[Aceasta predica apartine volumului 34, predicata la Metropolitan Tabernacle, Londra, in data de 5 Februarie, anul 1888. Titlul original este "Holding fast the faith", si o puteti citi intreaga aici. Doar o parte din ea va fi postata pe blog, si este preluata din cartea "Cand sarea isi pierde gustul", capitolul unu, scrisa de John MacArthur]
Nu avem voie niciodata sa ne ascundem steagul. Sunt vremuri cand trebuie sa ne grabim spre front si sa fim gata de lupta atunci cand vedem ca onoarea Comandantului nostru o cere. Sa nu ne fie niciodata rusine sau teama. Domnul Isus merita ca sa ne sacrificam de bunavoie pentru apararea credintei. Trebuie sa renuntam la comoditate, la reputatie, ba chiar si la viata pentru Numele si credinta lui Isus. Daca in focul luptei trebuie sa ne riscam numele nostru bun sau viata pentru ca sa castigam victoria, atunci sa spunem: "In aceasta batalie, unii dintre noi trebuie sa cada; de ce sa nu fiu eu acela? Imi voi lua partea si mostenirea cu Stapanul meu, si voi purta rusinea de dragul Lui". Numai soldatii curajosi sunt vrednici de marele nostru Domn. Cei ce se furiseaza spre spatele frontului ca sa le fie mai comod nu sunt vrednici de Regat...
Fratilor, noi trebuie sa vrem sa fim gata sa suportam batjocura, chiar si batjocura aceea deosebit de veninoasa pe care "cei instruiti" stiu asa de bine s-o toarne asupra noastra. Trebuie sa fim de acord sa fim socotiti nebuni de dragul lui Isus... Cat ma priveste pe mine, sunt gata ca pentru scumpul meu Domn si Stapan sa fiu considerat un nebun de zece mii de ori mai mare si sa socotesc drept cea mai mare onoare care imi poate fi data sa fiu despuiat de orice onoare si coplesit cu orice critica si blam de dragul maretului adevar stravechi care mi-a fost scris in inima...
Inainte de a putea renunta la credinta mea, ar trebui sa fiu prefacut in pulbere, si fiecare atom din mine luat separat si schimbat.
[...]
Dragi prieteni, acest Nume, aceasta credinta, ele sunt mesajul nostru. Singura noastra misiune de pe pamant este sa strigam: "Iata Mielul". Este vreunul dintre voi trimis de Dumnezeu cu vreun alt mesaj? Nu se poate asa ceva. Singurul mesaj pe care l-a dat Dumnezeu poporului Sau ca sa-l proclame este salvarea prin Miel - salvarea prin sangele lui Isus... A vorbi despre Isus este singura noastra ocupatie, nu avem nimic de zis care sa nu fie continut in revelatia data noua de Dumnezeu in Isus Christos. El, care este mangaierea noastra, este si singura noastra tema.
[...]
Toti il admira pe Luther! Da, da; dar nici unul dintre voi nu vreti sa faceti astazi acelasi lucru! Cand va duceti la gradina zoologica, voi toti admirati ursul; dar nimanui nu i-ar place sa aiba unul acasa, sau unul care sa umble liber pe strazi. Mi-ati spune ca asa ceva este de nesuportat, si, fara indoiala, ati avea dreptate.
Astfel, noi admiram un om care a fost ferm in credinta, sa zicem cu patru sute de ani inainte; lunga perioada de timp care a trecut este ca o ingraditura pentru ursi sau ca o cusca de fier pentru ei. Dar un asemenea om in zilele noastre? Ar fi o pacoste, si ar trebui "pus cu botul pe labe". Poate fi numit bigot ingust la minte, sau i se poate da un nume si mai rau daca exista! Cu toate acestea, imaginati-va ca in acele vremuri, Luther, Zwingli, Calvin si confratii lor ar fi putut spune: "Lumea s-a dereglat complet; dar daca incercam s-o punem in ordine, s-ar isca doar proteste, iar noi am cadea in dizgratie. Mai bine sa ne ducem in dormitoarele noastre, sa ne punem scufia de noapte in cap si sa dormim cat tin vremurile grele, si poate ca atunci cand ne vom trezi lucrurile vor arata mai bine".
