La Galateni capitolul 5, versetele 22 și 23, avem tabloul roadelor bogate ale Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”.
Aici este descrisă viața Duhului, ca și o viață a iubirii creștine, ce se revarsă fără încetare. Ea privește pe Apostolii Domnului plini de râvna de a vesti tuturor Evanghelia dragostei lui Hristos. Să observăm dragostea arzătoare a lui Ștefan pentru sufletele pierdute. Să cercetăm inima caldă a lui Petru și mărturiile sale înflăcărate, care sunt toate o confirmare a asigurării sale: „Doamne, Tu toate le știi: știi că Te iubesc” (Ioan 21:17). Să privim la Apostolul Pavel, mistuit de o asemenea iubire față de oamenii muritori, cum numai Dumnezeu o poate împărtășii și cum numai El o poate depăși.
Tot așa au fost și predicatorii moderni ca David Brainerd; ca Adoniram Judson; sau J.G. Paton, care singur s-a exilat între canibali. Într-un oraș din provincie este un credincios care a fost mântuit în chip minunat de la o viață de păcat și necredință. Zile și săptămâni dearândul el își vede de treburile sale cu toată hărnicia. Apoi, deodată îl apucă o dorință puternică, nestăvilită, pentru mântuirea sufletelor pierdute. Apoi împins de Duhul Sfânt în singurătatea cămăruței sale, sufletul său este puternic copleșit de iubirea lui Dumnezeu față de cei pierduți în păcate. Omul se roagă ore întregi în lacrimi pentru mântuirea lor. Pe urmă, constrâns de puterea lui Dumnezeu, îl face să pornească prin localitățile învecinate, predicând Evanghelia lui Hristos, în cuvinte puternice, convingătoare, pline de iubire. Viața de iubire a Învățătorului său îi împinge la această activitate. În câțiva ani după pocăința sa, Dumnezeu a dăruit acestui serv al Său mai mult de 600 de suflete, ca rod al vieții sale de iubire care se revărsa în jurul său. Oare câți dintre noi, cei credincioși, avem o asemenea viață de iubire, care se revarsă în jurul nostru? Cunoaștem noi puterea, bucuria și plinătatea ei?
Extras din „Viață din Belșug”, scrisă de C.H. Spurgeon, din colecția „Glasul Îndrumătorului Creștin”, 1974.
