sa intelegem inceputul
Crestinismului?
Dupa
Scripturi, cea mai mare cunostinta pe care un om poate sa o aiba este
cunostinta despre Dumnezeu. Daca v-as da o foaie de hartie si v-as
cere sa scrieti definitia fiecarui atribut al lui Dumnezeu intr-un
paragraf, ati stii sa o faceti? In tot crestinismul vostru, invatati
lucrurile importante?
Cand
nu mai ai esenta crestinismului, puterea crestinismului, adevarul
crestinismului trebuie sa le inlocuiesti cu tot felul de lucruri
artificiale. Trebuie sa prefaci Biserica lui Isus Hristos intr-un
parc de atractii a lui Hristos, ca sa faci ca lumea sa vina. Sunt
doua lucruri care se vor intampla in tara aceasta: o trezire, sau
judecata. Dar sa stiti ceva, judecata nu incepe cu politicieni
liberali sau Hollywood-ul imoral.
Incepe
cu Biserica. Si aici gasim un alt subiect important: unde este
Biserica? Ce este Biserica? Pot sa va spun ca in ziua de azi ceea ce
se numeste biserica nu e Biserica... Dar adevarata Biserica a lui
Isus Hristos crede in El... se pocaieste de pacat... creste in
sfintenie si dragoste. Nu este concentrata asupra ei sau cautand
implinirea ei proprie, ci demonstreaza dezinteres fata de ea dandu-se
pe sine insasi altora in Numele lui Dumnezeu. Vedeti, am o mare frica
pentru voi... pentru ca atat de mult din ceea ce sunteti si atat de
mult sin ceea ce sunt, nu este bazat pe Scriptura, ci pe cultura.
Aceasta trebuie sa se sfarseasca. Trebuie sa reinvatam, nu adevaruri
pe care nimeni nu le-a descoperit. Trebuie sa invatam adevarurile
care au stat la baza Crestinismului istoric. Trebuie, ca crestini -
daca sunteti crestini - sa va intoarceti la stanca de unde ati fost
taiati. "Cautati", a zis profetul, "vechile cai si
invatati cum sa umblati in ele."
Si
unde putem incepe? Incepem cu Evanghelia lui Isus Hristos.
In
seara aceasta ne vom uita la ceea ce majoritatea teologilor au
considerat a fi cel mai important pasaj din Scripturi, din intreaga
Biblie. De fapt, as spune ca daca ar trebui sa pierd toate pasajele
Scripturii, in afara de unul singur, acesta ar fi cel pe care l-as
pastra. Multi s-au referit la el ca 'acropola credintei crestine'
acea cetate tare si fortificata a lui Dumnezeu. Asa ca sa deschidem
Bibliile, daca le aveti, la Romani. Acum, pe masura ce vorbesc din
Romani capitolul 3, vreau sa intelegeti: Eu nu par relevant unei
culturi moderne. Si lucrurile pe care le voi spune in seara aceasta
nu vor fi atragatoare pentru cultura mea. Adevarul e ca multe din
lucrurile pe care le voi spune vor fi scandaloase pentru cultura mea.
Vedeti,
crestinismul nu are impact in lume pentru ca este ca lumea... pentru
ca a dat un chestionar ca sa stie ce vrea lumea si apoi se adapteaza
la ceea ce vrea lumea. NU. Crestinismul este adevarat, si vine la
oameni si ii confrunta cu adevarul. Si cu acel adevar trebuie sa
trateze oamenii. Pentru ca va asigur ca ori veti trata cu adevarul
acum, ori veti trata cu adevarul mai tarziu, inaintea tronului de
judecata a lui Dumnezeu. Vedeti, cand e vorba despre Dumnezeu, este o
doctrina care spune ca El e vesnic. El nu va fi inlocuit niciodata.
Nu va fi niciun regim sa-I ia locul. Nu se va schimba niciodata
garda. Dumnezeul despre care voi vorbi in seara aceasta este
Dumnezeul cu care intotdeauna va trebui sa tratati si niciodata nu
veti fi in stare sa-L evitati... oricat de mult ati incerca.
Romani
capitolul 3, versetul 23.
"Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de
slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin
harul Sau, prin rascumpararea, care este in Hristos Isus. Pe El
Dumnezeu L-a aratat public ca o jertfa de ispasire in sangele Sau
prin credinta, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu
vederea pacatele dinainte, in vremea in delungei rabdari a lui
Dumnezeu; pentruca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui
in asa fel incat, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca
neprihanit pe cel ce crede in Isus. Unde este dar pricina de lauda?
S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea
credintei".
Sa
ne rugam.
Tata,
Tu ma cunosti. Stau inaintea Ta in numele Fiului Tau Isus Hristos si
ma tem de Tine... pentru ca esti de temut si te iubesc caci Tu m-ai
iubit intai. Tata, pentru Numele Tau si din pricina Fiului Tau,
cinsteste Evanghelia Ta. Tata, stii ca sunt un om cu buze necurate si
ca locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate. Tu cunosti
cultura aceasta... cat de scarboasa... cat de mult Ti se impotriveste
Tie. Si Tu cunosti poporul Tau, cum au fost influentati de tot ceea
ce este gresit. Si ma rog ca Tu sa intorci inimile poporului Tau la
Tine si ei Te vor cinsti, se vor teme de Tine, Te vor iubi si totul
va fi ca un gunoi pentru ei, comparat cu a te cunoaste pe Tine. Tata,
nu ma trimite intr-o lucrare fara sens. Lucreaza Tu in seara aceasta
sau trimite-ne acasa acum.
In
Numele lui Isus, amin.
"Caci
toti au pacatuit".
Aceasta
nu va inspaimanta. Ar trebui. Vedeti, pentru ca suntem persoane care
nu Il prea cunoastem pe Dumnezeu, El arata ca Mos Craciun pentru noi
in ziua de azi. Pentru ca avem acel dumnezeu imblanzit, domesticit si
inofensiv pe care putem sa-l bagam in buzunar si oricand avem nevoie
il scoatem din buzunar si ii cerem o dorinta. Pentru ca cunoastem
atat de putin Scripturile, nu Il cunoastem pe Dumnezeu. Si pentru ca
nu Il cunoastem pe Dumnezeu nu ne cunoastem pe noi si nu stim ce este
pacatul in realitate. Permiteti-mi sa va dau cateva cuvinte. Scarbos,
josnic, uraciune. Unele din lucrurile pe care le-ati vazut aseara la
televizor inainte de a veni aici si la care ati ras, au fost
scarboase si o oroare inaintea lui Dumnezeu. Acelasi Dumnezeu pe care
ziceati ca Il slujiti cand ati intrat in locul acesta.
Dumnezeul
acesta, nu este o parte din viata voastra. Nu este ceva ce adaugi la
o cariera cu succes. El este totul sau nu este nimic. El nu are
cluburi si nu se joaca jocuri. El este Dumnezeu. Si Biblia ne spune
ca fiecare dintre noi a pacatuit impotriva Lui. Puritanii ziceau in
felul urmator. Nu ati pacatuit impotriva primarului unui satulet. Nu
ati pacatuit impotriva rasei voastre, ci ati pacatuit impotriva
Creatorului acestui Univers. Cineva care este atat de bun incat
merita absolut orice lucru bun care puteti sa i-L dati... si nu ati
facut-o. Voi ati pacatuit.
Vreau
sa va ganditi o clipa. In creatia lumii, Dumnezeu sta acolo in ziua
aceea si porunceste stelelor, mult mai mari decat soarele nostru, sa
se puna in diferite locuri in spatiu si ele fac o plecaciune si Il
asculta. Le spune planetelor sa se puna intr-o ordine si sa nu strice
ordinea aceea pana El nu porunceste altceva, si ele se pleaca si se
inchina. El le spune muntilor sa se ridice, vailor sa se cufunde, si
toate asculta. Ii zice marii, marea cea mare, "Tu vei veni pana
aici si nu mai departe". Si marea striga "Amin". Si
iti zice si tie "Hai" si tu raspunzi "Nu...Nu!"
