Iti amintesti de prima data cand ti-ai ascultat vocea inregistrata la casetofon? Majoritatea am fost inclinati sa spunem in timp ce ne auzeam: „Eu nu sun asa”. Dar, ce s-ar intampla daca la sfarsitul fiecarei zile am fi obligati sa ascultam o inregistrare de tot ce am zis in ziua aceea? Ce am gandi in timp ce ne ascultam cele 17.000 de cuvinte pe care le-am spus in ziua aceea? Probabil ca am zice: „Eu nu sun asa”. Am descoperi cat de egoisti suntem. Cu cuvintele noastre ne aparam, ne explicam si scuzam, ne plangem si ne promovam pe noi insine. Ascultand cuvintele zise de-a lungul zilelor, si saptamanilor, am vedea un model dezvoltandu-se. Unii dintre noi am descoperi cat de aspri si plini de resentimente suntem. Unii am descoperi cat de gelosi suntem, sau cat de inferiori suntem, ascultandu-ne cum criticam in mod constant, dar subtil. Unii am descoperi cat de manipulatori suntem.
Consider ca nimic nu expune mai mult interiorul nostru decat conversatiile noastre zilnice. Iacov spune ca limba noastra este „un rau care nu se poate infrana”. Spune aici ca cuvintele pe care le spunem izvoresc din natura noastra pacatoasa. Daca interiorul nostru este intunecat, cuvintele ne vor fi intunecate. Daca suntem maniosi in interiorul nostru, cuvintele ne vor fi manioase. Daca suntem plini de Duhul lui Hristos in interiorul nostru, cuvintele noastre vor dovedi o dragoste si o bucurie supranaturale. Daca vrei sa stii cum este o persoana pe dinauntru, doar asculta conversatiile ei timp de cateva zile.
Cand Louis Agassiz, faimosul zoologist si naturalist, era mic, mama lui l-a dus intr-un loc numit „Valea Ecoului”, in Alpi, aproape de Berna. El niciodata nu ascultase ecoul pana atunci. Mama lui ii spusese ca in munti se afla un baiat care ii va vorbi daca Louis il va chema. Agassiz, care avea zece ani, strigase atunci: „Esti acolo?” Ascultase raspunsul: „Esti acolo?” Tanarul Louis era uimit. A strigat din nou: „Cine esti?” Primise raspunsul: „Cine esti?” Aceasta l-a iritat. Credea ca baiatul din munti radea de el. I-a zis mamei sale: „Cred ca baiatul acesta este foarte anitpatic”. Ascultase propiile lui cuvinte, si isi cerceta propia lui inima.
Limbile noastre nu numai ca descopera starea inimii noastre, ele afecteaza in mod puternic lumea din jurul nostru. Aproape intotdeauna cand vorbim, cineva ne asculta. Ne exprimam in fata unei alte persoane. Aceasta inseamna ca alte persoane vor fi afectate de ceea ce spunem.
Putem face o mare dauna prin cuvintele noastre. Pavel a spus ca buzele noastre sunt veninul unei aspide, cuvintele noastre pot fi veninoase si toxice (Rom 3:13). Atunci cand cineva vorbea urat cu noi cand eram mici, ne-au invatat sa spunem: „Batele si pietrele pot sa-mi rupa oasele, dar cuvintele-n veci nu ma vor durea”. Asta este una din minciunile cele mai mari spuse vreodata de oameni cu intentii bune. O bata sau o piatra pot sa afecteze numai trupul, dar cuvintele lovesc la inima. Cuvintele conduc sabia in suflet.
Dar, asa cum cuvintele au puterea sa raneasca si sa ucida, ele au putere sa vindece si sa restaureze. Isus a facut ca oameni orbi sa vada si ca oameni paralizati sa mearga, doar spunandu-le un cuvant. De asemenea, cuvintele noastre pot fi vindecatoare si de ajutor. Scriitorul proverbelor a scris: „Cuvintele bune sunt ca fagurul de miere”. Unul din membrii bisericii noastre a vorbit recent despre o doamna din biserica noastra spunand: „Priviti-o. Oamenii o cauta. Nu pentru ca i-ar sfatui sau pentru ca le-ar da recomandari. Cuvintele ei sunt pur si simplu incurajatoare, mangaietoare si ajutatoare”. Suntem obligati sa ne intrebam pe noi insine in timpul zilei: „Au fost cuvintele mele toxice sau terapeutice, daunatoare sau vindecatoare?”
Daca la noapte am asculta cuvintele pe care le-am rostit astazi, multi dintre noi am reactiona spunand: „Am sa ma intru in manastire si am sa fac un juramant de tacere”. Totusi, nu acesta este mesajul Evangheliei. Isus nu ne cheama la un juramant de tacere. Noi trebuie sa vorbim ca barbati si femei plini de Duhul Sfant. Trebuie sa vorbim dragoste, bucurie, pace, rabdare, bunatate, credinciosie, facere de bine, amabilitate... in lumea aceasta bolnava de suparare, ura si neintelegeri.
Ca medie rostim vreo 6.188.000 de cuvinte pe an. Isus a spus: „Va spun ca in ziua judecatii oamenii vor da socoteala pentru orice cuvant nefolositor pe care l-au spus”. Am inceput cu supozitia ca ar trebui sa ascultam cuvintele noastre dintr-o anumita zi. Nu era o supozitie fara sens. O sa ascultam cuvintele noastre din nou - 433.160.000 de cuvinte pe care le-am spus ca meda unei vieti. Aproape o jumate de miliard de cuvinte! La judecata vom asculta ecoul exact al cuvintelor noastre – ecouri ce vor descoperi cine am fost in interiorul nostru. Care va fi sablonul de baza al tuturor acestor cuvinte? Se va gasi acolo un sablon care va striga lumii „Totul se roteste in jurul meu”? Va fi un sablon care dauneaza si provoaca durere, un sablon de plangeri si nemultumire? Sau va fi un sablon evanghelic de incurajare, mangaiere, dragoste, bucurie si har?
Cuvintele – cuvintele noastre – sunt importante. Si vor fi alaturi de noi pentru mult, mult timp.
Scris de John Sartelle, articol aparut in TableTalk Magazine in data de 1-2-2005. Puteti gasi mai multe articole pe website-ul lui R.C. Sproul, Ligonier Ministries.