O asemenea comportare din partea lor ne-ar fi lasat ca mostenire o erezie. S-ar fi scurs epoca dupa epoca, alunecand tot mai jos spre abisurile iadului, si mlastina care raspandeste molima ratacirii ne-ar fi inghitit pe toti. Acesti barbati au iubit prea mult credinta si Numele lui Isus pentru a vedea cum sunt calcate in picioare. Sa ne gandim la ceea ce le datoram, si sa platim copiilor nostri ceea ce datoram parintilor nostri!
Astazi este ca pe vremea Reformatorilor. Este nevoie de hotarare. Iata ziua pentru barbati, unde sunt barbatii pentru o asemenea zi? Noi, care am primit Evanghelia din mâinile martirilor, nu avem voie sa ne purtam usuratic cu ea, nici sa stam linistiti cand auzim cum este negata de niste tradatori care se prefac ca o iubesc, dar in interiorul lor urasc fiecare cuvant din ea. Credinta de partea careia sunt eu poarta petele de sange ale stramosilor mei. Sa le neg eu credinta pentru care au fost obligati sa-si paraseasca patria si sa traiasca aici? Sa risipesc eu comoara care ne-a fost inmanata printre zabrerele inchisorilor, sau a ajuns la noi cu flacarile rugurilor de la Smithfield?
Deseori, cand ma chinuie durerile reumatice, imi amintesc de Job Spurgeon, care a fost cu siguranta unul dintre stramosii mei, caruia i s-a permis in temnita din Chelmsford sa aiba un scaun, pentru ca nu putea sta intins din cauza durerilor reumatice. Acea palarie de quaker imi umbreste fata. Poate ca-i mostenesc reumatismul, dar nu-mi pare rau de asta daca am credinta lui tare ca fierul, care nu ma lasa sa tradez nici macar o silaba din adevarul lui Dumnezeu.
Cand ma gandesc cat au suferit altii pentru credinta, atunci putin dispret sau lipsa de bunavointa pare o bagatela, un fleac care nu merita atentie. Un sir de stramosi care au iubit credinta ar trebui sa fie un impuls puternic pentru noi ca sa ramanem fideli Domnului Dumnezeu al parintilor nostri si credintei in care au trait ei. Cat despre mine, eu trebuie sa ma tin tare de vechea Evanghelie: nu pot face altfel. Dumnezeu sa ma ajute sa iau asupra mea consecintele a ceea ce oamenii numesc incapatanare.
Fratii mei, dupa noi lumea merge mai departe. Daca Domnul nu revine curand, va urma o alta generatie, apoi alta, si toate aceste generatii vor fi infectate si prejudiciate daca astazi noi nu suntem fideli lui Dumnezeu si adevarului Sau. Am ajuns la o intersectie a drumului. Daca o luam la dreapta, poate ca copiii nostri si copiii copiilor nostri ne vor urma calea; dar daca o luam la stanga, generatii inca nenascute ne vor blestema numele pentru ca nu am ramas fideli lui Dumnezeu si Cuvantului Sau.
Va rog fierbinte, nu numai din cauza stramosilor vostri, ci si din cauza urmasilor vostri, sa cautati sa obtineti lauda Invatatorului vostru, anume ca desi locuiti acolo unde este tronul lui Satan, totusi va tineti tare de Numele lui Christos si nu negati credinta in El. Dumnezeu sa ne dea fidelitate, de dragul sufletelor care se afla in jurul nostru! Cum ar putea fi salvata lumea daca Biserica este nestatornica fata de Domnul ei? Cum sa ridicam masele de oameni daca punctul nostru de sprijin ne-a fugit de sub picioare? Daca Evanghelia noastra este ceva nesigur, ce ramane decat mizerie si disperare crescanda? Stati tare, iubitii mei, in Numele lui Dumnezeu! Eu, fratele vostru in Christos, va implor sa ramaneti in adevar. Aratati ca sunteti barbati, fiti tari! Domnul sa va intareasca, de dragul lui Isus! Amin.
