Mai există un element profetic în ziua de azi? - Tim Conway

Viață din belșug - C.H. Spurgeon

„Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug”

(Ioan 10:10)

Călătorul care urcă într-o regiune muntoasă din Anglia va zări fără multă greutate un mic lac artificial care este rezervorul de apă potabilă al unui orășel din apropiere. Lacul își primește apele dintr-un mic râuleț de munte.

Într-o vară secetoasă, când debitul apei râulețului ca și apa din rezervor scăzuse mult, conducerea orașului a impus o mare restricție a consumului de apă, spre a nu se agrava situația locuitorilor.

Numai la vreo sută de kilometri distanță de această localitate se află un alt orășel de munte. Dar aici, chiar în centrul lui, izvorăște o vână puternică de apă, un izvor natural de o rară frumusețe și abundență. În aceași vară, când a domnit seceta cumplită, acest izvor vestit a alimentat pe locuitorii orășelului cu apă abundentă, fără ca debitul său să scadă cu ceva. Dimpotrivă! Apa se revărsa mereu cu aceași vigoare. Izvorul acesta, nu numai că înviora regiunea cu apele sale, dar a dat și orașului, pe bună dreptate, numele de „Izvorul minunat”. În timpul secetei acest oraș nu numai că a avut apă, dar a avut-o „din belșug”.

La fel este și cu viața Duhului Sfânt în copiii lui Dumnezeu. Unii au această viață lăuntrică în chip insuficient, ca râulețul sărac de munte; ei nu știu ce înseamnă plinătatea Duhului. Alții împlinesc în viața lor din plin cuvintele Domnului Isus Hristos, care amintesc: „Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug”. Aceasta înseamnă viața care se revarsă din belșug. Și cei plini de Duhul Sfânt revarsă binecuvântări îmbelșugate celor însetați din jurul lor.

Și acești oameni au parte de întristări, dar ele nu le pot răpi marea lor pace; zilele li se întunecă, dar credința lor se întărește și mai mult; loviturile suferințelor asupra lor sunt ca sonda de petrol, care, prin erupție, face să țâșnească liber și abundent petrolul. Un fluviu nestăvilit de rugăciuni țâșnește din inimile acestor oameni. Încrederea lor desăvârșită a adevenit a doua lor natură. Se împlinesc în ei cuvintele Învățătorului: „Ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică” (Ioan 4:14).

O asemenea viață au dus apostolii Domnului, după ziua memorabilă a Rusaliilor. Ei erau înainte timizi, fricoși, egoiști și nehotărâți, dar au fost transformați în trimiși ai lui Hristos: plini de curaj, jertfire de sine și eroism, vestind Evanghelia cu o minunată putere, cu bucurie de reușită sigură.

Un asemenea serv al Domnului a fost Ștefan: „plin de credință și de Duhul Sfânt” (Fapt. 6:5). La fel Barnaba: „un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință” (Fapt. 11:24). Primii diaconi aleși în funcția bisericii primitive erau „plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune” (Fapt. 6:3). Apostolul Pavel era în călătoriile sale misionare mereu „plin de Duhul Sfânt” (Fapt. 13:9).


Extras din „Viață din Belșug”, scrisă de C.H. Spurgeon, din colecția „Glasul Îndrumătorului Creștin”, 1974.

Roagă-te Scriptura – Scotty Smith

Recuperez rugăciunea pragmatică centrată în sine – fiind un credincios care am petrecut mulți din primii mei ani în Hristos gândindu-mă la Dumnezeu mai mult ca la un fel de bunic darnic decât un Tată suveran. Rugăciunea, pentru mine, semăna mai mult cu programarea unui computer ceresc decât cu a te preda unui Stăpân iubitor. Am lucrat din greu la a pretinde promisiunile lui Dumnezeu pentru liniștea și comoditatea mea decât a fi eu pretins de scopurile lui Dumnezeu pentru Împărăția Lui.

Vai, aceasta a fost o manifestare a evangheliei centrate în om care mi-a deformat viziunea despre Dumnezeu și, prin urmare, mi-a slăbit practica rugăciunii. Din fericire, creșterea în har m-a condus la o înțelegere mai bună a evangheliei, ceea ce mi-a reorientat radical viața de rugăciune. Nu este un clișeu; ci este minunat de adevărat: evanghelia schimbă totul.

Nimic nu a fost de o importanță mai mare în creșterea mea în har și nimic nu s-a dovedit a fi mai roditor decât a învăța să mă rog Scriptura în timp ce port lentilele evangheliei. O abordare centrată pe evanghelie a rugăciunii prin Biblie va produce o minte informată despre voia lui Dumnezeu, o inimă înflăcărată de dragostea lui Dumnezeu și mâini întinse în serviciul lui Dumnezeu. Toate aceste trei lucruri sunt esențiale vieții în Hristos, și toate trei vor curge din uniunea și comuniunea cu Hristos.

