Permite-mi să îți pun o întrebare teologică: Faptul că
crezi în Hristos este rezultatul nașterii tale din nou sau nașterea ta din nou
este rezultatul credinței tale? Poate crezi că eu doar mă joc cu cuvintele, dar
felul în care răspunzi la întrebarea aceasta afectează în mod semnificativ ceea
ce crezi despre păcatul omului, mântuirea lui Dumnezeu și, cel mai important, siguranța
veșnică.
Născuți în mod
natural păcătoși
Biblia este foarte clară cu privire la condiția noastră
înainte de a veni la Hristos. Fiecare dintre noi venim dintr-un mediu personal
diferit. Eu pot fi născut într-o familie săracă, în timp ce tu poți proveni
dintr-o familie bogată; unii poate au trăit vieți morale, în timp ce alții au
trăit vieți nelegiuite, rușinoase. Oricare ar fi cazul, noi toți suntem păcătoși
și avem nevoie de un Salvator.
Aceasta este ceea ce Biblia ne spune în Romani 1:18-32;
3:9-18 și Efeseni 4:17-19. Aceste pasaje dezvăluie câteva adevăruri importante
despre natura păcătoasă.
În primul rând, noi am fost separați de orice părtășie
intimă și adevărată cu Dumnezeu, și am dus lipsă de o înțelegere spirituală a
căilor Lui. De exemplu, Romani 3:11 spune: “Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe
Dumnezeu.” Iar Efeseni
4:18 vorbește despre cum aveam “mintea întunecată”, fiind “străini”, aflându-ne în “neștiință”, “împietriți”. Sună dur, nu-i așa?
În al doilea
rând, eram rebeli spiritual. Romani 3:18 spune în mod specific că nu aveam
“frică de Dumnezeu”
înaintea ochilor noștri; iar Romani 1:18 explică cum noi toți am înăbușit
adevărul lui Dumnezeu încercând să ne absolvim de obligația noastră față de El.
În loc să alegem să trăim în ascultare față de legile lui Dumnezeu, noi de bună
voie ne-am dedat la desfrâu și necurăție.
Pe scurt,
când eram fără Hristos, îl uram pe
Dumnezeu și nu voiam să avem nimic de a face cu El.
Dacă mântuirea noastră ar fi fost lăsată la latitudinea
noastră, noi niciodată nu am fi căutat-o. Nimic nu ne-ar fi mișcat înspre
credința în Hristos, nici chiar cei mai elocvenți predicatori sau cele mai
convingătoare argumente. Noi am fi continuat bucuroși să ne trăim viețile în
neascultare voită față de Dumnezeu.
Aceasta este o descriere tristă, dar potrivit Bibliei,
este realitatea spirituală a tuturor oamenilor, fără excepție. Singura speranță
pe care o avem este un miracol – o schimbare profundă și radicală a inimilor și
minților noastre.
Născuți din nou de
sus
Din fericire, Biblia ne spune că schimbarea miraculoasă
de care avem nevoie s-a întâmplat înainte și continuă să se întâmple. În
termeni teologici, schimbarea este numită regenerare.
Regenerarea are loc când Duhul lui Dumnezeu realizează o lucrare supranaturală
pentru a schimba inimile noastre. Într-o predică pe tema regenerării, John
MacArthur a descris-o ca: Dumnezeu producând viață nouă.
Pentru cei dintre noi care au experimentat miracolul
regenerării, noi mărturisim despre realitatea unei vieți spirituale noi. Noi nu
mai dorim să căutăm un mod de viață păcătos, ci ne întoarcem spre credința în
Evanghelie și spre urmărirea evlaviei. Este o lucrare care ne-a întors de la a
fi oameni care îl urăsc pe Dumnezeu la oameni care îl iubesc pe Dumnezeu.
Vei găsi doctrina regenerării pe tot cuprinsul
Scripturilor.
Observă cum apostolul Ioan descrie regenerarea ca o naștere din nou. În Ioan 3:1-15 Isus i-a
spus lui Nicodim că pentru a vedea Împărăția lui Dumnezeu el trebuie să fie “născut din nou” sau “născut de sus”.
Isus a continuat explicând nașterea din nou ca fiind o lucrare divină, ceva ce
Dumnezeu face. Ioan mai târziu a folosit aceeași terminologie, “născut din
Dumnezeu”, în prima sa epistolă – 2:29; 3:9; 4:7; 5:1,4,18.
Pavel a scris despre
regenerare în termeni de a fi înviat din
morți. Efeseni 2:5 spune că păcătoșii care erau “morți în păcate” au fost
“aduși la viață împreună cu Hristos” (vezi de asemenea Coloseni 2:13). Iar în
Tit 3:5 Pavel este explicit – “El ne-a
mântuit, prin spălarea naşterii din nou [engl: regenerării]
şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”.
Iacov folosește
expresia “ne-a născut prin Cuvântul
adevărului” pentru a descrie regenerarea în Iacov 1:18, iar Petru a folosit o
descriere similară când a definit regenerarea spunând: “aţi fost născuţi
din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi” în 1 Petru
1:23.
