Le Voi Pune In Inima Frica De Mine – John Newton

“Le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.” (Ieremia 32:40)

Isus, cel la care am fost condus sa ma incredintez, s-a angajat sa ma mantuiasca, in mod absolut, si de la inceput pana la sfarsit. El a promis nu doar ca nu se va departa de mine – dar ca va pune, pastra si mentine frica de El in inima mea – asa incat nu ma voi departa niciodata de El!

Si daca nu face El asta pentru mine – nu am nicio siguranta sau protectie impotriva la a deveni un apostat! Pentru ca sunt atat de slab, de inconsecvent si de pacatos; sunt atat de inconjurat de capcane mortale ale lumii; si sunt atat de predispus asalturilor subtilitatii, vigilentei si puterii lui Satan – incat, daca nu sunt ‘pastrat de puterea lui Dumnezeu’, sunt sigur ca nu pot indura pana la capat!

Pe scurt, trebuie sa stau jos in disperare – daca nu cred ca Cel ce a inceput o lucrare buna in mine, o va duce la bun sfarsit.

[aticol preluat si tradus de pe Thoughts On The Way]

Dumnezeu, si noi - A.W. Tozer

Parerea mea este ca intelegerea crestina a lui Dumnezeu, acum, in jumatatea secolului douazeci, este atat de decazuta incat este totalmente mai prejos de demnitatea Dumnezeului Preainalt, Care este pentru crestini ceva asemanator cu o calamitate morala. Toate problemele cerului si pamantului, chiar daca ne-ar confrunta toate impreuna deodata, nu ar fi nimic comparate cu gravitatea problemei cu Dumnezeu, care este:

Ce este El?

Cum este El?

Ce trebuie sa facem noi, ca fiinte morale, in consecventa? 

Omul care ajunge la o credinta dreapta despre Dumnezeu este eliberat de zece mii de probleme temporare pentru ca vede deodata ca acestea sunt probleme care, in cel mai bun caz, il vor afecta doar pentru ceva timp, dar chiar daca multele greutati ale timpului vor fi indepartate de la el, singura si puternica greutate a vesniciei va incepe sa il apese cu o greutate mult mai mare decat toate necazurile lumii puse unul peste altul.

 Sa pasim cu grija, pentru ca nu cumva, in mandria noastra, sa acceptam notiunea ca idolatria consta numai in a ingenunchea inaintea unor obiecte fizice pentru adorare, si asa, sa ajungem sa gandim ca lumea civilizata a scapat de aceasta. Esenta idolatriei este a gandi lucruri despre Dumnezeu care nu sunt vrednice de El. Idolatria incepe in minte, si se poate intampla atunci cand nu are loc un mod de inchinare activ, vizibil. Ideile gresite despre Dumnezeu nu sunt numai izvorul din care ies apele poluate ale idolatriei, sunt in ele insele idolatre. Idolatrul numai isi imagineaza anumite lucruri despre Dumnezeu si traieste de parca ar fi adevarate.

Prima treapta in jos pe care o face orice biserica este atunci cand isi paraseste viziunea inalta despre Dumnezeu. Inainte ca biserica crestina sa se stinga, in oricare aspect, trebuie intai sa fie o corupere a teologiei de capatai; pur si simplu raspunde gresit la intrebarea Cum este Dumnezeu? Si continua in jos de la punctul acesta. Chiar daca se mai tine de un crez nominal sanatos, practicarea crezului a devenit falsa. Oamenii ajung sa creada ca Dumnezeu este diferit de cum este in realitate. Si aceasta este erezie, dintre cele mai insultante si mortale erezii. Obligatia cea mai importanta pe care biserica crestina o detine astazi este purificarea si ridicarea conceptului ei despre Dumnezeu. Pana cand este vrednic de El din nou.

[Pentru a clarifica putin ce vrea sa spuna Tozer cu „o parere inalta despre Dumnezeu”, gasesc de mare ajutor un citat care, sincer, cred ca nu trebuie sa Il uitam niciodata, ba chiar merita invatat pe de rost.

 Citatul acesta nu numai ca ne ajuta sa intelegem parerea inalta pe care Dumnezeu o are despre Dumnezeu, ci si sa intelegem ca a distorsiona adevarul glorios despre El nu Il afecteaza pe Dumnezeu, ci noi suntem cei ce vom plati plata cuvenita pentru preacurvia noastra cu alti idoli care nu sunt Dumnzeul adevarat]

 Chiar dacă toţi oamenii ar orbi dintr-o dată, soarele ar continua sa strălucească ziua și stelele noaptea, căci ele nu datorează nimic milioanelor de oameni care beneficiază de  lumina lor. În mod similar, dacă toţi oamenii de pe pamânt ar deveni atei, aceasta nu L-ar afecta în nici un fel pe Dumnezeu. El este ceea ce este în Sine Însuși, independent de oricine altcineva.