"Nu voi veni...!" "Sau voi veni... dar in felul meu,
in forma mea de religie... ...sa fie suficient ca sa-mi linistesc
constiinta, dar nu asa cum Tu doresti". Pacat, toti au pacatuit.
A incalca poruncile lui Dumnezeu, sa le incalci sau sa nu vi catre
ele. Ati pacatuit.
"Toti
au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu".
In
ziua de azi, interpretarea moderna a versetului este ca Dumnezeu te-a
facut pentru un scop glorios si pentru ca ai pacatuit nu ai obtinut
rezultatul acela glorios. Aceasta este doar o mica, mica fractiune
din ceea ce inseamna versetul acesta cu adevarat. Versetul acesta nu
vorbeste despre tine si scopul tau. Nu este despre tine si
auto-implinirea ta. Este vorba despre Dumnezeu.
Ceea
ce inseamna textul cu adevarat este aceasta: Ai fost facut pentru El,
nu pentru tine. Pentru El. Si fiind facut pentru El niciodata nu vei
avea pace, pana nu esti pentru El. Nu doar o jumatate, nu doar un
"da, El este in viata mea". Nu doar eu si Isus avem amandoi
ceva impreuna. Nu. Pana nu te dai Lui vei fi nenorocit si mizerabil
si sarac si orb si gol, oricata bunastare si faima ai obtine pe
pamant. Vei fi un nenorocit. Ai fost creat pentru El. De fapt, orice
boala de pe pamantul acesta este pentru ca oamenii s-au intors de la
obiectivul lor. S-au miscat singuri de la locul lor.
Probabil
ca ati auzit ca din cauza crizei morale in America ar fi bine sa avem
grija, pentru ca vom fi judecati. Nu este adevarat. Dati-mi voie sa
va spun ce este adevarat. Potrivit cu capitolul unu din Romani,
faptul ca avem o criza morala este dovada ca deja am fost masurati,
gasiti cu lipsa, si judecati. Vedeti, toate lucrurile oribile,
violente si imorale despre care auziti nu vor aduce judecata lui
Dumnezeu, ele SUNT judecata lui Dumnezeu pentru un pacat mai mare
care a fost comis. Si acesta este pacatul. "Fiindca, macar ca au
cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au
multumit." Si ce a facut Dumnezeu? A intors aceasta asupra lor.
Vrei autonomie? Vrei sa fi suveran peste viata ta? Dumnezeu a zis,
"aici le ai". Dar autonomia pe care ti-a dat-o este sclava
a unei inimi corupte dintr-o societate corupta si tu iti folosesti
libertatea ca sa te distrugi pe tine insuti. Aceasta este judecata
lui Dumnezeu. Sa stiti ca este deja asupra noastra. Este. Este o
realitate.
Pentru
ce ati venit aici in seara aceasta? Sa ascultati un discurs crestin
motivant? Sau sa ascultati adevarul? Acesta este adevarul. Puteti
merge la o mie de biserici, o suta de duminici si nu veti vedea
altceva decat o hora in jurul lui Isus. "Sa ne unim toti si sa
avem o imbratisare in grup si sa cantam Cumbaya". Dar problema e
ca in adevar exista Dumnezeu si cartea aceasta e adevarata. E
adevarata.
"Toti
au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu".
Nu
ma intereseaza daca voi castigati intreaga lume. Nu este suficient de
mare. Ati fost facuti pentru vesnicie. Ati fost facuti pentru El.
Pentru El. Sunt crestin de mai mult timp decat cei mai multi dintre
voi ati trait. Sunt in lucrare de mai mult timp decat ati trait voi.
Nu imi pare rau de nimic din ce am pierdut din pricina lui Hristos.
Imi pare rau de tot ceea ce am pastrat pentru mine.
"Toti
au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu."
Apoi
se intoarce, in verstul 24 si zice, vorbind despre crestini... Si
acum trebuie sa am grija. De ce? Saizeci si cinci la suta din
americani cred ca sunt crestini. Daca doar ai lua teologia clasica,
definitia clasica a Crestinismului pe care o avem scrisa in toate
confesiunile noastre crestine v-ati da seama ca probabil mai putin de
15% din oamenii care Il marturisesc pe Hristos in America nici macar
nu sunt convertiti, nici macar nu sunt crestini. Sunt aici in seara
aceasta unii dintre voi care va credeti crestini, cand de fapt voi nu
aduceti nici o roada. Nici o roada reala si adevarata. Si problema
este ca stati sa ascultati predici care nu va fac sa ganditi. Nimeni
nu va face sa va fie frica. Sunt unele lucruri despre care trebuie sa
va fie frica.
Dar
vorbind despre un adevarat crestin zice "Fiind
socotiti neprihaniti..." Stiti ce
inseamna aceasta? Din nou, unul dintre cele mai importante cuvinte in
Crestinism. Stiti ce inseamna? A fi socotit drept... Am auzit
persoane care zic ca inseamna sa fi drept ca si cand nu ai pacatuit
niciodata. Nu, nu inseamna aceasta. A fi socotit justificat este un
termen legal, are de a face cu legea. Inseamna aceasta: In momentul
in care o persoana isi pune credinta, adevarata, in Isus Hristos,
este socotit drept. Dumnezeu il declara legal ca este drept in fata
Lui. Acum, intelegeti terminologia caci adevarul e important. Trebuie
sa intelegeti asta. Cand o persoana se increde in Isus nu inseamna ca
devine dreapta; "a deveni" este cuvantul. Nu inseamna ca
devine dreapta pentru ca, daca acesta ar fi cazul, nu ai mai pacatui
niciodata. Ai fi o fiinta morala perfecta. Nu esti reconstruit in
momentul acela ca o fiinta dreapta in toata plinatatea perfectiunii.
Inca esti susceptibil la pacat chiar si crestin fiind. Dar a fi
socotit drept inseamna ca Dumnezeu, de la tronul Sau, te declara
drept fata de El si te trateaza ca si cand ai fi drept inaintea Lui,
justificat.
Aici
este ceva ce toate religiile din lume au in comun, sau majoritatea
religiilor. Este aceasta: Cum poate un om fi drept inaintea lui
Dumnezeu? Cum poate un om fi drept inaintea lui Dumnezeu? Majoritatea
religiilor... de fapt poti lua toate religiile si sa le reduci la
doua: religia faptelor si religia harului. Toate religiile din lume
zic: "Fa asta, fa aia si fa-te vrednic in fata lui Dumnezeu. Fa
ca Dumnezeu sa iti fie dator. Traieste in asa fel incat Dumnezeu sa
TREBUIASCA sa te mantuiasca pentru ca ti-o datoreaza". Asta spun
faptele in realitate. Si apoi este o mantuire prin har. Este un dar.
Mergem
la un musulman si il intrebam: "Daca ai muri chiar acum, unde ai
merge?" Si el raspunde: "Voi merge in Rai." "De
ce?" "Pai, pentru ca am citit Coranul. Am facut pelerinaje,
mi-am facut rugaciunile... sunt un om drept. Sunt un om bun".
Bine...
Mergi la un Iudeu ortodox si zici: "Daca ai muri chiar acum,
unde ai merge?" "As merge in Rai". "De ce?"
"Pai, iubesc Legea lui Dumnezeu. Sunt un om drept. Postesc. Ma
rog".
Apoi
mergi la un crestin, la crestinul adevarat, si zici: "Daca ai
muri chiar acum, unde ai merge?" "In Cer". "De
ce?" Si crestinul va zice asa: "In pacat m-a zamislit mama
mea, si in pacat am fost nascut. Lepadandu-ma de Dumnezeu din
pantece. Am incalcat orice lege". Sa zicem ca reporterul se uita
la persoana aceea si zice, "Nu prea inteleg. Vreau sa zic, ii
inteleg pe ceilalti doi oameni, ei merg in Cer. Sunt drepti fata de
Dumnezeu pentru ca merita, pentru ca sunt buni, pentru ca au lucrat
pentru aceasta, Dumnezeu le-o datoreaza. Dar tu imi zici ca mergi in
Cer si nu este nici un motiv pentru care ar trebui sa fi in Cer. Care
este baza nadejdii tale?" Si crestinul zice, "O sa merg in
Cer prin virtutea si meritul Altuia, Isus Hristos, Domnul meu".