Gândindu-ne la viața noastră nouă
Dacă luăm în considerare ce învață Biblia referitor la
starea de păcătoșenie a oamenilor și nevoia noastră de regenerare, certitudinea
siguranței noastre veșnice vine într-o atenție sporită.
În primul rând,
regenerarea este o lucrare divină. Ea originează în Dumnezeul nostru
omnipotent. El Însuși este cel care inițiază lucrarea de regenerare, schimbând
inimile noastre păcătoase înspre a căuta salvarea în Fiul Său. Îmi place cum
apostolul Ioan a spus acest lucru in evanghelia sa: “care au fost născuți [aceasta este
regenerarea] nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om,
ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13).
Când Dumnezeu a
realizat lucrarea Sa regeneratoare în inimile noastre, El a implantat un nou
principiu al dreptății. Noi suntem reorientați înspre Dumnezeu așa că noi acum
înțelegem lucrurile spiritual și nu mai ne dorim să urmăm nelegiuirea.
Pavel ilustrează
această lucrare divină ca o creație (făptură) nouă. El a scris în 2 Corinteni
5:17 că dacă suntem în Hristos, “suntem o făptură nouă; cele vechi s-au dus;
iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. Prin definiție, o “făptură nouă” este ceva ce n-a mai
existat înainte.
Ca și creștini, tu și
cu mine suntem ceva nou, aduși în
existență în mod special de către Dumnezeu. Ca și creații noi, acum vedem
lucrurile din perspectiva eternă. “Am terminat-o” cu vechile dorințe, filozofii
și moduri de gândire.
Din moment ce
Dumnezeu este autorul regenerării, puterea Lui este garanția că noua viață pe care El a
creat-o va avea caracteristicile acelei vieți noi. Dumnezeu nu a adus în
existență făpturi noi pentru ca ele să continue să urmărească păcatul.
Deci, gandește-te.
Dacă ne-am putea pierde mântuirea, ce ar spune aceasta despre puterea lui
Dumnezeu de a ne schimba? Cum ne-am putea încrede în Dumnezeu cu privire la
alte domenii ale vieții noastre, sau cu privire la orice altceva, dacă puterea Sa salvatoare ar putea-o sfărși fiind
fără putere?
În al doilea rând, regenerarea este o
lucrare cu scop precis. Pavel
explică în Efeseni 2:4-10 că motivul principal pentru care Dumnezeu ne-a înviat
din morți prin regenerare a fost pentru ca harul, dragostea și bunătatea Sa să
fie arătate, puse în evidență. Noi suntem “lucrarea
lui Dumnezeu, zidiți în Hristos pentru fapte bune” (Efeseni 2:10). Dumnezeu ne-a regenerat cu
un scop: pentru a arăta Gloria Sa în viețile noastre.
Dacă ne-am putea pierde
mântuirea, ceea ce în primul rând ar înfrânge scopul lui Dumnezeu de a ne
schimba, atunci care ar fi scopul mântuirii noastre? Cum ar mai putea fi
adevărate pasaje ca Efeseni 2:10?
În al treilea
rând, regenerarea este permanentă. Toate pasajele despre puterea
regeneratoare a lui Dumnezeu ne-o arată ca fiind o lucrare permanentă. De fapt, lucrarea Lui este atât de permanentă încât
Pavel poate vorbi despre glorificarea noastră viitoare la timpul trecut –
Romani 8:30; Dumnezeu ne-a predestinat, ne-a chemat, ne-a socotit drepți și ne-a glorificat. Mântuirea noastră este
atât de certă, atât de sigură; e ca și cum am fi deja în cer cu Dumnezeu!
Acum, permite-mi să mă reîntorc la întrebarea pe care am
pus-o la început. Care este ordinea – prima dată credem în Hristos și apoi suntem născuți din nou? Sau suntem
născuți din nou și apoi ne punem
încrederea în Hristos? Ceea ce crezi despre această ordine are totul de a face
cu înțelegerea nașterii din nou, și mai mult, a permanenței mântuirii divine.
Dacă prima dată vine credința și apoi nașterea din nou,
va fi ușor să cazi în eroarea siguranței condiționate. La urma urmelor, dacă
credința ta personală a inițiat viața ta nouă în Hristos, faptul că lipsa ta de
credință te poate de asemenea elimina din acea relație va avea sens. (Spun că
are sens pentru că este o concluzie logică, dar nu are suport biblic).
Totuși, dacă înțelegi și accepți ce învață Biblia cu
privire la nașterea din nou, vei recunoaște că a fost doar Dumnezeu cel care a
produs viața ta nouă în Hristos. Și acest lucru face toată diferența din lume.
Dacă Dumnezeul cel Atotputernic te-a născut din nou prin
Cuvântul adevărului (Iacov 1:18), dacă Dumnezeul suveran și-a propus să te
aleagă și să te glorifice – și puterea și scopul lui Dumnezeu nu sunt niciodată zădărnicite – atunci tu ai o
temelie solidă de stâncă pentru o încredere absolută în mântuirea divină. Dacă
ești cu adevărat mântuit, atunci tu deții cu adevărat viața veșnică.