[Cum am spus, parerea oamenilor, ingerilor si ale oricarei alte fapturi nu Il afecteaza pe Dumnezeu. Noi vom plati pacatul nostru. In cuvintele lui Dumnezeu spuse prin robul sau Ezechiel: „Acum vine sfarsitul peste tine; Imi voi trimite mania impotriva ta, te voi judeca dupa faptele tale. Si te voi pedepsi pentru toate uraciunile tale. Ochiul Meu va fi fara mila pentru tine, si nu Ma voi indura, ci te voi pedepsi dupa faptele tale, cu toate ca uraciunile tale vor fi in mijlocul tau si ar trebui sa te ajute. Si veti sti ca Eu sunt Iehova. Iata, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenita! Vine sfarsitul, vine sfarsitul; se trezeste impotriva ta! Iata ca a si venit! Acum imi voi varsa in curand urgia peste tine, Imi voi potoli mania peste tine; te voi judeca dupa faptele tale, si te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. Ochiul Meu va fi fara mila pentru tine, si nu Ma voi indura, ci te voi pedepsi dupa faptele tale, cu toate ca uraciunile tale vor fi in mijlocul tau si ar trebui sa te ajute. Si veti sti ca Eu sunt Iehova, cel ce loveste! Iata ziua! Iat-o ca vine! Iti vine randul! Infloreste toiagul, odrasleste mandria! Vine vremea, se apropie ziua!”]

Esti Pregatit Sa Mori? – C.H. Spurgeon

[Acesta este un extras din predica „Are you prepared to die?”, numarul 635, predicata in anul 1865 la Metropolitan Tabernacle. Puteti gasi predica aici. Predica este din Ieremia 12:5, in care lui Ieremia i se pune intrebarea „Ce vei face pe malurile ingamfate ale Iordanului?”, o intrebare care inseamna o mai mare greutate decat aceea pe care o traia profetul. Spurgeon leaga aceasta intrebare de sfarsitul vietii, desi este obisnuit ca Iordanul, trecerea lui, apa, sa fie legata de moarte. Botezul, de exemplu, este o ilustratie a mortii fata de lume, fata de firea pamanteasca.]

Trebuie sa termin caci timpul s-a scurs. Dar am avut de gand sa spun un cuvant sau doua ca advertizare. Acum doar pot sa fac asta pe scurt, abreviand si comprimand gandurile cat imi este cu putinta. „Ce vei face pe malurile ingamfate ale iordanului?” poate fi folosit in mod corect ca advertizare. Cred, dragi prieteni, ca ar trebui sa va puneti voua insiva o intrebare. Unii dintre voi nici nu se gandesc la moarte, si totusi ar trebui sa o faceti. Spuneti ca poate veti trai mult timp; poate ca da, si poate ca nu.

Daca pe masa aceasta ar fi un mare numar de paini, si ar trebui sa mananci una in fiecare zi; daca ai stii ca una dintre aceste paini are otrava, cred ca ai incepe sa mananci din fiecare cu mare grija; si stiind ca una dintre ele va insemna moartea ta, ai lua din fiecare cu o groaza nerostita. Acum ai atat de multe zile, iar in una din acestea se gaseste otrava mortii. Eu nu stiu in care. Poate fi maine, poate nu va fi pana ce multe zile vor fi trecut. Dar cred ca trebuie sa manuiesti fiecare zi cu gelozie sfanta.

Nu este aceasta o pilda dreapta? Daca este, lasa-ma sa-ti cer sa te gandesti asupra intrebarii „Ce vei face pe malurile ingamfate ale iordanului?”. Stii ca vei muri, si poate vei muri curand. Nu este o nebunie acest lucru de a trai in lumea asta fara a te gandi care va fi ultimul lucru pe care-l vei face?

Un om intra intr-un han, si din momentul in care se aseaza incepe sa-si comande vinul, cina, patul; nu este vreme in care sa uite sa ceara, nu este lux care sa nu si-l permita. Si sta in acel han catva timp. Trecute zilele, ii ajunge o factura, iar el spune: „Oh, nu m-am gandit niciodata la asa ceva! Niciodata nu m-am gandit la asa ceva!”. „Priviti”, spune propietarul, „avem aici un om care, ori e nebun de-a binelea, ori e un bandit! Cum! Niciodata nu te-ai gandit la plata, niciodata nu te-ai gandit la ziua plecarii?” Si totusi asa traiti unii dintre voi. Aveti asta si cealalta, si celalalt lucru in hanul lumii (caci nu este decat un han), si curand va trebui sa va vedeti de drum, si totusi nu v-ati gandit inca la ziua plecarii! „Pai”, zice unul, „deoarece imi faceam socotelile in dimineata asta”. Am auzit de un pastor care a facut urmatoarea observatie atunci cand a auzit ca un om isi facea socotelile duminica. A zis:

„Sper ca lucrul acesta sa nu fie adevarat domnule”.

„Da”, a raspuns omul, „imi fac socotelile duminica”.

 „Ei bine”, a zis, „ziua judecatii va fi petrecuta intr-un mod similar, in a face socotelile, si le va merge rau oamenilor care nu si-au gasit timp pentru a se ocupa de ei insisi decat in timpul dat lor pentru a-L sluji pe Dumnezeu”.