Si
acesta este motivul pentru care Pavel incheie pasajul acesta spunand
ca nu este nici o lauda, nici o pricina de lauda, pentru ca toata
nadejdea noastra nu este in propia noastra neprihanire, nu in faptele
noastre, nu in vreun lucru pe care noi l-am obtinut, nu in ceva ce
putem smulge din mana lui Dumnezeu pentru ca ne este dator, pentru ca
noi am fi fost buni inaintea Lui.
Nadejdea noastra e zidita pe nimic altceva
decat pe sangele si dreptatea lui Isus.
In nimic nu-mi pun nadejdea,
ci in Numele lui Isus ma incredintez.
De
aceea crestinul este singurul care poate sa spuna ca merge in Cer
fara sa se laude, pentru ca nu merge acolo prin faptele sau actiunile
lui, ci prin Hristos. Si acum argumentul acesta este aruncat asupra
mea: "Pai, aceasta o stim cu totii. Crestinii doar il iau ca pe
un dar. Il primesc. Apoi traiesc ca demonii". Nu, nu o vor face.
Membrii nepocaiti ai bisericii si studentii nepocaiti care zic ca-L
cunosc pe Isus o fac. Ei zic: "Mantuirea este un dar". Apoi
traiesc ca lumea. Dar crestinul adevarat, cu cat mai mult intelege ca
mantuirea este un dar, care nu este bazata pe faptele lui, tot mai
constient e de pacatul lui, si tot mai mult doreste sa traiasca
pentru Hristos. Nu este o afacere pe care trebuie sa o realizezi.
Dragostea o promoveaza. Harul o motiveaza.
Vedeti,
aici scrie: "Suntem socotiti
drepti". Acum, priviti aceasta:
"...ca la un dar prin Harul Sau".
Nu trebuie sa fi graduat in literatura sau expert in greaca sa stii
ca este o redundanta aici. Ce vrei sa zici ca suntem socotiti drepti
ca un dar prin Harul Sau? Nu este Harul un dar? Nu se repeta cand
zice ca suntem socotiti drepti fata de Dumnezeu ca un dar, ca un
dar... nu ca ceva ce am castigat noi? Aceasta este exact ceea ce vrea
sa ne invete. Este ceva foarte interesant despre cuvantul acesta.
Pavel zice, "fiind socotiti neprihaniti ca un dar."
Cuvantul acesta "dar" in greaca este gasit in alt loc, in
Evanghelia dupa Ioan, unde zice asa. Vorbind despre Isus zice: "L-au
urat 'fara temei'". Fara temei. Fraza aceasta, "fara temei"
este tradusa din acelasi cuvant din care "dar" este tradus
aici. Asa ca ceea ce zice este: Nimeni niciodata nu a avut vreun
motiv pentru a-L uri pe Isus. Nimeni niciodata nu a avut vreun motiv
pentru a-L uri.
Si
in acelasi mod, Dumnezeu nu a avut nici un motiv pentru a te socoti
neprihanit. Cand Dumnezeu se uita jos la om, nu gaseste nici un motiv
in om ca sa il justifice sau sa-l declare drept. Cand Dumnezeu se
uita la om singurul lucru pe care poate sa il vada este pacatul si
legea cere moartea acelui om. Asa ca daca Dumnezeu te-a declarat
drept inaintea Lui, nu a facut-o din pricina ta sau a mea, ci in
ciuda ta si a mea. Va amintiti de femeia care L-a iubit pe Isus atat
de mult? Ea era o femeie pacatoasa si a venit si s-a aruncat la
picioarele Lui si Isus le-a zis tuturor fariseilor care se socoteau
drepti: "Femeia aceasta iubeste mult pentru ca i-a fost iertat
mult".
O
data un reporter a venit la mine nervos si mi-a zis: "De ce
intotdeauna vorbesti despre pacat?" I-am raspuns, "Pentru
ca vreau sa Il iubesti pe Dumnezeu". Mi-a zis, "Nu
inteleg". Atunci i-am zis, "Asculta-ma. Femeia aceea a
iubit mult pentru ca i-a fost iertat mult, pentru ca stia cat de
pacatoasa era". Noi in ziua de azi, voi si cultura voastra, si
predicatorii din zilele voastre, va rasfateaza si va protejeaza si nu
vor sa va jigneasca pentru ca vor sa va aiba si sa va foloseasca.
Niciodata nu va vor spune despre adevarata rautate a inimii voastre,
si pentru ca crezi ca esti mai bun decat esti in realitate, nu
apreciezi ce ti-a fost dat. De aceea am vazut drogati si prostituate
venind la Isus si apoi aveau o pasiune atat de mare, pentru ca
cunosteau mizeria din care au fost salvati. Cu cat stiu mai mult
despre natura omului potrivit Scripturii, si cu cat o aplic mai mult
la inima mea, cu atat ma conduce mai mult la inchinare. La inchinare.
Lucrez
in multe tari subdezvoltate unde oamenii mor de foame. Daca ma
apropii de voi... cu un sandwich de salam cu doua bucati de paine
tare si o bucata de branza si o bucatica de carne si vi l-as da
zicand, "Poftim", probabil ca l-ati dispretui si ati
intoarce spatele. Dar sunt unele tari in care daca as face asta mi-ar
saruta mainile - si au si facut-o - pentru ca le-am dat o asemenea
mancare. Saracia lor ii conduce la multumire. Acesta este unul din
motivele pentru care Isus a zis, "Ferice
de cei saraci in duh". Acei care
stiu cine sunt pentru ca apoi pot sa aprecieze dragostea lui
Dumnezeu. Si dragostea aceea ii va misca la slujire.
Acum
zice, "Fiind socotiti drepti prin
Harul Sau". Un dar nemeritat.
Poate credeti ca atunci cand un predicator se ridica si zice,
"Priviti, mantuirea este un dar! Este un dar nemeritat!"
Poate credeti ca oamenii sar la prima ocazie de a avea asa ceva. Dar
nu o fac. Stiti de ce? Oamenii sunt mandri. "Mie nu imi trebuie
nimic de la nimeni. Nu imi trebuie nimic de la Dumnezeul tau. Pot sa
fac totul eu singur". Omule, nu poti respira fara Harul lui
Dumnezeu. Si chiar si cel mai impietrit ateu care isi arata pumnul in
fata lui Dumnezeu blestemandu-I Numele, o face doar cu puterea
primita de la Dumnezeu. Totul este Har. Totul este un dar nemeritat.
Odata
a fost o cercetare a lui Dumnezeu si unii oameni au venit in fata si
eu m-am coborat si ma rugam si un tanar a venit acolo si se ruga
alaturi de mine... si se ruga asa: "Doamne, vreau sa imi dai
ceea ce merit". Niciodata nu am oprit pe cineva de la rugaciune,
dar pe el l-am oprit. L-am batut pe umar. S-a uitat. A continuat sa
se roage. L-am batut iar pe umar. S-a uitat la mine. I-am zis,
"Niciodata... niciodata sa nu mai spui rugaciunea aceasta!
Pentru ca, tanarule, singurul lucru pe care il meriti este o vesnicie
in iad. Trebuie sa strigi ca Dumnezeu sa iti dea ceea ce nu meriti...
Har, darul nemeritat, viata vesnica in Isus Hristos."
Pavel
continua. Am fost socotiti drepti. Am fost declarati drepti... ca un
dar prin Harul Sau prin rascumparare. Stiti ce inseamna asta? Sunte
unele cuvinte, ziceau puritanii, pe care dupa ce le rostim, trebuie
sa tacem si sa ramanem pe loc cu buzele tremurand pentru ca sunt
aproape prea sfinte ca sa le rostim. Acesta este unul din cuvintele
acelea. Inseamna... a cumpara libertatea unui sclav, sau a unui
prizonier, sau a unui prins de razboi cu un pret care trebuie sa fie
platit. Aceasta inseamna ca darul nemeritat al lui Dumnezeu aceasta
stare de dreptate in fata Lui... costa ceva. Si ce a costat, sangele
boilor si tapilor? Nu. Aur si argint din viata noastra trecuta? Nu.
