Ne-am obișnuit să nu vorbim în cercurile noastre în felul în care Biblia vorbește. Dacă cineva pleacă din mijlocul nostru, noi spunem, „o, niciodată nu a fost mântuit.” Dar Biblia folosește terminologia „căderii de la credință”.
Pavel nu numai că vorbește în felul
acesta, dar și avertizează în felul acesta.
Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele, să te lupți lupta cea bună și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, și au căzut din credință. (1 Tim 1:18-19)
Dar pentru că nu ne place să vorbim în
felul acesta, ceea ce se întamplă este că avertizările noastre își pierd ‘colții’.
Avertizarea e: dacă nu te ții strâns, există posibilitatea să cazi de la credință!
Alte texte:
Timoteie, păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecăriile lumești și de împotrivirile științei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii, și au rătăcit cu privire la credință. (1 Tim 6:20-21).
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință (1 Tim 4:1a).
Din numărul acestora sunt Imeneu și Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a și venit învierea și răstoarnă credința unora. (2 Tim. 2:17b-18).
Nu e ca și cum spune că nu a existat
niciodată credință acolo. Ci imaginea e că a fost o credință de la care ei s-au
abătut sau de la care au căzut. E ca în parabola seminței care cade lângă drum:
ei primesc bucuros Cuvântul (nu spune
că nu l-au primit!), dar apoi când vin încercările, ei se lasă, dau inapoi. Acum,
poate o persoană sa își piardă credința? Acele versete par a spune: Da. Poate
ea să se depărteze de la credința? Da. Dar Biblia NU spune ca îti poți pierde mântuirea.
Și dacă punem întrebarea, “Poți să îți pierzi mântuirea?”, ar trebui să punem
alte două întrebări: “Poți să pierzi viața veșnică?”(dacă o am și e veșnică,
cum poți pierde ceva ce e veșnic?) și mai mult, “Poate Isus sa îți piardă mântuirea? Te poate pierde
Isus?” NU. Absolut. Isus spune:
Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. (Ioan 6:39).
Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. (Ioan 10:27-29).
Există două perspective: perspectiva umană
și perspectiva divină. Oamenilor le place adesea să privească din perspectiva
divină. Dar de multe ori Biblia ne prezintă lucruri care apar din perspectiva
noastră. Iar din perspectiva noastră, adevărul e că găsim oameni care sunt
pentru o vreme în mijlocul nostru și apoi cad și se depărtează. Oameni care au
primit bucuros cuvântul, sunt prezenți la serviciile divine, se închină bucuroși
și cu fețe radioase (sigur, pentru o vreme), iar acum, unde sunt ei? Din
perspectiva noastră, putem vorbi așa
cum vorbește Pavel. „Poti cădea de la credință”, „poți cădea din har”, „v-ați
despărțit de Hristos”. Dacă minimalizăm aceste lucruri, rupem colții avertizărilor!
Altfel oamenii nu vor mai fi afectați când le vom spune avertizările. Vor merge
la doctrina perseverării sfinților și vor spune că e imposibil. Dar din
perspectiva umană e foarte posibil! În multe situații din Scriptură, se
tratează cu noi din perspectiva umană: dacă nu te ții de credință, poți cădea
de la credință.
Pe de altă parte, dacă ne ținem strâns de
credință, tocmai lucrul acesta ne dă siguranță! Când mă țin lipit, strâns de
Hristos, asta este baza asigurării mele.
Singurul lucru care mă pune în pericolul
de a cădea, de a mă îndepărta, este când nu mă țin de această asigurare.
Asta NU înseamnă deloc că eu merg în viață
cu această convingere și asigurare că sunt salvat, totuși indoindu-mă mereu dacă
voi reuși să răzbesc până la sfârșit. Asta nu ar fi credință. Credința spune: „Eu
mă încred în Hristos. El mă va duce până la sfârșit.” Dar dacă devii tentat să
nu mai vizitezi adunarea sfinților, nu mai e așa de important pentru tine să
asculți învățăturile lui Hristos, dacă cuvintele lui Hristos își pierd atracția,
atunci mai bine ai lua avertizarea și ai fi foarte atent cu orice asigurare pe
care o ai. Pentru că există oameni care au multe asigurări, dar care nu ramân până
la sfârșit.
Există o binecuvântată asigurare, dar nu
ai nici un drept sa te ții de ea dacă tu te depărtezi de cuvintele pe care le-a
spus Hristos. De fapt Duhul Sfânt mărturisește împreună cu duhul nostru doar
atunci când Hristos este central în atenția noastră.
Evrei 3:12, „Luați seama, dar, fraților, ca niciunul
dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de
Dumnezeul cel Viu”. – Această avertizare nu are scopul de a face ca
oamenilor care se bucură în Hristos, se laudă cu Hristos, îl laudă pe Hristos
cu încredere și asigurare în El, să li se ia asigurarea. Acest verset are
scopul să avertizeze oamenii care se îndepărtează de Dumnezeu.
1 Petru 1:5, „Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin
credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!”
– Noi suntem păziți de puterea lui Dumnezeu spre mântuire. Cu alte cuvinte,
Dumnezeu ne dă credința, Dumnezeu o păzește, Dumnezeu o ține, o păstrează, prin
puterea Sa. Și acea credință ne va ține pe noi ducându-ne mântuirea până la capăt.
