Romani 1:
19 - Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20 - În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi.
Vorbeşte Bibila, nu un om ci Duhul, când zice că “la toţi oamenii le este descoperit Dumnezeu”
Soarele care încălzește, pomii verzi și plini de roade, ploaia care udă ogoarele, fiecare lucru din natură, toate mărturisesc despre Dumnezeu și bunătatea Lui.*
În v. 19 se zice că tot ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit oamenilor. Ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu?
1. Că este un singur Dumnezeu; cerurile cântă, munţii și mările strigă în gura mare acest adevăr.
2. Privind la frumuseţea și măreţia fiecărui lucru de pe pământ ştim că este un Dumnezeu Atotputernic (El a fãcut toate), Bun (omul beneficiază de toate), Perfect (nu este niciun cusur în toată creaţia Lui), Suveran (El le controlează pe toate)...
3. Faptul că ştim că este un singur Dumnezeu ne face să ne dăm seama că este un Dumnezeu gelos, şi că este un o insultă nespus de mare (o scârbă în faţa Lui) să ne închinăm altor dumnezei, știind că nici nu există.**
4. Dumnezeu urăşte păcatul, urăşte ceea ce este contrar Lui. Conştiinţa advertizează pe fiecare om care este Voia lui Dumnezeu, întotdeauna bună, plăcută și desăvârșită. Ştim ce este păcatul. ***
Și pentru că trebuie să credem în aceste lucruri scrise în Biblie [*], pornim în lume cu optimism, cu o dorinţă fierbinte de a arăta lumii întregi mai multe lucruri despre acest Dumnezeu, căci ştim că noi prin Scripturi avem o descoperire mult mai mare, ştiind nu numai natura Lui, ci şi faptele Lui.
Dar optimismul dispare când ne întâlnim cu primii oameni. Iată popoarele lumii:
Egipt. Egiptenii dau dovadă că Îl au pus în gând pe Dumnezeu. Dar au schimbat slava lui Dumnezeu într-o icoană care seamană cu omul muritor, cu păsări, cu felurite dobitoace [**] Până acolo merge răzvrătirea lor încât Faraonii făceau mari construcţii doar ca să fie mai mari ca dumnezeii lor.
Grecia. Iarăși oamenii căutau un Dumnezeu. Unul? Aveau pus în gând că este unul, dar câţi aveau?
Unul mai tare ca orice popor
Un titan ca al lumii susţinător
Unul care sabia și sângele arată
Altul pentru dragostea dezînfrânată
Unul pentru mare, altul pentru soare
Căruia să i se închine... întregile popoare?
În Grecia clasică, pe vremurile filozofiei, este un om, Platon, care se vede că a reţinut mai multe din arătarea aceasta. El căuta Ideile (ceva perfect, nepieritor, adevărul, şi a cărui umbră sunt lucrurile pământești), şi a găsit cele trei mai mari ca toate: Dreptatea, Frumuseţea și Binele. Acesta seamănă cu Dumnezeul adevărat! Dar dovada pe care el o dă, nu va face decât să îl osândească în ziua de apoi [***].
Dacă vizităm şi alte culturi, depravarea și răzvrătirea lor nu e diferită; Budismul (închinarea la un om), Hinduismul (mă întreb dacă se pot număra dumnezeii lor)... oare religiile canibalilor, oare dumnezeul indienilor? Care seamană cu Dumnezeul adevărat? Drept răspuns, nici unul.
Ce s-a întâmplat cu omenirea? Citind Biblia, descoperim că răzvrătirea omului se întâmplase în grădina Edenului, când a păcătuit, când fără ieșire toți copiii lui Adam s-au născut sub păcatul făcut de el, şi până la moarte copiii lui vor suferi neascultarea lor, sau poate chiar mai mult. Şi toată omenirea încă mai este legată de ei prin păcatul lor.
Păcatul...
Veninul acesta dulce care este descoperit oamenilor (nu pe deplin, căci Legea îl descopere pe deplin) în acelaşi timp Dumnezeul care urăşte păcatul, este ales de toţi oamenii înaintea Dumnezeului Cel Viu.
Din punctul de vedere al liberului arbitru, situația nu arată prea bine pentru om: toţi oamenii, fără excepţie, au ales păcatul înaintea lui Dumnezeu prin liberă alegere. Sau putem să ne unim cu Pavel şi să zicem că suntem morţi duhovnicește faţă de Dumnezeu, şi dacă dorim să Îl învinuim pe El, avem în Cuvânt cuvintele lui Iov... “oricât de nevinovat sunt, El mă va arăta vinovat”(*) . O, neprihănitul Iov! Putea să fie condamnat de Dumnezeu în Gheenă chiar ştiind că nu era un om mai bun pe Pământ. Cine oare va putea sta în faţa lui Dumnezeu? (**)
Să privim o clipă la ce face omul cu voința liberă.