Sangele singurului Fiu al lui Dumnezeu. A trebuit sa fim castigati. A
trebuit sa fim cumparati. O intrebare buna este aceasta: De la cine?
De la cine a trebuit sa fim cumparati? In decursul istoriei au fost o
gramada de teorii nebiblice. Parintii greci greseau mult pentru ca
ziceau ca pretul trebuia platit lui Satan. Omul a cazut si de aceea
era sub puterea lui Satan si pretul trebuia platit lui Satan pentru
ca omul sa fie eliberat. Nu este adevarat. Vreti sa stiti la cui i-a
fost platit pretul? Pretul a fost platit lui Dumnezeu. Dumnezeu Si-a
cerut partea. Ai pacatuit. Ai murit. Dar Dumnezeu de asemenea a
platit pretul: sangele Fiului Sau.
O
sa vorbim despre asta mai pe larg intr-o clipa, dar vreau sa
continuam acum. "Fiind socotiti
drepti ca un dar prin Harul Sau prin mantuirea care este in Hristos
Isus". O data un tanar a venit la
mine si mi-a zis: "Frate Paul, ai dreptate. Isus este tot ce
avem nevoie." I-am raspuns: "Tanarule, Isus e tot ce avem.
In afara lui Isus, nu ai nimic. Nu ai nimic". Vedeti, Scriptura,
Noul Testament lucreaza intotdeauna in doua domenii contrare. Ori
esti in fire si pierdut, ori esti in Duhul si mantuit. Ori esti in
Adam si condamnat, ori in Hristos si socotit neprihanit. Exista doar
doua posibilitati. Daca esti in Hristos ai mantuirea. In afara lui
Hristos nu ai nimic. De aceea credinciosul adevarat care stie
adevarurile acestea se tine strans de Hristos. Toti ati auzit
povestirile despre lucratorii in fier care lucreaza la mii de metri
deasupra orasului si umbla atat de linistiti peste tavi si stalpi.
Apoi intr-o zi unul din ei aluneca pe o gheata si inainte sa cada se
prinde de o barna si o tine atat de strans si cu atata frica incat ar
trebui sa-i rupa mainile ca sa-l desprinda pentru ca nu-i da drumul.
Acesta este felul in care ne tinem de Hristos pentru ca stim ca in
afara Lui nu avem nimic... nimic... nimic.
Zice
"In Hristos..."
uitati-va la asta: "Pe El Dumnezeu
L-a aratat public ca o jertfa de ispasire".
Ispasire. Sa nu raspundeti. Dar stiti ce inseamna cuvantul acesta?
Majoritatea teologilor v-ar spune ca in afara Numelui lui Dumnezeu
acesta este cel mai important cuvant din Biblie si totusi in toata
umblarea voastra la biserica niciodata nu v-a zis cineva ce inseamna?
Vedeti... cat de bisericosi puteti fi... si cat de departe de
crestinism puteti ajunge? Ce este ispasirea? Sa ne uitam. Zice, "Pe
El Dumnezeu L-a aratat public". Cuvantul acesta poate fi dat si
in sensul ca Dumnezeu L-a afisat. Daca mergi prin Tennessee si alte
state care nu au legi impotriva panourilor, vei vedea panouri de
publicitate peste tot; pancarte, tot felul de afise publicitare,
mesaje care sunt puse la vedere. Si spune ca Dumnezeu intentionat L-a
afisat in public pe Hristos pe lemnul acela. L-a afisat ca toti sa Il
vedem. Intelegeti? A vrut ca toata lumea sa vada ce se intampla
acolo. Acum, va las sa va ganditi voi daca Dumnezeu ar fi putut sa
indeparteze pacatul undeva intr-un loc ascuns... intr-un dulap. Dar
dintr-un anumit motiv indepartarea pacatului s-a facut in public, in
centrul universului religios, in religiosul oras Ierusalim, acolo la
incrucisarea drumurilor, Isus a fost ridicat si Dumnezeu a facut-o
intentionat in public. De ce? Pentru ca Dumnezeu voia sa arate ceva.
Ce voia Dumnezeu sa arate?
Sa
continuam. "Pe El Dumnezeu L-a aratat public ca o jertfa de
ispasire". Folosim cateodata cuvantul acesta in spaniola, in
stravechiul Castellano, "propicio". Daca zici, de exemplu,
in spaniola veche, "Sé propicio a mí", inseamna sa ai
mila de mine. Nu-mi da ceea ce merit. Ar fi cam asa. Un hot este
prins de stapanul sau pentru ca a furat si este vrednic de moarte, si
stapanul il ia de dupa gat si il trage dupa el sa-l duca la
spanzuratoare si hotul scapa si cade la pamant in genunchi si ce
face? Implora mila. "Nu imi face ceea ce merit! Nu imi face ce
cere legea!" Ce este ispasirea? Este un sacrificiu care ii
permite lui Dumnezeu sa aibe mila de cel vinovat. Acum, care este
problema?
O
sa pun inaintea voastra cea mai mare problema din crestinism.
Despre asta este toata Evanghelia. Doar asta. Este miezul. Este inima
Evangheliei. Tineti semnul la Romani si intoarceti la Proverbe o
clipa. Proverbe 17:15. Ascultati ce zice. Ascultati, studentilor.
Sunteti intr-un loc de invatatura inalta. Se presupune ca ati trecut
cu bine examenele de admitere pentru a ajunge in locul acesta. Acum
ganditi. Ganditi. Crestinismul nu este despre a-ti verifica creierul
la usa. Este despre a incepe sa gandesti. Despre a-l folosi. Acum
ganditi. Proverbe 17:15 zice asa: "Cel ce iarta pe vinovat si
osandeste pe cel nevinovat, sunt amandoi o scarba inaintea Domnului".
Sa ne uitam doar la o parte din verset: "Cel ce iarta pe
vinovat... este o scarba inaintea Domnului". "O scarba"
este probabil cel mai dur cuvant in Scripturi. Detestabil, neplacut,
uraciune, blestemat, anatema. Asa ca oricine justifica pe un om rau
este o uraciune si o scarba inaintea lui Dumnezeu.
Aceasta
ne pune intr-o mare problema. O vedeti? Am petrecut ultimele 20 de
minute spunandu-va ca Dumnezeu a justificat pe cei rai... ca atunci
cand o persoana crede in Isus Hristos Dumnezeu o declara dreapta din
punct de vedere legal. Tot nu vedeti problema?
Lasati-ma
sa v-o pun in felul acesta. Sa zicem ca mergi acasa deseara - tu
traiesti in afara campusului cu familia ta - asa ca ajungi deseara
acasa si cand intri pe usa iti vezi intreaga familie masacrata si il
vezi pe criminal in mijlocul familiei tale cu mainile pline de sange
luandu-i viata fratelui tau cel mic, si arunca jos doar un cadavru.
Furios fugi in partea cealalta a camerei si dobori pe omul acela la
pamant. Dar iti revii, si iti dai seama ca nu razbunarea e solutia
asa ca il legi si mergi la telefon si suni la 911 si politia ajunge
is il ia cu toate probele. Apoi, lunile trec si omul acela este adus
inaintea judecatorului. Si omul acesta care este vinovat de uciderea
intregei tale familii sta inaintea judecatorului si judecatorul zice:
"Pai.. Sunt un judecator foarte iubitor si foarte milostiv Asa
ca, te justific. Esti iertat. Esti liber. Poti sa te duci". Care
ar fi reactia ta? O sa iti zic care ar fi reactia ta. Ai scrie in
ziare... ai chema televiziunea... ai scrie la parlamentari. Ai
incerca sa-i scrii chiar presedintelui. Ai face tot posibilul sa spui
ca este un judecator in tara care este mai rau si mai nemernic ca
criminalii pe care ii lasa in libertate. Judecatorii sunt meniti sa
faca dreptate. Este ceea ce se cere. Nu este marea noastra plangere
ca unul din lucrurile rele din tara noastra este ca judecatorii sunt
corupti?