Deci, ce implică această disciplină doxologică de a te ruga Scripura? Nu sugerez că modul meu este singura cale, dar iată cum devotarea mea pentru studiul biblic și rugăciune a fost îmbogățită într-un mod extraordinar în ultimii ani.

A te ruga Scriptura cere să fim în Scriptură în mod regulat, de preferat zilnic. O “folosire sârguincioasă a mijloacelor harului” nu câștigă ceva pentru noi, în schimb ne aduce beneficii de orice fel. Noi nu putem ascunde Cuvântul în inimile noastre dacă nu zăbovim asupra paginilor Bibliei. Personal, cel mai bun timp de a mă întâlni cu Dumnezeu într-un mod liniștit, fără grabă, în așteptare, este dimineața devreme, dar fiecare dintre noi suntem diferiți.

Jack Miller, tatăl meu spiritual și profesor la Seminarul Teologic Westminster, m-a învățat importanța citirii prin toată Biblia și în același timp de a lăsa ca o parte mai mică din Scriptură să mă citească pe mine. Dacă nu suntem atenți, putem citi Scriptura pentru informație și inspirație în timp ce ne jucăm cu chemarea noastră la transformare. A avea Scriptura “citindu-mă” adâncește viața mea de rugăciune deoarece îmi expune păcatul, îl revelează pe Isus și mă face să fiu flămând și însetat după mai multă evanghelie.

Așa cum spunea Martin Luther, avem nevoie de evanghelie în fiecare zi pentru că uităm evanghelia în fiecare zi. Nimic nu se compară cu a ne cunoaște nevoia ca Isus să ne vindece de amnezia evangheliei. Nimic nu ne va înflăcăra atât de tare inimile ca o experiență proaspătă a harului lui Dumnezeu pentru nevoile noastre actuale. Având Biblia citindu-mă, mă convinge în mod constant de acest adevăr: nu există nimic mai mult decât evanghelia, este doar mai mult din evanghelie.

A te ruga Scriptura, prin urmare, ne cheamă la a-L căuta pe Isus în fiecare părticică a Bibliei, pentru că El este inima, pulsul și eroul evangheliei. Începând “de la Moise și de la toți proorocii” (Luca 24:27), vrem să descoperim tot ce s-a profețit și s-a promis despre Isus, pe măsură ce El este descoperit progresiv în istoria răscumpărării, de la Geneza până la Apocalipsa.

Toate promisiunile lui Dumnezeu își găsesc “da”-ul lor în Hristos (2 Corinteni 1:20), dar ele nu sunt “da”-ul lui Dumnezeu la toate capriciile și fanteziile noastre. Jack Miller m-a învățat să mă rog promisiunile lui Dumnezeu cu ochii fixați pe Isus și pe scopurile Împărăției Lui. Aceasta este o paradigmă importantă care ne schimbă de la a căuta versete pe care le putem numi, la a-L urma pe Hristosul pe care Îl putem cunoaște și sluji.

Mințile informate despre voia lui Dumnezeu și inimile înflăcărate de dragostea lui Dumnezeu vor fi autentificate de mâinile întinse în serviciul lui Dumnezeu. Cu cât ne rugăm mai mult Scriptura purtând lentilele evangheliei, cu atât vom da mai puțin lui Dumnezeu părți mici din povestea noastră și, în schimb, ne vom gândi mai mult la a ne găsi locul în povestea Lui. Întrebarea cheie în viață nu este “Ce pot să fac pentru Isus?” în timp ce El este departe in cer. Ci mai degrabă este “Ce pot să fac cu Isus?” de vreme ce El este aici, acum. Fiecare dintre noi este chemat să trăiască ca un personaj în și un purtător al poveștii Lui de răscumpărare și restaurare.

A te ruga Scriptura implică logodire din toată inima cu Hristos în cele trei funcții ale Sale de profet, preot și rege:

Pentru că Isus este Profetul nostru – Cuvântul suprem al lui Dumnezeu – citirea Bibliei nu înseamnă doar a dobândi informații; ci înseamnă a-L asculta într-un duh de rugăciune pe Cel în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoștinței. Trebuie să-i acordăm lui Isus atenția noastră deosebită și conștiințele noastre eliberate prin har.

Pentru că Isus este Preotul nostru – Marele nostru Preot – trebuie să citim Scripturile în mod doxologic, deoarece Hristos este sacrificiul complet, finalizat pentru păcatele noastre, dreptatea noastră perfectă dată de Dumnezeu și Păstorul sufletelor noastre. Trebuie să Îi dăm lui Isus zdrobirea și adorarea noastră.

Pentru că Isus este Regele nostru – Regele regilor și Domnul domnilor – noi trebuie să ne rugăm Biblia cu capete plecate și vieți predate. Trebuie să îi dăm lui Isus reverența noastră smerită și ascultarea noastră plină de bucurie.

[articol apărut în "Controversy" Tabletalk, Ligonier Ministries & R.C.Sproul, Mai 2012]