Isus le-a zis: „Eu sunt pâinea
vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată și cine
crede în Mine, nu va înseta niciodată” Ioan 6:35.
Domnul
întrebuințează în toate învățăturile Sale, pilde simple.
Cugetă-te la faptul că se numește pe Sine pâine. Ce minunat e că
cel mai obișnuit lucru de pe mesele noastre e cea mai deplină
asemănare a lui Hristos! Gândiți-vă că atunci când credem în
El, e ca și cum am mânca și am bea din El. Nimic n-ar fi mai plin
de învățătură, însă nimic nu arată așa de mult umilința și
dragostea Sa ca această pildă. Trebuie să mulțumim lui Dumnezeu
pentru simplicitatea Evangheliei. Domnul Isus, arătându-se în
corp, devine pâinea sufletului nostru.
Când
privim la o pâine și ne gândim prin câte a trecut înainte de a
fi ce este, ea ne preidică o mie de predici despre coborîrea lui
Isus ca un bob de grâu, despre trecerea lui prin morile mâniei lui
Dumnezeu și despre coacerea Lui în cuptorul morții, ca să devină
păinea noastră. Vedem suferințele lui Hristos în fiecare
fărămitură ce o ducem la gură. De ce nu? Căci Donul a scris
Numele Său pe ceruri și ele ne vorbesc de dragostea Sa, soarele ne
spune despre Soarele dreptății și toate stelele despre Steaua
Betleemului. Nu poți deschide ușa sau să-ți iei o haină, fără
ca ele să-ți amintească de Hristos. Fiecare picătură de rouă Îl
oglindește și fiecare vânt Îi șoptește numele. Ziua și noaptea
povestesc despre El și orele se sfătuiesc asupra lucrării Lui.
1.
Trebuie să-L primim pe Domnul Isus fiecare din noi personal.
Un Hristos neprimit nu folosește nimănui. Pâinea care nu e
mâncată, nu stâmpără foamea noastră. Apa din pahar poate
străluci ca cel mai frumos cristal, totuși nu va alina setea dacă
n-o bem. Să-L ai pe Hristos personal în viața ta e lucrul
principal și întrebarea e ce să faci ca să primești pe Hristos,
Pâinea vieții, ca Mântuitorul tău personal?
Textul
ne spune: „Cel ce vine la Mine, nu va flămânzi niciodată”.
Cred că aceasta înseamnă primul act al credinței, prin care omul
intră în viața duhovnicească. Noi suntem înstrăinați de la
Hristos, dar după auzirea Evangheliei, Duhul Sfânt ne ajută să
cugetăm la convingerea că El e Mântuitorul de care avem nevoie.
Înstrăinarea de El se schimbă într-o dorință după El și venim
la picioarele Lui rugându-L să devină Mântuitorul nostru. Ne
apropiem de el. Aceasta e apropiere a inimii și nu a picioarelor.
Căci mulți s-au apropiat de El cu trupul, însă nu au venit la El
într-adevăr. Erau lângă El cu corpul, dar între sufletul lor și
El stătea păcatul. Puterea din El nu putea intra în ei.
Aici,
prin venire se înțelege dorință, rugăciune, învoire, încredere,
ascultare. Înseamnă că aud cine e Hristos și învăț cum e
Dumnezeu: că Isus e și om și Dumnezeu, că a venit în lume să ia
păcatele oamenilor asupra Lui și să fie pedepsit în locul lor;
aud aceste lucruri și le cred. Cred în Hristos și spun: „Dacă a
murit pentru cei ce cred în El, eu mă încred în El; dacă S-a
jertfit șa de mult încât poate spăla orice păcat, mă razim pe
acest sacrificiu și-l fac temelia speranței mele.
A
doua descriere a modului în care Hristos devine al nostru, e
credința. A crede în Hristos, înseamă a crede că El e Fiul lui
Dumnezeu și Mântuitorul oamenilor, dar această credință cuprinde
și altceva mai adânc. Poți avea cele mai exacte păreri despre
Hristos – poți crede tot ce spune Biblia despre El – și totuși
să nu ai credință mântuitoare. „Cine crede în Mine”. Ce ar
fi dacă am pune „încrede” în loc de „crede”. „Cel ce se
încrede”. ”Cel ce se reazimă pe Mine”. Știind că Hristos a
venit să mântuiască pe păcătoși, credinciosul spune: „Atârn
de El pentru mântuirea sufletului meu”. Știind că Isus a luat
locul păcătoșilor, cred că El a luat locul meu și, prin jertfa
Lui, păcatele mele sunt iertate.
Devine
Hristos Mântuitorul nostru în clipa când credem? Da, exct în
clipa în care credem. Dar ce e cu viața nelegiuită din trecut? Ea
e iertată în Numele lui Hristos. Dar dacă înainte de a-L primi pe
Hristos n-ai făcut niciun bine, ci numai rău? Hristos a murit
pentru nelegiuiți și e „în stare să mântuiască pe deplin pe
cei ce vin la Dumnezeu prin El”. Dar să presupunem că greșești
și după aceea. Ce se va întâmpla atunci? Vei fi curățit prin
sângele prin care ai fost curățit la început. „Dar dacă cineva
a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel
neprihănit”.