Atunci
ganditi-va la asta. Judecatorul universal, Dumnezeu atotputernic...
cei rai stau in fata Lui si El zice: "Sunteti justificati, si va
voi considera drepti". Aceasta este problema cea mai mare din
Scripturi. Cum poate Dumnezeu sa fie drept si totusi sa ierte pe cei
rai? Fac pariu ca Evanghelia pe care o auziti si in predicarea
Evangheliei voastre... nici macar nu ati auzit despre asa ceva.
Vedeti acum de ce zic ca stim asa putin despre Evanghelie? Acum doar
va invat lucrurile istorice de baza din Evanghelie pe care multi
predicatori nu le stiu... ca problema din toata Scriptura e asta:
Daca Dumnezeu e drept, nu poate sa va ierte. Legea cere moartea
voastra. Daca Dumnezeu e drept, nu poate sa treaca peste pacat.
Trebuie sa se ocupe de el.
Acum
dati-mi voie sa impartasesc cu voi cateva lucruri despre Dumnezeu
care nu sunt deloc menajante si va vor scandaliza. Cand a fost ultima
data cand ati ascultat o predica despre mania lui Dumnezeu? Cand a
fost ultima data cand ati ascultat o predica despre cat de mult
uraste Dumnezeu pe cei rai? Cand a fost ultima data cand ati auzit
ceva de genul acesta: "Dumnezeu iubeste pacatosul, dar uraste
pacatul"? Sunt aici sa va spun: chiar daca arata bine pe spatele
unui tricou crestin, nu este biblic si nu este crestinismul istoric.
Priviti o clipa. Nu pierdeti pagina si intoarceti la Psalmul 5.
Psalmul 5:5. "Nebunii nu pot sa stea in preajma ochilor Tai; Tu
urasti pe cei ce fac faradelegea". O alta traducere: "Tu
urasti pe toti cei ce fac raul". Cineva calificat? Ati facut
vreo faradelege? Da. Ati facut vreun rau? Da. Ce zice pasajul acesta?
Zice oare ca Dumnezeu iubeste pacatosul si uraste pacatul? Nu, zice
ca uraste pe cei ce fac faradelegea. Si imi ziceti, "Dar ce spui
de Ioan 3:16? Ioan 3:16 zice 'Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu
lumea...' Este in Biblie". Da, este in Biblie si este adevarat,
dar si Psalmul 5:5 este in Biblie si este la fel de adevarat si va
trebui sa te ocupi de el.
Aceasta
e problema crestinismului american. Se ia doar o fata a monedei. Si
nu stiu daca ati invatat logica, dar aceasta este imposibil. Monedele
intotdeauna vin cu doua fete. Ascultati predica dupa predica despre
dragostea lui Dumnezeu si Biblia vorbeste atat de clar despre mania
lui Dumnezeu si majoritatea din voi nu ati ascultat nici o predica
despre asta. Primiti doar o parte din poveste... si asta e foarte
periculos. Ziceti, "Dumnezeu nu uraste, pentru ca Dumnezeu e
dragoste". Si eu va zic, "Nu, Dumnezeu uraste pentru ca
Dumnezeu e dragoste". "Ce vrei sa zici frate Paul?"
Dati-mi voie sa va intreb... Iubiti iudeii? Sper ca da. Daca iubiti
iudeii puteti fi neutrii fata de Holocaust? O sa urati Holocaustul.
Daca vin la voi si va vorbesc despre sclavia afro-americana... si
segregare si imi ziceti, "Pai, stii, nu a fost chiar asa mare
lucru. Sunt ca intr-o pozitie neutra." Iubesti atunci
afro-americanii? Nu. Iubiti bebelusii? Trebuie atunci sa urati
avortul. Vedeti? Daca as veni la voi si v-as da un articol din ziar
care zice ca un baietel a fost prins de un pedofil si tinut in
pivnita lui 10 ani fiind abuzat, si va citesc asta voua, si voi ati
raspunde "Pai, stii, toti au, stii, fiecare are un stil de viata
diferit". Daca ati raspunde asa as gandi ca sunteti la fel de
monstri ca omul care a rapit baietelul.
Vedeti,
chiar voi, cand auziti istorisiri despre lucruri oribile care s-au
intamplat, si injustitii, va suparati nespus de mult, nu-i asa? Va
maniati. Asa ca voi aveti dreptul sa va purtati asa, si Dumnezeu nu
are? Voi, care ati incalcat toate legile lui Dumnezeu... voi aveti
dreptul sa va ridicati si sa fiti maniosi pentru ca cineva a facut
mai rau ca voi... dar Dumnezeu este dragoste asa ca trebuie sa stea
pe scaun si sa fie neutru? Ati auzit predicatori zicand, "Primul
lucru pe care vreau sa vi-l zic este ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu
manios". Ati auzit vreodata pe cineva sa zica aceasta? Pai, am o
veste pentru voi. Dumnezeu e un Dumnezeu manios. De fapt, Biblia
spune ca este maniat in fiecare zi. Aceasta zice Biblia. Nu o sa
sucesc asta ca sa protejez reputatia lui Dumnezeu. Sau sa Il prefac
in cineva care sa va placa voua. O sa va zic Cine este El in
realitate.
Si
veti zice, "Frate Paul, dar dragostea?" Doar in acest
context puteti intelege dragostea. Vedeti, Dumnezeu e drept si sfant.
Iubeste tot ceea ce este frumos si bun. Si de aceea uraste ce este
murdar si profan si rau si daunator. Intelegeti? Va dati seama ca ati
incalcat fiecare lege? As putea enumera cele zece porunci si sa va
arat cum voi si eu le-am incalcat fiecare din ele. Dumnezeu ar trebui
sa fie maniat. Si este. Dar aici este lucrul nemaipomenit. Dragostea
lui Dumnezeu este de o asemenea natura incat poate sa o demonstreze
chiar si obiectelor maniei Sale si sa lucreze pentru mantuirea lor.
Dar aici e problema. Am incalcat Legea lui Dumnezeu si justitia lui
Dumnezeu cere sa murim.
Asta
este ceea ce trebuie sa intelegeti. Traiti intr-o lume unde nu este
justitie. Traiti intr-o lume in care toate lucrurile rele pe care
lumea le face pot fi explicate. "Este o boala" sau "De
fapt nu a fost vina lor". Dar aceasta nu este adevarat. Exista
raul. Si noi am luat parte la el. Drag prieten, daca acum ti-as
smulge inima si as lua din ea orice gand care l-ai avut vreodata si
le-as pune intr-un DVD, si l-as arata aici in seara aceasta ai fugi
din campusul universitatii si nu te-ai mai intoarce sa-ti vedem fata
niciodata, pentru ca ai gandit lucruri atat de rele incat nu poti sa
le impartasesti nici celor mai apropiati prieteni. Te-ai rusina in
fata noastra chiar daca noi am facut aceleasi lucruri. Cum vei sta
atunci in fata unui Dumnezeu sfant? Vedeti? Vedeti asta?
Dar
aici este intrebarea. Daca Dumnezeu este sfant si drept, si ca urmare
trebuie sa faca ceva cu cei rai, cum pot fi cei rai mantuiti? Este o
singura cale. Cineva sta in locul celor rai ia asupra Lui toata vina
celor rai si este judecat si condamnat in locul lor. Si aceasta este
exact ceea ce a facut Isus Hristos. Si in aceasta sta demonstrarea
dragostei lui Dumnezeu.
Vedeti,
am pictat acest mare tablou negru. De ce? O sa va zic de ce. In
dupa-masa aceasta, permiteti-mi sa va pun o intrebare. Unde s-au dus
toate stelele? A venit vreun mare urias din cosmos si le-a pus
intr-un cos si le-a dus in cealalta parte a lumii? Unde s-au dus?
