În ziua de 12 iunie 1944, la doar
șase zile după D-Day în al doilea război mondial, un tânăr locotenent numit
Richard Winters și-a condus oamenii la periferia orașului Carentan. Ca ofițer
însărcinat al Easy Company din Airborne 101, i s-a dat să elibereze marele oraș
francez de defensiva germană. Avea să fie o bătălie mică, dar a jucat un rol
semnificativ în efortul masiv de a elibera lumea de Adolf Hitler și de naziști.
În timp ce Winters conducea compania
lui pe drumul către oraș, au fost atacați de o mitralieră MG42 germană. Oamenii
din instinct s-au adăpostit în șanțurile din ambele părți ale drumului, și au
stat acolo – au rămas nemișcați. Nu era numai succesul misiunii în pericol, ci
oamenii erau ținte ușoare pentru mitralierele și țintașii inamicului.
Ce s-a întâmplat apoi s-a dovedit a
fi punctul decisiv în bătălia pentru Carentan – din astfel de lucruri apar
legendele. Locotenentul Winters a mers în mijlocul drumului și, cu gloanțele
șuierând în jurul lui, a început să strige trupelor lui să iasă din șanțuri și
să atace inamicul. Cuvintele lui, împreună cu eroica sa acțiune, a motivat
bărbații să se scoale, să lupte, și să câștige o victorie decisivă asupra
germanilor.
Faptul că lui Winters nu i-a păsat
de propria lui siguranță în efortul de a-și salva oamenii de la o moarte sigură,
nu numai că i-a câștigat o medalie; acțiunea sa a câștigat dragostea,
respectul, și admirația oamenilor săi. Ei l-au urmat cu fidelitate din
Carentan, prin oribila Bătălie din Bulge, până au triumfat în Eagle Nest (Cuibul
de Vultur) al lui Hitler.
Soldații urmează de bunăvoie oameni
ca aceștia, oameni care demonstrează acte de sacrificiu de sine în
circumstanțele cele mai cumplite. Cu cât mai mult ar trebui noi, ca creștini,
să-L urmăm pe Acela care a răbdat suferința și moartea pentru a ne salva de cea
mai teribilă soartă dintre toate, de eternitatea în iad?
Aceasta a fost ideea care pătrunsese
în mintea lui Pavel atunci când, spre sfârșitul slujbei lui, fiind întemnițat
de împăratul Nero, a scris ca să-l încurajeze pe tânărul pastor Timotei.
Timotei se confrunta cu un conflict serios în slujba lui în Efes, și
persistenta opoziție din partea ereticilor, apostaților și prigonitorilor îl
slăbea. Și la fel ca orice alt creștin care experimentează greutăți din pricina
urmării lui Hristos, a trebuit să i se amintească din nou de această sarcină –
să sufere adversități ca un bun soldat al lui Isus Hristos.
Primul
semn al unui bun soldat este bunăvoința pentru a suferi împreună cu restul
soldaților. „Ia parte la suferință” înseamnă literal să suferi rău sau durere
împreună cu altcineva. Adăugând „cu mine”, Pavel îl asigură pe Timotei că nu
i-a cerut nimic ce el însuși nu era gata să facă. De fapt, Pavel scria din
celula unei pușcării.
Ca și creștin
în lumea vestică, garantez că îți este câteodată greu să înțelegi ce înseamnă seriozitatea
luptei spirituale și a suferinței pentru Hristos. Chiar dacă mediul secular al
societății noastre este tot mai ostil creștinismului, nu te confrunți cu
pierderea locului de muncă, cu închisoarea, sau execuția, din pricina credinței
tale. Cu puține excepții, a fi creștin nu te va împiedica să mergi la facultate
sau să ai un loc de muncă bun. Dar cu cât ești mai credincios ca creștin, cu
atât Satana va pune mai multe piedici, greutăți și respingeri în drum, și tot
mai evidentă va deveni bătălia spirituală, și tot mai clare și frecvente vor
deveni greutățile.
Ai fost
chemat să suferi greutăți, și fiecare creștin care care a înaintea ta a avut
parte de lucrul acesta. Și chiar dacă încă nu ai vărsat sânge pentru credința
ta (Evrei 12:4), vei experimenta suferință ca creștin pentru credincioșia ta –
fii sigur de asta. Isus a zis, „Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta
și pe voi!” (Ioan 15:20). Să ai dar curaj, pentru că a mai zis, „În lume veți avea
necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!” (Ioan 16:33). Isus este
Comandantul perfect care conduce prin exemplu și te va duce la o victorie
sigură în final.