Să
trecem acum la al treilea chip de a-L primi pe Hristos. Să-L
mănânci și să-L bei. Trebuie să-L mâncăm și să-L bem pe
Hristos. Sigur că nu să-I mâncăm și să-I bem sângele trupesc.
Aceasta ar fi cea mai sigură cale spre pierzare Căci e o crimă să
mănânci și să bei trupul și sângele cuiva.
Ceea
ce se înțelege prin a mânca și a bea pe Hristos e să-L primim
prin credință în inimile noastre și mințile noastre să se
hrănească din El. Auzim că e Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul
sufletelor noastre. Primim acest adevăr în mințile noastre, așa
cum primes oamenii hrana în gură. Când mâncăm, băgăm prima
dată mâncarea în gura noastră. După cum ea intră în gură, așa
Hristos trebuie să intre în inimă. Mâncarea e amestecată și noi
îi descoperim gustul și bunătatea. Tot astfel sufletul nostru
gustă din Hristos, se gândește la el, trăiește cu El și Îi
descopere dragostea.
După
pocăință vedem pe Hristos mult mai măreț de cum L-am văzut la
început. Am crezut în El cunoscându-L puțin. Dar încet, încet,
pricepem împreună cu toți sfinții care sunt adâncimile și
înălțimile dragostei Sale. Duipă cum un om care s-a hrănit bine,
se scoală de la masă mulțumit, tot astfel în Hristos simțim că
sufletul nostru a găsit tot ce-i trebuie, Hristos e totul, suntem
plini de El, împăcați în El. Aceasta înseamnă să primești pe
Hristos.
Nu
trebuie însă să uităm că Hristos spune să mâncăm trupul și
sângele Său. Prin trupul Său înșelegem întruparea Sa.
Sufletul nostru se hrănește cu adevărul istoric și real că
„Dumnezeu era în Hristos”, că „Cuvântul S-a făcut trup și
a locuit printre noi” și oamenii au văzut slava Lui, ca și slava
singurului născut din Tatăl.
Apoi
El ne spune să ne hrănim cu sângele Său. Aceasta înseamnă
suferințele și moartea Sa ispășitoare. Adevărata băutură a
păcatosului însetat e faptul că Hrostps a murit în locul Său. El
care e „Dumenzeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, a fost
atârnat pe o cruce de lemn pe micul munte Calvar, lângă porțile
Ierusalimului și acolo, într-un chin nespus demare, sub mânia lui
Dumenzeu, a făcut o ispășire pentru păcatele tuturor celor ce
cred în El. Aici e speranța mea și a ta, iubite frate.
V-am
arătat o Evanghelie pe care, dacă vreunul din voi o va urma,
Hristos va fi al său. Aici e Hristos pe care poți să-L ai gratis,
simplu încrezându-te în El. După cum vasul gol se umple când e
pus în calea izvorului, după cum cerșetorul primește daruri
pentru nevoile sale întinzând doar mâna, tot astfel poți avea pe
Hristos simplu deschizând inima ta păcătoasă în calea Lui. Îl
primești în dar; Dumnezeu ți-i dă fără plată. Dacă nu-L ai
încă, nu e din pricină că El te-a respins, căci El n-a respins
pe nimeni, ci din princiă că tu L-ai respins pe El. Iubit suflet
păcătos, Dumnezeu Duhul Sfânt să te ajute să primești pe
Hristos și să fii mântuit prin El.
2.
Al doilea punct al meu e: unde e primit Hristos, acolo e mulțumire
deplină.
Inima
omenească își are foamea ei, căci ea strigă neîncetat: „Ah,
dacă cineva m-ar iubi, dacă aș avea pe cineva a cărui iubire să
umplă ființa mea”. Inimile oamenilor sunt frânte de dorul
iubirii adevărate, ele se chinuiesc ca și omul cel mai însetat.
Ele vânează și caută în toate părțile după iubire, dar sunt
amarnic înșelate, căci pe pământ nu există un lucru vrednic de
iubirea noastră. Dar când auzim că Isus Hristos ne-a iubit înainte
de a fi lumea, și a murit pentru noi, dorințele inimii noastre sunt
împăcate. Atârnă de Hristos, iubite suflete, singurul care poate
alina foamea sufletului tău.
Vreau
să închei spunând că toți credincioșii mărturisesc adevărul
de mai sus. Cum îți petreci tu Duminica? Unde se bucură sufletul
tău în ziua Domnului? Te bucuri în mâncări sau în petreceri
păcătoase? Am să ă spun în ce-mi găsesc eu plăcerea mai mult:
când predinc pe Hristos sau când aud pe un predicator de la țară
vestind Evanghelia. Nu mă interesează dacă face greșeli gramatice
atâta vreme căt Hristos e în vorbirea lui. Orice e în legătură
cu Hristos mă înveselește. Poți spune și tu același lucru
despre tine? Câteodată, când predic despre Hristos – și predic
despre El, „căci de fapt nu știu nimic altceva afară de Hristos
și sunt hotărât să nu știu altceva între voi decât pe Hristos
și pe El răstignit” - știu că mergeți acasă spunând: „Foarte
bine, aceastea e ce ne trebuie, Hristos, jertfa pentru păcatele
noastre și bucuria sufletului nostru”.
Transcris de pe Farul Creștin, găsit pe Monergism.ro
Transcris de pe Farul Creștin, găsit pe Monergism.ro