Niciunde. Atunci de ce nu putem sa le vedem? Pentru ca a fost atat de
multa lumina de la Soare. Dar in negura noptii luminile acestea
stralucesc atat de mult. Se intampla acelasi lucru cu dragostea lui
Dumnezeu. Daca ar veni cineva aici si ar picta un tablou cu voi in
care totul este bine si totul este in regula, si voi sunteti bine si
eu sunt bine si Dumnezeu ne iubeste pentru ca suntem persoane chiar
dragute... nu ati vedea Har. Nu ati vedea dragoste. Nu ai vedea nimic
vrednic de inchinare. Dar cand vedeti intunericul adanc al pacatului
vostru, aici slava dragostei lui Dumnezeu apare... o dragoste pe care
nu meritati, pe care nu o puteti merita.
Dar
aici este lucrul minunat, in special cand esti un crestin mai batran
cum sunt eu. Daca nu am meritat-o cand am inceput, nici acum nu
trebuie sa o merit; viata mea nu mai este sub lege ci sub har. Din
pricina lui Isus Hristos, Dumnezeu ma iubeste in toate greselile
mele, in toata fragilitatea si alunecarile mele, in tot pacatul meu.
Dumnezeu ma iubeste pentru ca niciodata nu a depins de mine sau de
faptele mele. Depinde de Isus si de ceea ce a facut El pentru mine.
Asa ca nu trebuie sa joc teatru in fata Lui ca si cand ar trebui sa-I
castig favoarea. Ma iubeste. S-a terminat. A fost terminat acum 2000
de ani pe lemnul acela. Un Dumnezeu perfect, un om perfect... platind
un pret perfect.
As
vrea acum sa ne uitam la ceva care este foarte important. Este lucrul
cel mai important, asa ca ramaneti cu mine. Stiu ca ne-am dus
departe, dar ascultati. Cand lumea vorbeste despre cruce...
intotdeauna vorbeste despre cuiele din mainile si picioarele Lui,
sulita din coasta, cununa de spini de pe cap, insultele, bataile,
biciuielile... totul despre suferinta fizica a lui Hristos. Si nu
vreau sa iau nimic din toate acestea, dar daca aceasta este tot ceea
ce stiti despre cruce, nu stiti nimic despre cruce. Nu intelegeti
crucea. Nu suntem mantuiti doar pentru ca Romanii si Iudeii L-au
refuzat pe Isus sau ca L-au pironit pe lemn si ca I-au strapuns
coasta sau ca L-au biciuit. Suntem mantuiti... pentru ca pe crucea
aceea, a luat pacatul nostru; a fost parasit de Tatal Sau, si
Dumnezeul atotputernic a zdrobit pe singurul Sau Fiu sub toata
puterea maniei Sale impotriva pacatului nostru.
Veti
zice, "Niciodata n-am auzit asa ceva". Este doar crestinism
istoric. Vedeti, cand auziti despre cruce, tot ce auziti este despre
ceea ce I-au facut oamenii. Nu suntem mantuiti doar pentru ce oamenii
I-au facut. Suntem mantuiti pentru ce s-a intamplat intre El si Tatal
Sau. Vedeti, in sistemul acesta al vostru stiti ca Dumnezeu e sfant
si ca omul e pacatos si este o prapastie intre cei doi si omul nu
poate veni la Dumnezeu. Si asa si este. Omul este despartit de
Dumnezeu. Dar singurul mod pentru a lua prapastia a fost ca cineva sa
moara in locul omului, despartit de Dumnezeu. Cand Isus era atarnat
de lemnul acela a strigat: "Dumnezeule, Dumnezeule, pentru ce
m-ai parasit?" Intelegeti? Stiti cat de mult uraste Dumnezeu
pacatul si ce ii va face pacatului in ziua de pe urma? Ceea ce
trebuie sa intelegeti este ca atunci cand Isus era pe lemnul acela, a
luat pacatul, vina poporului Sau, si a fost tratat de Dumnezeu Tatal
in felul in care trebuia sa fim noi tratati. A fost zdrobit sub mania
lui Dumnezeu. A fost abandonat de Dumnezeu. Priviti la Psalmul 22 o
clipa. Stiti ca atunci cand Isus era pe cruce a strigat: "Dumnezeule!
Dumnezeule! Pentruce m-ai parasit?" Ascultati Psalmul 22,
versetul 1.
"Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m-ai
parasit si pentruce Te departezi fara sa-mi ajuti si fara s-asculti
plangerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, si nu-mi raspunzi: strig si
noaptea, si tot n-am odihna. Totus Tu esti Cel Sfant, si Tu locuiesti
in mijlocul laudelor lui Israel. In Tine se incredeau parintii
nostri: se incredeau, si-i izbaveai. Strigau catre Tine, si erau
scapati; se incredeau in Tine, si nu ramaneau de rusine. Dar eu sunt
vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor si dispretuit de popor".
Ce
zice? Face o plangere, isi pune intrebarea: "Dumnezeule, pentru
ce m-ai parasit?" Si apoi Isi aduce argumentul: "Nu a fost
niciodata in istoria poporului lui Dumnezeu cand un om drept sa
strige catre Tine si Tu sa nu-i raspunzi. Dar aici sunt Eu, pe crucea
aceasta, singurul Tau Fiu, si strig catre Tine si Tu nu imi
raspunzi.De ce?!" Si apoi Isi raspunde singur la intrebare. "Tu
esti sfant si Eu sunt un vierme... o ocara". Vedeti, cineva a
trebuit sa ia asupra lui vina voastra. Sa ia asupra lui pacatul
vostru. Am auzit persoane zicand, "Pai, stii ce? Dumnezeu s-a
uitat prin ceruri si nu a vazut nici un inger doritor. S-a uitat
peste tot pamantul si nu a fost om capabil". Este ceva absolut
absurd. Chiar daca toti ingerii din cer ar fi dorit, nu s-ar fi
platit pretul. Vedeti, cine trebuia sa moara acolo trebuia sa fie un
om. Omul a pacatuit. Omul trebuie sa moara. Dumnezeu a devenit om. A
devenit fratele nostru; fratele nostru mai mare; despre aceasta
vorbeste Evrei. A devenit unul dintre noi. S-a identificat cu noi si
asa a putut merge la cruce in locul nostru.
Predicam
o data intr-o universitate si un student s-a ridicat in picioare si a
zis: "Am o intrebare pentru tine. Cum este posibil ca un singur
om sa sufere cateva ore atarnat pe lemnul acela, si totusi sa
plateasca pretul pentru o multime de oameni si sa-i salveze de o
vesnicie in iad?" I-am raspuns, "Tanarule, este o singura
cale... pentru ca omul acela care era pe cruce a pretuit mai mult
decat toti oamenii pusi la un loc". Poti sa iei tot ce exista,
munti si dealuri, greieri si clovni, stele si ingeri si soarele si
planetele si lunile si izvoarele, tot ce este frumos si le pui intr-o
parte a balantei, iar pe Isus in partea cealalta a balantei si
cantareste mai mult ca toate. A putut sa faca aceasta datorita
valorii Lui infinite.
Un
teolog a formulat astfel: Fiul a ridicat privirea spre ceruri purtand
pacatele noastre si a strigat, "Dumnezeule, Dumnezeule, pentru
ce m-ai parasit?" Si Dumnezeu Tatal a trantit usa cerului in
fata Lui si a zis, "Domnul Dumnezeul Tau te condamna".
Cineva a trebuit sa moara sub urgia maniei lui Dumnezeu impotriva
pacatului nostru.
Vrei
sa stii cat de mult uraste Dumnezeu pacatul?
Atunci
cand Insusi Fiul Sau a luat pacatul, Dumnezeu L-a zdrobit. Ce crezi
ca iti va face tie in ziua judecatii daca vei aparea inaintea Lui
neacoperit, daca vei veni inaintea Lui fara Hristos?
Ziceti,
"E oribil!" E biblic. "E scandalos!" Dar e
adevarat. Si pot sa va zic, sunt mult mai multe versete in Biblie
care intaresc ceea ce zic eu decat ceea ce zic crestinii actuali din
America.
Acum,
Isus este in gradina si de trei ori striga "Departeaza paharul
acesta dela Mine!" "Departeaza paharul acesta dela Mine!