Ai fost ori un om necinstit ori cuprins de nebunie pentru a-ti petrece fiecare zi in hanul lumii acesteia, si totusi sa ignori gandul unei zile a platii. Dar aminteste-ti; chiar daca tu uiti, Dumnezeu nu uita. Zi dupa zi, ele se aduna. Fotografiata este in ceruri fiecare fapta ce o faci. Chiar si gandurile iti sunt fotografiate in mintea eterna; si in ziua in care cartea va fi deschisa iti va merge rau. Poate vei spune asa cum a spus cineva in cartea Regilor: „Eram ocupat ici si colo, aveam grija de familia si de proprietatile mele, eram atent la politica, ma ocupam de investitia asta si cealalta; si iata sufletul mi s-a dus”. Dar aceasta nu-l va aduce inapoi. Si de ce  folos iti va fi sa castigi intreaga lume si sa-ti pierzi propriul tau suflet. Nu este treaba mea ce se va intampla cu tine, dar un lucru vreau; vreau sa iti vorbesc in asa fel incat daca vei pieri sa nu ma rusinez de cuvintele mele.

Ce ai spune soldatului caruia generalul ii comanda sa lupte impotriva inamicului pe campul de batalie iar acel asa-numit soldat ii raspunde: „Eu nu stiu nimic despre razboi sau despre a lupta; niciodata nu m-am gandit la campul de batalie, pot sa fac orice numai sa lupt nu pot!”. Generalul va fi cuprins de trista uimire. Ar vrea sa stie pentru ce a trait soldatul daca nu a fost pentru a lupta si pentru a-si proteja tara in ceasul in care aceasta avea nevoie de el.

Pentru ce traim noi, daca nu  pentru a ne pregati pentru viata de apoi, si pentru ziua pentru care au fost facute toate zilele? Sau ce, suntem trimisi in aceasta lume si ni se spune ca trebuie sa ne pregatim pentru a-L intalni pe Dumnezeu, iar noi facem orice alt lucru numai acest singur lucru nu-l facem; nu este intelept... si atunci cand Domnul intregului pamant va veni din odaia Lui pentru a judeca pe fiii oamenilor, cu amarnic regret vom privi atunci nebunia noastra.

Fiti intelepti acum, amintiti-va de acest lucru si luati in seama sfarsitul vostru. Ce cuvinte ar trebui sa folosesc pentru a va indemna sa luati lucrul acesta in considerare si sa acceptati avertizarea pe care v-o fac... Este raiul locul unde vreti sa mergeti? Este iadul locul care vreti sa-l evitati, sau veti locui acolo pentru totdeauna? Sunteti atat de indragostiti de suferinta eterna de fugiti inspre ea atat de grabnic? Oh, opriti-va! Intoarceti-va! Intoarceti-va! De ce sa muriti? Va rog sa va opriti si sa luati acest lucru in considerare. A lua seama nu face rau nimanui. A gandi de doua ori este acum cel mai bun lucru. Ganditi-va, ganditi-va si ganditi-va din nou. Si ah! Dumnezeu sa va conduca in gandire ca sa vedeti pericolul care va ameninta, si sa acceptati atunci bunul leac care este in Hristos Isus; caci oricine crede in El nu este osandit, oricine se increde in Hristos este mantuit. Pacatul este iertat, sufletul este acceptat, duhul este binecuvantat, in clipa in care se increde in Mantuitor.

Umblarea - Bob Jennings

CU DUMNEZEU. Enoh si Noe au umblat CU Dumnezeu (Geneza 5:24, 6:9). Aceasta vorbeste despre companie si intimitate, ca intre prieteni. Cand trezirea din Hebride s-a stins in jurul anului 1951, Duncan Campbell a fost intrebat daca viata nu mai era acum culminanta. El a raspuns ca nimic nu se compara cu umblarea zilnica cu Dumnezeu. Si ce promisiune ne este pusa inainte, “Totuși ai in Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici” (Apocalipsa 3:4).

INAINTEA LUI DUMNEZEU. Avraam a umblat INAINTEA lui Dumnezeu (Gen 17:1). Aceasta vorbeste despre constiinta. Ochiul lui Dumnezeu este asupra noastra – fiecare pas pe care il facem, fiecare gand care ne trece prin minte. Crestinul este mereu constient de faptul ca are de a face cu Dumnezeul cel Viu.

DUPA DUMNEZEU. Iosia a urmat, sau a umblat DUPA Dumnezeu (2 Imparati 23:3). Aceasta vorbeste despre conformare, ascultare si urmare. Domnul Isus este conducatorul, iar noi calcam pe urmele Lui. El este pastorul oilor si noi mergem dupa El. Domnul Isus este exemplul nostru – un erou fara cusur – si vrednic de a fi urmat de catre noi. Oile intr-adevar isi urmeaza pastorul – “Oile Mele… vin dupa Mine” (Ioan 10:27). Vorba nu este suficienta. Iadul va fi plin de vorbareti – “Multi Îmi vor zice in ziua aceea… “ (Matei 7:22).

Crestinul stie ca nimic nu este mai important decat umblarea. Acesta este un subiect important de rugaciune.


[Articol preluat si tradus de pe Thoughts On The Way]