„Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit” (Romani 10:9).
Nu vreau să intru în niște chestiuni prea adânci ale adevărurilor divine, ci vreau să explic calea simplă pe care orice om sau femeie poate deveni mântuit. O, dacă Duhul lui Dumnezeu ar binecuvânta cuvintele mele prin pocăința ascultătorilor mei!
Evanghelia credinței.
Observați mai întâi că Evanghelia pe care o vestește Pavel, e o Evanghelie a credinței. Și această Evanghelie a credinței e trimisă oamenilor rătăciți. Ea spune: „...dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit”.
Ce mare cuvânt e acesta: mântuit! Ce înseamnă sa fii mântuit? Înseamnă să fii scăpat de pedeapsa tuturor păcatelor tale, să fii ajutat să nu cazi în fundul adânc al iadului, să fii mântuit pentru totdeauna de întunerecul din afară, să fii izbăvit de mânia Celui prea Înalt și de focul cel veșnic. Oricine mărturisește pe Isus ca Domn și crede că Dumnezeu L-a înviat din morți, e mântuit de toate urmările și pedepsele păcatului.
Mai mult: ești scăpat și de robia păcatului! Ești scăpat și de pornirea spre păcat și de vinovăția lui, căci petele lăsate de el vor fi spălate cu sângele Mielului, și vei fi alb ca zăpada. Norul negru al păcatului va fi înlăturat, împreună cu furtuna ruinătoare pe care o provoacă. Noi nu predicăm numai mântuirea de pedeapsa păcatului, ci mântuirea și de puterea lui de a te stăpâni. Ce mare har e să fii scăpat de puterea păcatului! Asta e dorința noastră cea mai mare. Dacă ar fi iertate toate păcatele noastre din trecut, noi însă am rămâne robi ai păcatului, foarte puțin am câștiga. Păcatul care ne-ar face să cădem din nou în fărădelegi și haina curățită ar fi murdărită îndată. Dar Domnul Isus a venit să ne scape de robia păcatului, să rupă lanțurile obiceiurilor și patimilor rele, să înfrângă influențele păcătoase care ne stăpânesc și să pună în noi un duh nou și o inimă nouă. El robește patimile noastre și face ca puterea păcatului să devină tot mai mică și a harului tot mai mare în inimile noastre. În sfârșit, El ne va prezenta în fața Tronului ceresc, curați și fără pată. Noi predicăm eliberarea de sub robia păcatului.
Ținta credinței este Hristos
Vedeți ce spune contextul textului nostru: „... iată cum vorbește neprihănirea pe are o dă credința: Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să pogoare adică pe Hristos din cer). Sau: „Cine se va pogorî în adânc?” (Să scoale adică pe Hristos din morți). Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta”. Și cuvântul acesta este cuvântul credinței care îl propovăduim noi. Dacă mărturisești deci cu gura ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit”. Adevărata credință, credința care mântuiește se îndreaptă numai și numai spre persoana și lucrarea Celui pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. Credința se așează în fața lui Hristos și spune: „Dacă există undeva mântuire ea e în El”. Oare nu e scris: „Priviți la Mine și veți fi mântuiți toate marginile pământului, căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul?” Ea se închină înaintea lui Isus din Betleem și vede nădejde în întruparea Sa. Ea călătorește prin câmpiile Iudeii cu Isus și vede speranță în iubirea Sa plină de milă față de sufletele pierdute. Ea se duce cu El în Ghetsimani, privind la fața Lui plină de sudori de sânge și începe să vadă aici iertare. Ea Îl privește murind în chinuri pe lemnul blestemat și strigă: „Viața mea e aici: dacă e vorba să fiu mântuit, aici e locul mântuirii”. Ea caută la Domnul în mormânt și vede cum El se scoală din morți. Atunci își înalță mâinile spre cer, de bucurie, căci înțelege de unde vine siguranța nemuririi în El. Apoi își ridică ochii în sus, spre tronul Celui preaînalt. Acolo găsește pe Hristos, mijlocind pentru păcătoși, ca Dumnezeu să-i primească și toate aceste o fac să se bizuiască numai pe Mântuitorul ei în viața de aici și cea dincolo.
Credința adevărată e hotărâtă să caute numai la Hristos, Dumnezeul ei, căci știe că, în afară de El nu mai este nici o speranță. Scumpe prietene, tu ești mântuit când ai ajuns până aici. Când Hristos este toată mântuirea și toată dorința ta, atunci lucrarea harului a început în inima ta.
Adevărata credință mărturisește.
„Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit”. Vreau să adaug că mărturisirea cu gura e primul fapt al credinței. Multe suflete nu primesc bucurie în inima lor pentru că încă nu au mărturisit pe Hristos ca Domnul și Mântuitorul lor. Domnul nu-ți va da căldura credinței care înveselește inima, dacă tu nu ești gata să-L asculți, să-ți iei crucea și să-L mărturisești. Vreți să țineți seamă de acest lucru, voi, care strigați: „Vreau să fiu sigur de mântuirea mea?” Eu nu vă predic o Evanghelie ascunsă pentru oameni lași, nici o mântuire care să fie tăinuită ăn așa fel ca nimeni să n-o poată vedea. Nu, din porunca Domnului, vestesc o Evanghelie a eroismului, pe care n-o pot primi fricoșii și necredincioșii. Și totuși acesta e singurul drum spre Împărăția cerului. Aceasta nu e o religie a nopții negre unde te poți ascunde să nu te vadă nimeni. Să urmăm pe Hristos în lumina zilei. El spune: „De acea pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, Îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”.
Vedeți că trebuie să mărturisim pe Isus ca Domn. Prin aceasta înțeleg că e principal în ce privește mântuirea să crezi că
Hristos e Dumnezeu
Nu vreau să fiu aspru cu nimeni. Dar, după Cuvântul lui Dumnezeu, nu văd cum ar putea fi mântuit un om care nu crede în dumnezeirea lui Isus Hristos. El se scoate afară din cercul mântuirii căci îi tăgăduiește Mântuitorului tocmai lucrul principal, pentru a putea fi în stare să mântuiască: divinitatea Sa. Dacă e vorba ca un om să fie mântuit, el trebuie să creadă că Isus Hristos e Dumnezeu.
Apoi, când mărturisești pe Hristos ca Domn, trebuie să înțelegi că El e Stăpân și Conducător. Trebuie să devii cu bucurie urmașul, slujitorul și supusul Său. Trebuie să mărturisești: „El e Stăpânul meu, El e Domnul meu, eu vreau să fiu soldatul Său. Dumnezeu L-a așezat în acest oficiu și eu mă supun Lui.
Observați cât de limpede se arată cum să se facă mărturisirea: „cu gura ta”. Eu nu pot falsifica Biblia. Nu eu am scris aici. Ea scrie clar: „Dacă mărturisești deci cu gura ta...” Trebuie să rostești cu graiul tău viu, cu buzele tale, că El e Mântuitorul și Domnul tău. Nu trebuie numai să se vadă acest lucru în purtarea ta, ci trebuie să-l spui cu gura. El îți cere să faci acest lucru, pentru ca s-o rupi cu lumea care este de la cel rău.
Bucuria credinței
Inima credincioasă are adevăruri de spus cu gura dar are și fapte pentru care se bucură. Textul spune: „...crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți”. Aceasta nu înseamnă numai să crezi că Isus a înviat din morți - ci să fii atât de convins de acest lucru, încât inima ta să fie încălzită și mângâiata în El.
Învierea lui Hristos din morți e dovada că Dumnezeu a aprobat jertfa de pe cruce, ca singura cale de mântuire.
Ah, scumpi prieteni, când un păcătos crede că mântuirea sa nu mai stă în sine, ci numai în Hristos, atunci el descopere un mare secret.
Lucrul principal e să vezi pe Isus murind pentru păcatele tale, să te vezi pe tine mort în El; să vezi pe Hristos înviat din morți și să te vezi și pe tine înviat cu El; să vezi pe Hristos primit de Dumnezeu și să te vezi și pe tine primit cu El.
Mărturisirea deschisă și credința ascunsă, iată secretul mântuirii. Trebuie să te predai cu totul Mântuitorului, aceasta este credința. În acea clipă când faci acest lucru, vei fi mântuit.
Eu mărturisesc din nou cu gura mea pe Isus ca Domn și cred din toată inima mea că El e
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat
Stăpânul meu și Domnul meu. Iarăși cred că Dumnezeu L-a înviat din morți și mă umplu de bucurie. Eu sunt mântuit, pentru că nu îndrăznesc să pun la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. Am aceiași convingere despre cea mai săracă femeie din această sală ca și despre mine: dacă ea mărturisește și crede va fi mântuită. Corabia pe care stau eu, a dus mii de oameni la portul cerului. Cine se urcă în ea, va ajunge sigur acolo. Până acum nu s-a cufundat și nici în viitor nu se va cufunda căci Domnul e cârmaciul ei. Nu există altă corabie afară de asta. Ea a tras lângă tine la țărm azi. Treci pe puntea credinței în corabia mântuirii: Vino îndată. Domnul să te ajute să vii în acest moment!