Poporul Israel, după ce a văzut Puterea lui Dumnezeu, după ce a văzut Cedincioşia Lui, are de ales între Dumnezeu și dumnezeii popoarelor distruse de Iehova fără milă (***) . Mai târziu, Iehova vorbeşte cu mâhnitul Samuel, când acesta vede răutatea poporului, şi îl mângâie pe prooroc cu vorbe pline de cea mai sinceră înţelegere din partea Lui (1). Da, pe Iehova nu au încetat să-L întristeze de când au ieşit din Egipt. Ce au făcut ei cu vointa liberă? Trist răspuns, mai mult dacã ştim ca ei sunt poporul ales. Dar noi, Neamurile?
De multe ori se zice: “Era Vechiul Testament!” Dar răspunsul acesta nu l-am văzut să-l dea vreodată un om care a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu, şi care-L iubeşte.
Cea mai mare făgăduinţă a lui Dumnezeu este că El nu se schimbă (referindu-se la Credincioşia Lui și la Bunătatea Lui) (2). În adevăr Dumnezeu a fost Bun, Milos, Dragoste și în Vechiul Testament. Este un lucru bun să nu punem la îndoială nici o virgulă din Biblie, cu atât mai mult să credem aceste descoperiri.
Căci știm că Romani a fost scris după moartea lui Hristos. Dacă Isus ridică păcatul lumii în felul în care optimiştii consideră, omul n-ar mai fi sub jugul păcatului, nu ar mai trebui să fim născuţi din nou. Dar nu ascultăm nimic nou când se spune că oamenii sunt robi ai păcatului.
Se zice că sclavul nu alege când să fie liber.
Concluzia?
Toţi oamenii caută un dumnezeu. Dar niciodată pe Dumnezeul adevărat. Considerăm că a căuta pe Dumnezeu este un lucru bun. Dar nu este niciunul care să facă binele, nu este niciun om care să caute pe Dumnezeu. (3)
Am privit puțin la religiile din lume, și am văzut ce dumnezeu caută oamenii. Dumnezei care le permit să ucidă, să curvească (chiar și în Cer), dumnezei de piatră şi de lemn, fără gură şi fără auz. Dumnezei după mintea lor stricată.
În nici un caz, niciodată, un om nu caută pe Iehova. Departe de noi gândul! Înainte toţi suntem urâtori de Dumnezeu (a). Tot omul caută să-L distrugă, să-I facă rău păcătuind, să se răzvrătească, să nu-L slăvească, să-L necinstească.
Este necesar să vedem că în acuzarea făcută de Pavel nu apare numele lui Satana. Singurul vinovat este omul, cugetul lui și inima lui.
Şi toţi oamenii, nu lipsește unul, sunt vinovați de acuzarea lui Pavel. (b)
Cine are atunci păcatul iertat? Pentru cine a murit Isus? Cine este socotit neprihănit? Credem că Biblia e adevărată, aşa că credem că cel ce are credință primește harul acesta. (c)
Optimism?
Întotdeauna! Dumnezeu ne-a promis că din fiecare neam vor răsări adevăraţi închinători! (d) Aşa cum Isus a fost trimis pe pământ la oile pierdute, aşa și noi, putem să aducem la Blândul Păstor acele oi iubite ale Lui, ce încă rătăcesc. Şi cum vor primi făgăduința Tatălui, dacă nu are cine să vestească Evanghelia?
Toată Slava Celui de lemn atârnat,
Celui ce S-a făcut păcat pe lemnul blestemat,
Cel ce pentru păcătoşi chin mare a răbdat
Cel ce singur se poate numi ‚Nevinovat’
Dumnezeu Măreţ, în veci fii lăudat!
*Fapt. 14:17 "...drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimes ploi din cer, și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug, și v-a umplut inimile de bucurie."
**Exod 20:3-6 "Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit [...]şi să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujesti: căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc..."
***Romani 2:15 "și ei (Neamurile) dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor și gândurile lor, cari sau se învinovăţesc între ele sau se desvinovăţesc între ele."
[*]2 Timotei 3:16 "Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu..."
[**]Romani 1:23 "şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare."
[***] Romani 1:27 "...au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase..."
(*) Iov 8:20 "Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; și oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta vinovat."
Iov 8: 30, 31 "Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie, Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine!"
(**) Iov 41:10 "...Cine mi s-ar împotrivi în faţă?"
(***) Iosua 24:14,15 "cum, temeţi-vă [...] și slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voștri sau Amoriţilor în a căror ţară locuiți. Cât despre mine (Iosua), eu şi casa mea vom sluji Domnului."
(1) 1 Samuel 8:8 "Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei."
(2) Maleahi 3:6 "Căci Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb."
(3) Romani 3:11 "Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute ['cu tot dinadinsul'] pe Dumnezeu." ('cu tot dinadinsul' s-a adăugat în traducerea română fără nici o temelie.)
(a) Romani 1:30 "...urâtori de Dumnezeu..."
(b) Romani 3:9 "Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci sunt supt păcat."
(c) Ioan 3:16 "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibã viaţa veșnicã."
(d) Romani 11:25 "Fraţilor [...] o parte din Israel a cãzut într-o împietrire, care va ţinea pânã va intra numãrul deplin al Neamurilor."