Departeaza paharul acesta dela Mine!" Intrebarea este: Ce era
asa de groaznic in paharul acela? Ce era paharul? Daca privim
Scripturile, in special in cartea Psalmilor, cartea lui Ieremia, se
vorbeste despre pahar. Dati-mi voie sa rezum un pic, sa va dau pe
scurt cateva adevaruri despre paharul acesta. Daca aduni toti Psalmii
si profetii impreuna ar zice ceva de genul acesta: "Din pricina
faradelegii, a razvratirii Neamurilor, le voi da din paharul urgiei
Mele. Ii voi obliga sa il bea, si il vor bea, si vor ameti, si vor
muri". Dar pe lemnul acela, Dumnezeu a dat paharul Fiului Sau.
Si Fiul Sau a baut toata pedeapsa unui Dumnezeu, sfant, drept si
iubitor impotriva pacatelor poporului Sau. Si cand a strigat "S-a
ispravit", a intors paharul si nu mai ramasese nici un strop din
el. L-a baut tot.
Imaginati-va
un bazin de cinci mii de metri inaltime si cinci mii de metri latime
plin cu apa, si la un kilometru de el mai jos este satul tau. Un sat
micut facut de paie. Si intr-o dimineata te scoli dintr-o data si
iesi afara si auzi un mare trosnet si inainte sa iti dai seama
bazinul este spart si toata apa se dezlantuie catre tine. Nu vei fi
gasit niciodata. Si inainte ca apa sa ajunga la sat, pamantul se
deschide si inghite toata apa in asa fel incat nici o picatura nu
atinge haina ta. Asta a facut Isus pe curce. Imaginati-va o piatra de
moara de 500 de kilograme si alta in varful ei de aceasi greutate
macinand in sens opus, una in contra celeilalte. Si pui in mijloc un
micut graunte de grau. La inceput presiunea asupra cojii creste, apoi
explodeaza si se pulverizeaza.
"Daca
grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur;
dar daca moare, aduce multa roada."
Aceasta
este crucea. Si zice aici, priviti. Versetul 26. "Pentruca,
in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea in asa fel incat, sa fie
neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in
Isus". In versetul 25, "..ca
sa-si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele
dinainte, in vremea indelungei rabdari a lui Dumnezeu". Ce
vrea sa zica? Aceasta vrea sa zica: Adam si Eva au pacatuit impotriva
lui Dumnezeu. Ei ar fi trebuit sa moara in acea zi. Nu ar fi trebuit
sa fie mila. Ar fi trebuit sa fie nimiciti. Legat de marele potop
care a sters toate natiile si numai pe Noe l-a lasat... este o
singura problema. Noe era pacatos. Si el ar fi trebuit sa moara.
Dumnezeu il cheama pe Avraam dintre popoare si il numeste prieten.
Mai este o problema; Avraam nu L-a crezut pe Dumnezeu si a pacatuit.
Dumnezeu il numeste pe David fiul Sau si David a comis un asasinat si
se stie ca a curvit. Si din pricina mandriei lui a cauzat moartea
multora compatrioti.
Vi-l
imaginati pe acuzator? Vedeti... pana in timpurile acestea doar
dreptatea este cunoscuta. Satana s-a razvratit in Cer si dreptatea,
dereptatea perfecta l-a dat afara. Vedeti? Nici o mila, ci dreptate.
Va puteti imagina ziua aceea cand a I-a dat o proorocie atat de buna
lui Adam? Vi-l imaginati pe Satana stand acolo zicand: "Doamne,
ce s-a intamplat? Nu mai esti drept? Adam trebuie sa moara. Cum poti
sa il ierti?" Puteti sa vi-l imaginati pe Noe in corabie?
"Doamne, ce s-a intamplat? Te-ai dat jos de pe tronul Tau? Si
omul acesta trebuia sa moara. Pe David... il numesti fiu? Cum poti sa
faci asta si totusi sa fi un Dumnezeu drept? Cum ii poti ierta
pacatul? Trebuie sa moara".
Acum
doua mii de ani Dumnezeu a raspuns la intrebare. "Vrei sa stii
cum pot sa-i fac o profetie favorabila lui Adam? Vrei sa stii cum pot
sa il salvez pe Noe, pe un om pacatos de la o moarte sigura dintr-un
potop napraznic? Vrei sa stii cum pot sa il chem pe un om numit
Avraam din cetatea Ur si sa il numesc prietenul Meu? Vrei sa stii cum
pot sa il numesc pe David fiul Meu? Aici gasesti raspunsul. Fiul meu
a murit pentru ei toti."
O
data pentru toti, acum doua mii de ani Dumnezeu a demonstrat ca poate
fi drept si totusi sa socoteasca drepti pe pacatosi prin pretul pe
care Fiul Sau l-a platit pentru ei. Si trebuie sa intelegeti ceva.
Avraam, Noe si David au fost mantuiti asa cum sunteti si voi. Au
privit la fagaduinta lui Dumnezeu. L-au crezut pe Dumnezeu. Dar vreau
sa intelegeti ca a crede in Dumnezeu nu e suficient sa te mantuiasca
daca El nu ar fi platit pretul. Credinta voastra nu plateste pretul.
Credinta voastra trebuie sa fie in Acela care L-a platit, si Acela
este Isus Hristos. Asa ca Dumnezeu este drept si socoteste drepti pe
cei rai.
Isus
a murit si dupa trei zile a inviat iarasi din morti si Dumnezeu a
spus ca acesta este semnul pe care ni-l da. Si daca semnul acesta nu
e suficient pentru voi, nu va mai fi altul. Aceasta este demonstrarea
lui Dumnezeu ca Isus, tamplarul din Nazaret, a fost Fiul lui
Dumnezeu. Este semnul ca moartea de care a murit Isus pe cruce
implineste judecata si dreptatea lui Dumnezeu, care potoleste mania
lui Dumnezeu si acum toti oamenii pot fi mantuiti.
Cum?
Nu
facand o rugaciune si cerandu-i lui Isus sa vina in inima ta. Imi
pare rau, nu gasesc asa ceva in Scripturi. Si nu o gasesc niciunde in
crestinismul istoric pana acum in crestinismul modern din America.
"Sari prin cele patru inele, spune da la toate intrebarile bune,
fa aceasta rugaciune"... si daca nu s-a intamplat nimic,
evanghelistul tot iti va spune ca Isus a intrat in inima ta pentru ca
El asa a zis. Nu are nici o valoare. Cand Isus a venit la Israel, El
nu a zis: "Timpul s-a implinit si Imparatia lui Dumnezeu este
aproape. Deci, cine doreste sa ridice mana si sa imi ceara sa vin in
inima lui?" Nu a zis asa ceva. A zis: "Timpul s-a implinit
si Imparatia lui Dumnezeu, a Cerurilor, este aproape. Pocaiti-va si
credeti Evanghelia". Intoareceti-va de la pacatul vostru si
puneti-va increderea in Hristos, nu in Hristos si in Biserica, nu in
Hristos si botez, ci in Hristos si numai in Hristos".
Nadejdea
mea e intemeiata numai si numai in Hristos. Omul credincios zice cam
asa: "Isuse, ma voi increde in Tine si daca Tu nu esti destul
pentru a ma mantui, voi merge in Iad pentru ca nu o sa ma incred in
nimic altceva. Ma incred numai in Tine".Numai in Hristos.
Poate
ziceti: "Frate Paul, ce este pocainta?" Literal inseamna o
schimbare a mintii. Ziceti: "Bine, nu-i greu.. gata, mi-am
schimbat mintea". Aici este problema voastra. Sunt doua lucruri
pe care le-ati confundat rau de tot. Mintea si inima. Credeti ca a-ti
schimba gandirea e superficial. Nu e asa. In Scripturi, mintea, sau
inima, este centrul fiintei tale. Este cine esti cu adevarat. Este
esenta ta ca persoane. Cand Biblia vorbeste despre inima ta, cand
Biblia vorbeste despre mintea ta, se refera la faptul ca esenta
deplina si centrul a tot ceea ce esti si tot ceea ce faci vor fi
schimbate. Si daca acestea se schimba, drag prieten, totul va fi
schimbat.
