[Predica este intitulata “The First Setting Up of the Brazen Serpent”, predicata in data de 10 mai, anul 1883, la Metropolitan Tabernacle, Londra. O puteti descarca in format pdf aici. Pasajul extrasului este Numeri 21:4,5]
Sunteti atat de descurajati incat nu vreti sa mai traiti prin credinta – vi se pare lucrul acesta prea substantial?
Sunteti obositi sa va mai rugati „Da-ne noua astazi painea cea de toate zilele”? Ati dori mai mult o buna gramada de bani in banca in loc de asta si de grijile si cursele bogatiei.
Sunteti obositi sa va mai rugati „Da-ne noua astazi painea cea de toate zilele”? Ati dori mai mult o buna gramada de bani in banca in loc de asta si de grijile si cursele bogatiei.
Si asa se intampla ca nu mai sunteti multumiti cu vechea Evanghelie? Este atat de usor de digerat incat tanjiti dupa o bucata tare – o bucata din filozofia de fier care sa va ramana in minte ani intregi. Vreti un pic din gandirea moderna nedigestibila care va locui in voi ca si castravetele din Egipt, care nu se ducea atat de repede ca mana din cer. Doriti praz iute si usturoi si ceapa – ceva senzational, ceva deosebit, dar in nici un fel placut gustului pur a celor ce sunt nascuti din Duhul.
Nu este ciudat cum oameni care se numesc pe ei insisi crestini alearga dupa acea carne; iar despre adevarata si buna Evanghelie, care poate mantui si zidi sufletul, incep sa spuna: „Este prea uzata: am auzit acest lucru atat de des. Vezi, e aceasi mana demodata; vrem mai multa varietate. Vrem ceva nou, inedit, care va atrage mintea noastra intelectuala avansata prin subtilitatea sa metafizica”.
Asta este stilul. Vad spiritul acesta peste tot, si ne lovim de el intr-un fel sau altul – plangandu-ne de ceea ce Dumnezeu ofera prin providenta, plangandu-ne de ceea ce Dumnezeu ofera in Biblie, plangandu-ne de ceea ce Duhul Sfant ofera in lucrarile Sale divine.
Atunci cand umorul cartirilor este in noi, ne plangem de tot si de toate, cum au facut israelitii acestia: s-au plans de Dumnezeu, s-au plans de Moise, s-au plans de mana. Ar fi fost gata sa se planga si de Aaron; dar, spre binele lui, murise deja cam de o luna, asa ca au pus si mai multa vina pe Moise. Pentru oamenii din conditia aceasta nimic nu este bine: nimic nu poate fi bine, toata lumea este data peste cap, si daca ar fi din nou data peste cap ar fi la fel de gresit – poate mai rau ca niciodata.
Zambiti, vad, la lucrul acesta. Pai, puteti sa zambiti daca doriti, fratilor, dar este un lucru pentru care trebuie plans; pentru ca imi amintesc de un pasaj care spunea: „Domnul le-a auzit cartirile”. Acesta este punctul solemn in aceasta problema. Ne place ca Dumnezeu ne aude rugaciunile; pentru aceasta tanjim noi... Dar nu este inspaimantator faptul ca Dumnezeu ne aude si cartirile?