În al
doilea rând, un bun soldat este însemnat de despărțirea lui de viața „normală”.
Un „soldat în serviciu activ” nu are muncă de la 9 la 5, nici chiar multele
60-70 de ore pe săptămână. El este soldat 24 de ore pe zi, în fiecare zi a
anului. Trupul lui, sănătatea lui, abilitățile lui, timpul lui – tot ce este el
– aparține armatei. Chiar și în concediu poate fi chemat înapoi oricând, fără
să fie înștiințat și pentru orice motiv. Și oricând este trimis într-un
serviciu periculos, se așteaptă de la el să își riște chiar viața fără
întrebări sau șovăieli.
Așadar,
este separat de mediul lui obișnuit, pentru ca să „nu se implice în treburile
vieții”. Pavel nu vorbește de lucruri care sunt în mod necesar greșite în ele
însele. Nu înseamnă că tu, ca creștin, nu trebuie să ai niciun contact cu
foștii tăi prieteni sau cu cei din jurul tău, ci că niciodată nu trebuie să fi
prins și învăluit în aceste lucruri. Aceste lucruri sunt irelevante slujbei
tale ca soldat și întotdeauna poate fi cerută renunțarea la ele.
Niciodată nu ar trebui să lași ca treburile lumii să se amestece cu împlinirea slujbei tale pentru Domnul. Activitățile și preocupările temporare, inocente în ele însele, au neutralizat eficiența multor pastori, a multor lucrări speciale, și a multor biserici cu învățătură sănătoasă. Chiar dacă odinioară au lucrat cu credincioșie în scopul primar de a-L sluji pe Isus Hristos pentru a înainta Împărăția Lui împotriva puterii întunericului, fără să-și dea seama s-au eliminat singuri din câmpul de luptă.
Niciodată nu ar trebui să lași ca treburile lumii să se amestece cu împlinirea slujbei tale pentru Domnul. Activitățile și preocupările temporare, inocente în ele însele, au neutralizat eficiența multor pastori, a multor lucrări speciale, și a multor biserici cu învățătură sănătoasă. Chiar dacă odinioară au lucrat cu credincioșie în scopul primar de a-L sluji pe Isus Hristos pentru a înainta Împărăția Lui împotriva puterii întunericului, fără să-și dea seama s-au eliminat singuri din câmpul de luptă.
Așa cum
soldatul devotat își pune de bună voie viața pe câmpul de luptă în serviciul
comandantului, și tu, ca creștin credincios, te vei lepăda de tine însuți de
bună voie, îți vei lua crucea, și Îl vei urma pe Hristos (Luca 9:23). Și te vei
vedea pe tine însuți repetând cuvintele lui Pavel: „Însă îmi privesc viața ca
nefiind de nici un preț pentru mine, ca să-mi pot sfârși alergarea și slujba pe
care am primit-o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre
Evanghelia harului lui Dumnezeu.” (Fap. 20:24).
Ultimul
semn al bunului soldat este o dorință adevărată de a căuta „să placă celui ce
l-a înscris la oaste”. Oamenii care l-au urmat pe locotenentul Winters prin
condițiile și bătăliile teribile din Europa, au făcut-o de bună voie – el își
câștigase respectul și afecțiunea lor. Într-o măsură și mai mare, Domnul merită
onoarea, afecțiunea, și ascultarea ta pentru tot ceea ce El a făcut pentru
tine. Curajul Său pe câmpul de luptă nu poate fi egalat. El a disprețuit orice
obstacol, a rămas pe teren și a mers înaintea ta pentru a-ți câștiga libertatea
și viața veșnică. Și acum El caută serviciul tău loial în armata Sa.
Cea mai
mare dorință a creștinului este să-I fie plăcut lui Hristos, și cea mai
îndrăgită nădejde a lui este de a fi răsplătit pentru serviciul lui fidel, de a
auzi pe Stăpânul său zicând, „Bine, sclav bun și credincios! Pentru că ai fost
credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în
bucuria stăpânului tău” (Matei 25:21).
Cu
această speranță pe fruntea minții tale, viața ta să fie animată și condusă de
dragostea ta pentru Isus Hristos. Și fă ca asta să-ți fie ambiția: „fie că
suntem acasă, fie că suntem departe de casă... să-I fim plăcuți” (2 Corinteni
5:9) – El este Comandantul Șef spiritual al tău.