Sa
va schimbati mintea. Cu privire la ce? Apostolul Pavel este marele
exemplu despre aceasta. El mergea pe drum catre Damasc si iata ce
gandea mintea lui: ca Isus este cel mai mare hulitor, ca crestinii
merita sa moara, si ca el ii va omora pe toti, sau cel putin ii va
inchide pe toti. Dintr-o data apare Hristos. Si trebuie sa intelegeti
ca trei zile omul acela a fost orb si nu a mancat nici nu a baut.
Stiti ce demonstreaza aceasta? Hristos a distrus si a daramat absolut
toata realitatea lui, a dezintegrat lumea lui. Este ca si cand intr-o
dimineata te scoli si vezi ca chiar exista Matrix. Totul e fals.
Imaginati-va asta. Toata viziunea lui despre lume a fost daramata in
totalitate. Si acum crede in Acela care gandea ca este cel mai mare
hulitor si pe care el insusi l-a, isi da seama ca El este Dumnezeu
Fiul si ca trebuie sa Ii slujeasca cu intreaga viata a lui. Isi da
acum seama ca pe acei care voia sa ii inchida, sa-i omoare, sa-i
raneasca, sunt poporul lui Dumnezeu si acum trebuie sa faca tot ce
este in puterea lui pentru tot restul vietii sale ca sa ii
binecuvinteze.
Aceasta
este pocainta.
Este
ca atunci cand un student, acum multi multi ani in urma, care crede
ca banii si muschii si infatisarea si hainele scumpe si a fi 'Domnul
Totul Pentru Campus' isi da seama... ca este mort, un ticalos murdar,
o goliciune egoista, lucruri oribile la adresa unei persoane. Si ca
Dumnezeul care a binecuvantat familia lui cu bogatii si inteligenta
si cu toate lucrurile din Visul American, ca pe acel Dumnezeu nu a
facut decat sa Il huleasca, sa Il ignore si sa se lupte impotriva
Lui. Si trece de la a fi totul pentru lume, la a sta la coltul
facultatii predicand Evanghelia si cu prietenii lui gandind ca si-a
pierdut mintea.
Puteti
sa va rugati acea rugaciune pana cand vor zbura vacile si tot
pierduti o sa fiti. Puteti sa ii cereti lui Isus Hristos sa vina in
inima voastra toata ziua si ar insemna nimic. Va asigur. Nu sunteti
mantuiti prin repetarea unei rugaciuni ritualice. Sunteti mantuiti
prin chemarea Domnului prin credinta, increzandu-va in El.
Si
sa nu credeti ca viata voastra e chiar faina, si ca va lipseste doar
lucrul acela care sa o faca perfecta si acesta ar fi Isus; Sunt aici
sa va spun, si nu imi pasa cine sunteti sau ce aveti, daca nu Il
aveti pe Isus in viata voastra, totul e gunoi si tot ceea ce
castigati la universitatea aceasta va pune mai multa osanda in ziua
judecatii. Singurul lucru care conteaza e Isus Hristos si daca nu Il
aveti pe El, nu aveti nimic, nimic.
Veti
zice: "Lumea dispretuieste mesajul tau". Si eu va zic ca
dispretuiesc lumea. Pavel a zis: "Lumea este moarta fata de mine
si eu sunt mort fata de lume, dar sunt viu pentru Hristos si vestesc
vestea cea buna". Nu are de a face cu o gramada de americani
care se prind de orice lucru ca sa isi faca viata mai usoara pentru
ca sa aiba cea mai buna viata acum. Este vorba de a muri fata de
toate visurile tale, a muri fata de vointa ta, a muri fata de tine,
de autonomia ta si de stapanirea ta si de a te arunca in mainile lui
Hristos si a crede ca ceea ceea ce a facut El pe acea cruce a fost
suficient.
Ce
ar trebui sa faceti in seara aceasta? Unii dintre voi ar trebui sa
mergeti acasa si sa strigati la Dumnezeu pana cand stiti ca v-a
mantuit. Unii din voi poate sunteti crestini adevarati, dar lumea v-a
retinut pana acum. Trebuie sa va urati pentru ceea ce ati facut si sa
va aruncati in mainile lui Dumnezeu. Trebuie.
Unii
dintre voi poate credeti ca sunteti crestini, dar nu aveti roada.
Isus a zis: "Nu oricine va veni la Mine in ziua aceea si va zice
'Doamne, Doamne' va intra in Imparatia Cerurilor. Ii veti cunoasteti
dupa roada". Nu faptele va mantuiesc. Este o blasfemie. Dar daca
sunteti mantuiti, ati fost nascuti din nou. Ati devenit fapturi noi
care vor trai in alt fel, intr-un fel in care va desparte de lume si
care este o ofensa pentru lume. Isus Hristos va promite doua lucruri
in seara aceasta: viata vesnica si crucea.
Aceasta
este Evanghelia.
Veniti
la El. Fiti mantuiti. Nu voi face o invitatie, si nu o sa cer nimanui
sa ridice mana si sa plece capul. Va cer sa va duceti inaintea lui
Dumnezeu si sa strigati catre El in credinta pana cand El va va spune
ca sunteti mantuiti, pana cand aveti o siguranta, data nu de orice
om, ci data de Duhul Sfant, ca Dumnezeu a produs in voi lucrarea
supranaturala si ca v-a schimbat.
"Frate
Paul, cum voi stii ca sunt mantuit?" Vor fi niste confirmatii
imediate. Veti simti cum vina voastra va este luata. Poate va fi un
sentiment de bucurie, de pace. Dar aceasta nu este totul. Veti incepe
sa traiti o viata diferita.
"Voi
fi fara pacat?" Nu, tot o sa mai pacatuiesti. Vei lupta cu
pacatul, dar numai aceasta. Vei lupta impotriva lui. Nu vei mai fi
prieten cu el. Si putin cate putin vei fi schimbat. Dovada ca v-ati
convertit, dovada ca cu un timp in urma v-ati pocait cu adevarat si
ca ati crezut cu adevarat, este ca continuati sa va pocaiti si
continuati sa credeti si azi. Si cresteti in Hristos.
Dragi
studenti, ascultati-ma. Lumea aceasta nu are nimic pentru voi. Nu are
nimic. Sa nu veniti in locul acesta sa urmariti Visul American. Tot
ceea ce faceti o faceti pentru slava lui Dumnezeu. Si va ganditi,
"Ce, vrei ca toti sa plecam in misiune?" Nu. Ceea ce va
spun este ca daca esti un crestin, nimic nu este secular. Daca esti
tamplar, daca esti inginer, daca sapi santuri, daca esti doctor,
totul este sfant, daca crezi in Hristos. Tot ce faci este pentru El
si pentru slava Lui.
Haideti
sa ne rugam.
Tata...
ca sa fie o trezire, Doamne, ca sa fie o trezire... pentru ca acesti
studenti sa Te cunoasca... sa nu fie niste rasfatati, ci sa fie
placuti lui Dumnezeu... ca sa Te cunoasca, ca sa Il cunoasca pe Fiul
Tau... ca sa Te urmeze... sa fie ceva real, un crestinism real. Tata,
ma rog ca studentii de aici sa Iti predea vietile lor Tie. Ca unii
dintre ei sa mearga pana la marginile pamantului sa propovaduiasca
Evanghelia, Evanghelia adevarata. Nu o Evanghelie americanizata, nu o
credinta usoara, nu cinci sau sase pasi catre Tine, ci o Evanghelie
prin care sa cheme oameni la pocainta si la credinta. Sa-i folosesti,
sa-Ti reversi Duhul Sfant peste ei, sa locuiesti in ei, sa le dai
putere si sa-i umpli in puterea Ta. Da-le niste minti stralucitoare.
Da-le niste inimi minunate. Da-le, Doamne, o siguranta tare,
deplina... ca in slabiciunea lor, Tu esti puternic. In Numele lui
Isus.
Amin.
